ICCJ. Decizia nr. 5135/2008. Civil

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 1941/2006 reclamanții S.F., S.D. și S.C., au chemat în judecată pe pârâtele C.E.R. și EM Rovinari, solicitând instanței ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 1171987 în ceea ce privește suprafața de 1,1723 ha compusă din mai multe curele și anume:

- o curea de 1632 mp situată în pct. "Sub Dos" pe raza comunei Fărcășești, o curea de 3171 mp, teren aferent casei părintești situată în județul Gorj, o curea de cca. 4920 mp situată în pct. "La Pripor" și o curea de cca. 2000 mp situat în comuna Fărcășești, pct. "Păduri la vale" și să se dispună retrocedarea în natură a terenului în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994.

în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că terenurile au fost expropriate în anul 1986 prin Decretul nr. 117/1986 în vederea efectuării exploatării miniere iar până în prezent nu a fost excavat în totalitate, terenul în suprafață de 1,1723 ha existând fizic în materialitatea lui și conform registrului agricol a fost proprietatea autorului lor.

Că, pentru suprafața de 1,1723 ha nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, iar scopul exproprierii nu a fost atins, astfel că decretul a devenit caduc și sunt îndreptățiți la retrocedarea în natură.

în dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei xerocopie după registrul agricol, după certificatul de deces la numitului S.D., după certificatul de naștere al numitei C.F. și certificatul de căsătorie al acesteia, după certificatul de naștere al numitului S.C. și actul de identitate al acestuia, după certificatul de naștere al numitului S.D. și actul de identitate ala cestuia, după Legea nr. 33/1994, după decizia nr. 6 din 27 septembrie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, după Decretul de Expropriere nr. 117/1986, precum și după sentința nr. 239 din 17 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Tribunalul, prin sentința civilă nr. 702 din 13 decembrie 2006 a admis în parte acțiunea; a constatat caducitatea Decretului nr. 117/1986 cu privire la reclamanți; a obligat pârâta să retrocedeze în natură suprafața de 1808 mp situată în pct. "La Pripor" ce face parte din terenul în suprafață de 4920 mp descris în raportul de expertiză și anume la N - pe lățimea de 12 m, vecin cu pârâtul Rogojelului, la S - pe lățimea de 12 m, vecini cu terenul S.N., la E - pe lungimea de 410 m, vecină cu terenul S.C. și la V - pe lungimea de 410 mp vecini cu terenul N.D.V.; a constatat că pentru terenurile în suprafață de 1632 mp situat în pct. "Sub Dos" în suprafață de 4400 mp situat în pct. "Păduri la vale" și în suprafață de 3112 mp acoperită cu vegetație forestieră s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverința de proprietate nr. 299 din 4 septembrie 2006; a fost respins capătul de cerere privind retrocedarea terenului în suprafață de 3171 mp, cu obligarea pârâtei la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamanți pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 31 din Legea nr. 35/1994 dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Cum din dovezile administrate în cauză a rezultat că suprafața de 1808 mp situată în pct. "La Pripor" este în prezent liberă iar pârâta nu a făcut o nouă declarare de utilitate publică, tribunalul a admis cererea formulată de reclamant și a constatat caducitatea decretului de expropriere, obligând pârâta să retrocedeze în natură această suprafață de teren.

S-a constatat că pentru terenurile în suprafață de 1632 mp situate în pct. "Sub Dos", în suprafață de 4400 mp situate în pct. "Păduri la Vale" și în suprafață de 3112 mp acoperite cu vegetație forestieră s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverința de proprietate nr. 299 din 4 septembrie 2006.

Din analiza actelor depuse de părți, coroborate cu concluziile raportului de expertiză, rezultă că terenul în suprafață de 3171 mp aferent casei părintești nu face parte din terenurile ce au făcut obiectul decretului de expropriere, astfel că tribunalul urmează a respinge acest capăt de cerere.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 641 din 28 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței menționate pentru considerentele ce succed:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că expertul, prin constatările la fața locului, împreună cu reprezentantul pârâtei, a stabilit amplasamentul terenurilor ce au fost expropriate prin Decretul 117/1986 și care au aparținut autorilor reclamanților.

Acest teren a aparținut autorilor, iar la data exproprierii, prin Decretul nr. 117/1986, CAP Fărcășești era proprietarul terenului, însă, prin apariția Legii nr. 18/1991, aceste unități au fost desființate, iar terenurile care au aparținut acestora au făcut obiectul restituirii către foștii proprietari.

în mod expres, art. 35 din Legea nr. 33/1994 arată că foștii proprietari pot cere retrocedarea terenurilor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Urmează, deci, că primul motiv invocat de apelantă este neîntemeiat, terenul fiind identificat de către expert și el coincide cu cel cuprins în adeverințele de proprietate, procesele verbale de punere în posesie și schițele anexate.

Nici critica privind împrejurarea că Decretul de expropriere și-a produs efectele, în sensul că pe suprafața de teren expropriată au fost efectuate lucrări specifice activității miniere, nu este întemeiată.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, bunurile expropriate, neutilizate în termen de 1 an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau dacă lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Din actele dosarului rezultă că terenurile expropriate, în baza Decretului nr. 117/1986, nu au fost afectate scopului exproprierii, nefiind începute lucrări în termen de 1 an de la data exproprierii, concluziile raportului de expertiză fiind în acest sens, iar, pe de altă parte, aceste terenuri s-au aflat efectiv în posesia reclamanților, fiind eliberate acte de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991.

Lucrările de excavare nu s-au efectuat pentru terenurile expropriate care au aparținut autorilor reclamanților, nu au fost începute în termen de 1 an de la data exproprierii prin Decretul nr. 117/1986 și nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, astfel că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

împotriva deciziei a declarat recurs pârâta S.C. C.E.R. S.A. criticând-o pentru nelegalitate pentru motivele ce se vor arăta.

Expertiza nu a precizat ce suprafață de teren este afectată de lucrări miniere. Recurenta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, apreciind că era necesar să se răspundă la acestea.

Decretul de expropriere nu este caduc deoarece și-a produs efectele, în sensul că pe suprafața de teren expropriată au fost efectuate lucrări miniere.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiile art. 209 C. proc. civ. expertul numit este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.

Termenul de depunere a raportului de expertiză este prevăzut de lege pentru a asigura dreptul părților de a lua cunoștință de actele depuse și de a le discuta. Dacă termenul nu este respectat de expert, instanța trebuie să asigure ambelor părți din proces posibilitatea de a lua cunoștință de actele depuse la dosar, prin acordarea unui termen, deoarece respectarea principiului contradictorialității impune garantarea accesului liber la actele dosarului.

De asemenea, instanța trebuie să asigure părților, în condițiile legii, posibilitatea de a invoca obiecții la raportul de expertiză.

în cauza de față, raportul de expertiză s-a depus la 4 decembrie 2006, cu două zile înainte de termenul de judecată, 6 decembrie 2006.

Recurenta a solicitat amânarea cauzei pentru a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, cerere ce nu a fost încuviințată de instanță, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de dezbateri de la acea dată ( fila 107 dosar primă instanță ).

Nerespectarea dreptului recurentei de a lua cunoștință de expertiza depusă cu încălcarea dispozițiilor art. 209 C. proc. civ., i-a produsa acesteia un prejudiciu ce nu poate fi remediat decât prin anularea hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) C. proc. civ..

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul a fost admis, iar decizia instanței de apel casată.

Drept consecință, apelul declarat de pârâtă a fost admis, iar față de dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la existența vreunui alt caz de nulitate, sentința a fost anulată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5135/2008. Civil