ICCJ. Decizia nr. 540/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 540
Dosar nr. 7175/3/200.
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 488 din 29 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.G. şi A.F., în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Bucureşti şi Primarul municipiului Bucureşti şi au fost obligaţi pârâţii să emită dispoziţie motivată prin care să soluţioneze cererea de restituire a imobilului, ce a făcut obiectul notificării nr. 2806 din 12 octombrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că unitatea deţinătoare nu a soluţionat notificarea reclamanţilor nr. 2806 din 12 octombrie 2001 în termenul de 60 de zile de la data notificării potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001; că nu se poate proroga termenul de soluţionare a notificării, deoarece unitatea notificată, în urma analizării actelor doveditoare anexate notificării, nu a comunicat persoanei îndreptăţite, în termenul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Prin Decizia nr. 415/A din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Primăria municipiului Bucureşti, reţinând, în esenţă, că sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, s-a reţinut că, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede obligaţia unităţii deţinătoare de a răspunde notificării, obligaţie ce devine exigibilă la împlinirea termenului prevăzut de lege, moment din care creditorul poate cere îndeplinirea ei; că nu are importanţă prevederea menţionată în Legea nr. 247/2005, atâta timp cât termenul de soluţionare a notificării prevăzut de Legea nr. 10/2001, nu a fost modificat de această ultimă lege, şi atâta timp cât ulterior comunicării din noiembrie 2006, când a fost suplinită de către reclamanţi lipsa unor înscrisuri de la dosar, nu s-a comunicat reclamanţilor necesitatea depunerii unor acte suplimentare la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin primarul general, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, întrucât termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei de către unitatea deţinătoare, de a se pronunţa asupra cererii de restituire, are două date de referinţă, fie data depunerii notificării, când actele doveditoare au fost depuse odată cu aceasta, fie data depunerii actelor doveditoare, când acestea au fost depuse ulterior notificării.
Având în vedere că notificatorii nu au depus toate actele de care au înţeles să se folosească în susţinerea notificării sau o adresă prin care să se aducă la cunoştinţă comisiei faptul că nu mai au alte acte de depus în susţinerea notificării, recurentul a arătat că, în opinia sa, termenul de 60 de zile nu a început să curgă.
În recurs, prin cererea depusă la 11 ianuarie 2008, fila 8 dosar recurs, intimaţii-reclamanţi au solicitat să se constate că prezenta cauză a rămas fără obiect, urmare a emiterii de către Primarul municipiului Bucureşti a Dispoziţiei nr. 9788 din 30 noiembrie 2007, fila 9 dosar recurs.
Recursul va fi admis, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Faţă de înscrisurile depuse la dosar şi de susţinerile intimaţilor, se constată că notificarea nr. 2806/2001 formulată de reclamanţii A.F. şi A.G. a fost soluţionată de Primarul general al municipiului Bucureşti, prin Dispoziţia nr. 918 din 30 noiembrie 2007, obligaţia „de a face", stabilită prin Legea nr. 10/2001, în sarcina unităţii notificate, potrivit art. 25 din legea republicată, pentru a cărei executare reclamanţii au exercitat prezenta acţiune civilă, fiind astfel îndeplinită.
În această situaţie, acţiunea promovată de reclamanţii A.F. şi A.G. a rămas fără unul din elementele care îi definesc existenţa, şi anume fără obiect, ce a constat în obligarea pârâţilor la soluţionarea notificării prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului-teren situat în Bucureşti.
Prin soluţionarea notificării nr. 2806/2001, în timpul procesului, acţiunea formulată de reclamanţii A.F. şi A.G. a rămas fără obiect, consecinţa fiind aceea a respingerii ei.
Pentru aceste considerente, instanţa, fără să analizeze criticile formulate de recurent în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general, va casa Decizia atacată şi sentinţa nr. 488 din 29 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi va respinge ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamanţii A.G. şi A.F., în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti şi Primarul municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general.
Casează Decizia nr. 415 A din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi sentinţa nr. 488 din 29 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamanţii A.G. şi A.F. în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti şi primarul municipiului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 53/2008. Civil → |
|---|
