ICCJ. Decizia nr. 504/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 504
Dosar nr. 177/109/200.
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2008
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată la 7 august 2001 sub nr. 11557 petenţii H.I.B. şi H.N.V., în calitate de moştenitori legali (nepoţi) ai defuncţilor S.H.H. şi I.H., în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, au solicitat acordarea de despăgubiri echivalent în natură pentru terenul de 1040 mp situat în municipiul Piteşti, şi despăgubiri băneşti pentru cele două corpuri de casă, unul compus din 6 camere, antreu şi dependinţe, iar al doilea compus din două camere şi bucătărie, ce au fost preluate de către stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin Dispoziţia nr. 3634 din 29 noiembrie 2005, Primarul Municipiului Piteşti a respins cererea petenţilor formulată prin notificare întrucât construcţiile sunt în prezent demolate iar pentru situaţiile prevăzute la lit. a), Legea nr. 10/2001 nu prevede acordarea de despăgubiri băneşti, iar terenul în suprafaţă de 1040 mp este afectat integral de construcţii autorizate, respectiv blocul 20.
Prin art. 2 al dispoziţiei menţionate s-a propus petenţilor acordarea de titluri de despăgubire în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafaţă de 1040 mp şi pentru construcţiile corp A şi corp B, dosarul conţinând notificarea şi actele doveditoare urmând să fie înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
La data de 9 ianuarie 2006, reclamanţii H.I.B. şi H.N.V., în contradictoriu cu Municipiul Piteşti prin primar, au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 3634 din 29 noiembrie 2005 emisă de primar, solicitând anularea parţială a acesteia, în sensul de a li se restitui în natură terenul în suprafaţă de 1040 mp, sau teren echivalent, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri băneşti pentru acest teren.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, învestit cu soluţionarea acţiunii, prin sentinţa nr. 251 din 9 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 3634 din 29 noiembrie 2005 emisă de pârât, numai cu privire la terenul în suprafaţă de 303 mp identificat de expertul C.P. cu S 12 – 8 – 17 – 16 – 14 – 13 -12 şi configurat în schiţa de la fila 99 dosar şi a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să li se restituie în natură suprafaţa de 303 mp de teren. A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din suprafaţa totală de 1040 mp ce a aparţinut în proprietate autorilor reclamanţilor o parte este ocupată de blocul C 20 şi strada C., iar suprafaţa de 303 mp evidenţiată în expertiza efectuată în cauză nu este ocupată de construcţii sau detalii de sistematizare.
Deşi pe această suprafaţă există spaţiu verde şi o parcare izolată ce nu afectează fluidizarea traficului în zonă, totuşi, prin retrocedarea respectivei suprafeţe nu sunt afectate aleile de acces la blocurile din zonă şi trotuarele de acces pietonal aşa încât, din aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că poate fi restituită reclamanţilor în natură suprafaţa de teren de 303 mp.
Întrucât construcţiile ce au existat pe terenul ce a aparţinut autorilor reclamanţilor şi preluate în mod abuziv de Statul Român prin Decretul nr. 92/1950 au fost demolate, instanţa de fond a reţinut că pentru acestea, cât şi pentru diferenţa de teren ocupată de blocuri, Legea nr. 10/2001 prevede acordarea de despăgubiri băneşti şi ca atare, prin dispoziţia atacată, s-a propus în mod just acordarea de titluri de despăgubire în condiţiile legii speciale.
Prin Decizia nr. 126 A din 30 martie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţi şi de pârât împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs atât pârâtul cât şi reclamanţii.
I. Prin recursul declarat, pârâtul Primarul Municipiului Piteşti invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că în mod greşit s-a restituit reclamanţilor în natură suprafaţa de 303 mp, în condiţiile în care aceasta este afectată de utilităţi publice desemnate a deservi nevoilor comunităţii: spaţii verzi, alei de acces la blocurile de locuinţe.
