ICCJ. Decizia nr. 4984/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4984
Dosar nr. 38144/3/200.
Şedinţa publică din 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Primarul general al municipiului Bucureşti a emis dispoziţia nr. 5622 din 20 martie 2006, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul M.N., privind restituirea, în natură a terenului în suprafaţă de 200 mp, situat în Bucureşti, cu motivarea că imobilul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare şi au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin sentinţa nr. 878 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de petent, a fost anulată dispoziţia emisă de primarul general şi a fost obligată Primăria municipiului Bucureşti să emită o nouă dispoziţie de acordare de măsuri reparatorii constând în teren în compensare, pentru suprafaţa de 200 mp ce a făcut obiectul exproprierii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i-a fost expropriat terenul ce formează obiectul litigiului prin Decretul nr. 397/1986, că acest teren este afectat în totalitate de elemente de sistematizare, dar că, prin Hotărârea Consiliului General al municipiului Bucureşti nr. 9 din 22 ianuarie 2004 au fost transmise în administrarea Consiliului local al sectorului 2 Bucureşti, terenuri în vederea efectuării unui schimb cu proprietarii suprafeţelor de teren afectate de artera de circulaţie Doamna Ghica şi parcul Lunca Florilor, situaţie în care se află contestatorul.
Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 299/A din 27 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod corect a fost respinsă prin dispoziţia contestată, cererea contestatorului privind acordarea unui teren în compensare.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, pentru întregul imobil, iar potrivit alin. 8 al aceluiaşi articol, în situaţia prevăzută la alin. (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
În acelaşi sens, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau dispoziţie motivată să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, în situaţia în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Rezultă din coroborarea acestor texte de lege că unitatea deţinătoare sau entitatea investită cu soluţionarea notificării nu este obligată să acorde în compensare alte bunuri, în speţă un alt teren, dacă în patrimoniul său nu există bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Este adevărat că prin Hotărârea nr. 9 din 22 ianuarie 2004 a Consiliului General al municipiului Bucureşti a fost transmisă o suprafaţă de 13.500 mp în administrarea Consiliului local al sectorului 2 Bucureşti, urmând ca aceasta să facă obiectul unui contract de schimb cu proprietarii suprafeţelor de teren afectate de artera de circulaţie B-dul Doamna Ghica, B-dul Chişinău şi parcul Lunca Florilor, însă nu s-a dovedit că din această suprafaţă de teren ar mai fi existat teren liber, în suprafaţă de 200 mp, la data de 20 martie 2006, când a fost emisă dispoziţia primarului general, contestată de reclamant.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă contestaţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Casează Decizia nr. 299 A din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, şi sentinţa nr. 878 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Respinge contestaţia formulată de M.N. împotriva dispoziţiei nr. 5622 din 20 martie 2006 emisă de pârât.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5014/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4980/2008. Civil → |
|---|
