ICCJ. Decizia nr. 5051/2008. Civil
Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la data de 5 martie 2007 la Tribunalul Mureș reclamantul J.T.Ș. a chemat în judecată pe intimata Primăria municipiului Târgu Mureș prin primar, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate ce au fost situate în Târgu Mureș, precum și pentru terenul aferent acestora în suprafață de 698 mp, optând pentru despăgubiri civile la valoarea de circulație.
A mai solicitat reclamantul anularea dispoziției nr. 1635/2006 și emiterea unei noi dispoziții conform celor solicitate, cu repunerea în termenul de formulare a notificării.
Prin sentința civilă nr. 1192 din 19 septembrie 2007, Tribunalul Mureș a respins cererea de repunere în termenul de formulare a notificării formulată de reclamantul J.T.Ș. și în consecință, a respins contestația formulată de reclamant împotriva pârâtului Primarul municipiului Târgu Mureș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia dispoziției emisă de Primarul municipiului Târgu Mureș, atât pe fondul cauzei cât și sub aspectul nerespectării prevederilor art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001, reclamantul nerespectând termenul legal pentru depunerea contestației, situație ce atrage decăderea.
Apelul declarat de reclamantul J.T.Ș. a fost respins prin decizia nr. 3/A din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul J.T.Ș. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate reclamantul a arătat că motivarea instanței de fond ca și a celei de apel se bazează pe încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001, considerând că s-a depășit termenul prevăzut de acest text de lege.
Consideră că niciun text de lege nu-i poate încălca a doua oară dreptul de proprietate ( prin expropriere prima data și acum prin depășirea unui termen ingrat) soluțiile instanțelor de judecată încălcând dispozițiile art. 1 din protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale, ratificat de România în anul 1994 prin Legea nr. 30 din 31 mai 1994.
Pentru considerentele arătate, reclamantul a solicitat admiterea recursului și acordarea despăgubirilor ce i se cuvin pentru imobilul în litigiu.
Recursul este nefondat.
Obligația persoanei îndreptățite de a notifica persoana juridică deținătoare, termenul în care poate fi sesizată și momentul la care se calculează acesta, sunt stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Conform acestui text, persoana îndreptățită notifică în termen de 6 luni, de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001.
în consecință, termenul pentru formularea notificării este 12 luni și se calculează de la data de 14 februarie 2001, când legea a intrat în vigoare, expirând la data de 14 februarie 2002.
Reclamantul a notificat unitatea deținătoare la data de 26 ianuarie 2007.
Articolul 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede că nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Față de aceste dispoziții, termenul stabilit de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este de decădere.
în speță, reclamantul nu a probat existența unor împrejurări mai presus de voința sa, care să îl fi împiedicat în îndeplinirea în termen a cerinței de depunere a notificării, cum corect au reținut ambele instanțe.
Pentru considerentele expuse, nu au fost încălcate nici prevederile art. 1 din protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cum greșit susține reclamantul.
în raport cu cele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 5104/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5063/2008. Civil → |
---|