ICCJ. Decizia nr. 5136/2008. Civil
| Comentarii |
|
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 9 iunie 2006, reclamanții C.I.L. și C.A.C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, anularea Dispoziției nr. 1769 din 12 mai 2006 emisă de pârât, să se constate că terenul pentru care s-a emis dispoziția de restituire este în suprafață mai mare, respectiv de 742,938 mp și să fie obligat pârâtul să dispună restituirea în natură a suprafeței de teren ce se va constata ca fiind liber și retrocedabil, respectiv a suprafeței de 742,938 mp teren situat în Cluj-Napoca, județ Cluj, înscris în C.F. nr. 9473 și C.F. nr. 9454, parcelele topo 16041 și 16040/2.
1.2. în fapt
în motivarea cererii de chemare în judecată s-â arătat că, prin notificările formulate, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de aproximativ 650 mp rămas liber. A fost solicitată o suprafață aproximativă și nu una exactă întrucât în urma exproprierii terenului pe o parte s-au construit blocuri, iar restul rămas liber nu poate fi precizat.
Prin expertiză extrajudiciară suprafața terenului rămas liber a fost identificată la 742,938 mp
1.3. în drept
Reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
2. întâmpinarea
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că din terenul în suprafață de 742,938 mp, 221,938 mp este ocupată de lucrări tehnico-edilitare pentru care s-a făcut exproprierea și anume spații verzi, alei pietonale și zone afectate de canalizarea care deservește cele două blocuri învecinate.
Hotărârea primei instanțe
3.1. Soluția
Prin sentința civilă nr. 133 din 22 februarie 2007 Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte contestația și a modificat în parte Dispoziția nr. 1769 din 12 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în sensul că se restituie în natură terenul în suprafață de 636 mp ce face parte din parcela cu nr. top 16040/1 situat în Cluj-Napoca, județ Cluj.
A fost obligat pârâtul la 1075 lei cheltuieli de judecată.
3.2. Considerentele
Prima instanță a reținut că pentru a se determina care este suprafața de teren rămasă liberă de construcții noi autorizate, de servituti legale sau de amenajări de utilitate publică a fost administrată expertiza tehnică judiciară.
Raportul de expertiză a relevat că din terenul revendicat de petiționari este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 636 mp. Pe această suprafață de teren nu există alte construcții în afara celor două șiruri de garaje, care potrivit celor arătate de expert sunt construcții provizorii. Pentru platforma betonată, despre care intimatul pretinde că s-ar afla pe acest teren, nu s-a prezentat autorizație de construire. Din harta cadastrală depusă de expert reiese că terenul propus a fi restituit în natură nu este străbătut de rețele de utilitate publică, alei de acces sau trotuare.
4. Hotărârea instanței de apel
4.1. Soluția
Apelul declarat de pârât a fost respins prin decizia civilă nr. 3 77A din 24 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
A fost admisă aderarea la apel declarată de reclamanții C.I.L. și C.A.C. împotriva sentinței civile nr. 133 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Cluj, secția civilă. Sentința a fost schimbată în parte în sensul că pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 2150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat la 1390 lei cheltuieli de judecată în apel.
4.2.Considerentele
Instanța de apel a arătat că prin completarea la raportul de expertiză s-a evidențiat efectiv terenul de 636 mp rămas liber ce poate fi retrocedat în natură din terenul expropriat.
Susținerea apelantului că nu poate fi retrocedat terenul pe care se află platforma betonată este nefondată, câtă vreme nu există vreo dovadă a efectuării ei în condițiile existenței unei autorizații de construcție, cu atât mai mult cu cât garajele existente sunt construcții provizorii, platforma betonată putând fi consecința ridicării acestor construcții provizorii.
Diferența de teren de la 521 mp, cât s-a stabilit inițial prin dispoziția primarului, la 636 mp se află în continuarea aceleiași suprafețe rămasă liberă de la expropriere.
5.Recursul
5.1. Motive
Primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Instanța a reținut că pentru platforma betonată aflată pe terenul în suprafață de 636 mp nu s-ar fi prezentat autorizație de construire. în raportul de expertiză întocmit în cauză se arată însă că imobilul în litigiu se află pe o platformă betonată într-o zonă care a fost supusă sistematizării. Constatarea faptului că zona în cauză a fost sistematizată nu poate fi limitată la existența sau inexistența unei autorizații de construire.
Platformele betonate și spațiile verzi aferente blocurilor de locuințe nu s-au executat în baza unor autorizații de construire speciale, aceste amenajări fiind cuprinse în planul general de amplasament al imobilelor ce urmau a se executa, planuri care ulterior au fost incluse în Planul General de Urbanism al municipiului.