II. Prin recursul declarat, reclamanţii H.I.B. şi H.N.V. invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţin, astfel, că în mod greşit ambele instanţe nu le-au acordat despăgubiri pentru construcţiile demolate cât şi pentru diferenţa de teren ocupată de blocuri întrucât prevederile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 stabilesc doar „măsurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" ceea ce înseamnă că acestea pot fi stabilite şi pe cale judecătorească de către experţii autorizaţi de instanţă. Măsurile de despăgubire prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se referă la titluri de valoare sau alte servicii echivalente, dar nu la o despăgubire efectivă cum este legal şi conform practicii Curţii Europene.
I. Referitor la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti se constată că este fondat.
Într-adevăr, în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, principiul de bază este restituirea pe cât este posibil a imobilelor în natură către foştii proprietari. Acest principiu al legii este în concordanţă şi cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 din CEDO conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi a principiilor generale ale dreptului internaţional.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În speţă, din materialul probator existent la dosar, rezultă că întreaga suprafaţă de teren de 1040 mp ce a aparţinut în proprietate autorilor reclamanţilor este ocupată de blocuri de locuinţe, de strada C. de un spaţiu verde, o parcare betonată, alei de acces la blocurile de locuinţe, trotuarele de acces pietonal, două guri de canal şi o conductă de gaz.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 303 mp din suprafaţa totală de 1040 mp, se constată că în mod greşit instanţele au apreciat că poate fi restituită reclamanţilor în natură, în condiţiile în care această suprafaţă este afectată unei utilităţi publice desemnate a servi nevoilor comunităţii.
Deşi expertiza efectuată în cauză de către expertul C.P., avută în vedere de către instanţe, a concluzionat că această suprafaţă este liberă şi poate fi restituită în natură, totuşi, în cuprinsul expertizei, acelaşi expert menţionează că suprafaţa de teren respectivă este afectată de o conductă de gaze şi de două guri de canal, iar în schiţă nu a transpus parcarea betonată şi spaţiul verde care se găsesc amplasate pe această suprafaţă de teren (fila 97 dosar fond).
Prin urmare, terenul este ocupat în înţelesul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, republicată astfel încât, măsurile reparatorii pentru teren şi construcţiile demolate se stabilesc prin echivalent cum în mod just s-a reţinut prin dispoziţia nr. 3634 din 29 noiembrie 2005 atacată în prezenta cauză.
Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti se priveşte ca fiind fondat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării deciziei atacate precum şi a sentinţei primei instanţe iar în fond, se va respinge contestaţia formulată de reclamanţi.
II. Referitor la recursul declarat de reclamanţii H.I.B. şi H.N.V.
Critica vizând greşita neacordare de către instanţe a despăgubirilor băneşti pentru construcţiile demolate şi pentru diferenţa de teren ocupată de blocuri, nu poate fi primită.
Prin Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 (de imediată aplicare) se prevede că măsurile reparatorii, în cazul imobilelor prevăzute de lege ce nu se mai pot restitui în natură (cum este şi cazul în speţă) se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, noua lege nemaiprevăzând măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, aşa încât, în mod corect instanţa de apel a reţinut că reclamanţii beneficiază de noile dispoziţii ale legii speciale, aşa cum ea a fost modificată şi completată şi se va urma procedura prevăzută de Titlul VII, art. 16 din Legea nr. 247/2005.
De aceea, modul de evaluare a imobilului în discuţie nu mai are relevanţă, având în vedere că evaluarea pretenţiilor de restituire prin echivalent este, conform noii legi, atributul evaluatorilor autorizaţi desemnaţi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Comisia Centrală stabileşte cuantumul final al despăgubirilor şi emite titlurile de proprietate după finalizarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, în mod just a reţinut instanţa de apel că potrivit noilor dispoziţii, instanţa are competenţa de a verifica legalitatea îndreptăţirii la acordarea de despăgubiri nu şi determinarea cuantumului acestora sau a modalităţii de acordare.
Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul reclamanţilor se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti prin primar împotriva deciziei nr. 126 A din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 251 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş, secţia civilă şi, în fond, respinge contestaţia formulată de reclamanţii H.I.B. şi H.N.V.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii H.I.B. şi H.N.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 464/2008. Civil → |
|---|
