ICCJ. Decizia nr. 4963/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4963
Dosar nr. 34329/3/200.
Şedinţa publică din 15 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Bucureşti, la 10 octombrie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului pârâtului H.M. la liberă circulaţie în Belgia pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În cuprinsul acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 25 septembrie 2007, pârâtul a fost returnat din Belgia, în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1361 din 25 octombrie 2007, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă cu motivarea că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru restrângerea exercitării dreptului fundamental la liberă circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a, prin Decizia civilă nr. 17 A din 14 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti. În motivarea deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele din sentinţa primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte susţinând că, în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005, instanţa trebuia să dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie.
Recursul declarat de reclamantă nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Direcţia Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă că, pentru şedere ilegală, pârâtul a fost returnat, la data de 25 septembrie 2007, din Belgia, în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Nu a fost depusă la dosar nicio dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau ar urma să o desfăşoare în străinătate a adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnat.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, a reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 17 A din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4980/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4798/2008. Civil → |
|---|