Au fost încălcate dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Diferența de teren de 115 mp teren pentru care instanța a dispus restituirea în natură este ocupată cu amenajări de utilitate publică, astfel încât, așa cum prevede Legea nr. 10/2001, restituirea nu putea fi dispusă decât prin echivalent.
Din punct de vedere al identificării cu date de carte funciară a imobilului teren raportul de expertiză tehnică judiciară este defectuos întocmit, expertul rezumându-se la a arăta că terenul cu nr. top. 16041/1 în suprafață de 720 mp a fost înscris în C.F. nr. 9473 Cluj, astăzi sistată cu încheierea nr. 12131/1997. Obiecțiunile formulate de recurent au fost respinse deși expertul nu a răspuns în mod clar la obiectivele formulate de instanță.
5.2. întâmpinarea
Prin întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul nu a prezentat autorizație de construire pentru platforma betonată și nici nu s-a dovedit caracterul de utilitate publică a platformei. în mod eronat recurentul arată că cei 115 mp de teren pentru care instanța a dispus restituirea în natură este ocupată de amenajări de utilitate publică și, de asemenea, în mod greșit a indicat recurentul alte numere topografice decât cele avute în vedere de către instanțele de fond și de expert.
5.3. Analiza făcută de instanța de recurs
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și a răspunsului dat prin întâmpinare, în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a cărui încălcare se pretinde că s-a făcut, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător.
Drept urmare, numai în situația în care terenul este ocupat de construcții autorizate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. în caz contrar, terenul se restituie în natură, așa cum au făcut și instanțele de fond.
Susținerea recurentului, în sensul că "dacă blocurilor de locuințe din imediata vecinătate a imobilului revendicat le este recunoscut caracterul de construcții autorizate, terenurile aferente acestora și amenajate pentru a le deservi pe cele dintâi
nu pot fi supuse decât aceluiași regim juridic" nu poate fi primită, câtă vreme o asemenea prezumție nu este instituită de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Nu s-a făcut dovada că, atunci când a fost emisă autorizația de construire a blocurilor, a fost autorizată și ridicarea unor garaje care să deservească aceste imobile.
Pe de altă parte, Legea nr. 50/1991 prevede în mod expres, în art. 11, situațiile în care nu este necesară autorizația de construire. Astfel, se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcțiilor sau aspectul arhitectural al acestora:
reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate;
reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, inclusiv în situația în care se schimbă materialele din care sunt realizate respectivele lucrări, cu excepția clădirilor declarate monumente istorice, în condițiile legii;
reparații și înlocuiri de sobe de încălzit;
zugrăveli și vopsitorii interioare;
zugrăveli și vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de fațadă și culorile clădirilor;
reparații la instalațiile interioare, la branșamentele și racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcțiilor, în limitele proprietății, montarea sistemelor locale de încălzire și de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum și montarea aparatelor individuale de climatizare și/sau de contorizare a consumurilor de utilități;
reparații și înlocuiri la pardoseli;
h) reparații și înlocuiri la finisaje interioare și exterioare, tencuieli, placaje, altele asemenea, la trotuare, la ziduri de sprijin și la scări de acces, fără modificarea calității și a aspectului elementelor constructive;
i) lucrări de întreținere la căile de comunicație și la instalațiile aferente;
j) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare și restaurare a componentelor artistice ale construcțiilor prevăzute la art. 3 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii și cultelor și al autorității administrației publice județene sau locale, după caz;
k) lucrări de foraje și sondaje geotehnice pentru construcții de importanță normală sau redusă, situate în afara zonelor de protecție instituite pentru zăcăminte acvifere;
1) lucrări de construcții funerare subterane și supraterane, cu avizul administrației cimitirului [alin. (1)]. Se pot executa fără autorizație de construire și lucrări pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării și comercializării presei, cărților și florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fără fundații și platforme, precum și fără racorduri și/sau branșamente la utilități urbane, cu excepția energiei electrice [alin. (2)].
Nu este întemeiată nici susținerea în sensul că platforma construită pe teren este de utilitate publică. Din prevederile art. 11 alin. (3) rezultă că sunt trei ipoteze, distincte, în care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent: 1) pe teren se află construcții noi, autorizate; 2) terenul este afectat de servituti legale; 3) pe teren sunt alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
Așadar, nu se poate susține că o construcție neautorizată poate fi totuși apreciată de utilitate publică, astfel încât terenul să nu fie restituit în natură. Textul are în vedere alte amenajări de utilitate publică, în afara construcțiilor care nu pot fi decât autorizate. Or, în raportul de expertiză s-a arătat că terenul în litigiu nu este străbătut de rețele de utilitate publică.
în fine, identificarea imobilului, prin număr de carte funciară și număr topografic, a fost făcută potrivit cu cele arătate în dispoziția contestată.
Față de cele ce preced, instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. recurentul a fost obligat la cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5135/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5102/2008. Civil → |
|---|
