ICCJ. Decizia nr. 5179/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5179
Dosar nr. 2604/98/200.
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa la data de 23 mai 2007 sub nr. 4977/118/2007 I.M.I. a formulat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Vamală şi în temeiul art. 3991 C. proc. civ. contestaţie la executare pentru lămurirea titlului executoriu sub aspectul întinderii acestuia, prin precizarea sumelor pe care le datorează fiecare debitor obligat solidar, potrivit criteriilor existente în cuprinsul titlului şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei la executare I.M.I. a arătat că prin sentinţa penală nr. 380 F din 4 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa inculpaţii C.N., S.V., T.D., C.A., I.N., V.I., P.C. şi contestatorul au fost obligaţi la plata sumei de 1.183.435.684 lei cu titlul de despăgubiri civile, 5.982.622413 lei cu titlul de dobândă legală şi la 130.177.926 lei cu titlu de penalităţi de întârziere către partea civilă Direcţia Regională Vamală Constanţa.
Această sentinţă a fost desfiinţată în parte prin Decizia penală nr. 869/A din 16 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 885.950.218 lei către partea civilă Direcţia Regională a Vămilor Constanţa, din care inculpatul I.M. până la concurenţa sumei de 594.162.986 lei de la data comiterii faptelor şi până la achitarea debitelor, cu dobânzile şi penalităţile legale.
În comunicarea deciziei intimatei, privind regularizarea obligaţiilor suplimentare stabilite de controlul vamal şi în înştiinţarea de plată, modul de calcul al dobânzilor şi penalităţilor nu este comprehensibil, şi în plus din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că în suma de plată au fost incluse accize, penalităţi la accize şi penalităţi la comisionul vamal, cu majorările de întârziere aferente, depăşindu-se astfel sumele înscrise în titlul executor.
Prin sentinţa civilă nr. 1240 din 16 iulie 2007, Tribunalul Constanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Constanţa şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.
S-a reţinut, în soluţionarea excepţiei că în conformitate cu prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia la titlu se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, şi care în speţă este Tribunalul Ialomiţa.
Prin sentinţa civilă nr. 720 F din 20 august 2007 Tribunalul Ialomiţa a respins excepţiile de prematuritate şi inadmisibilitate invocate de intimată prin întâmpinare, iar pe fond a respins ca neîntemeiată contestaţia la titlu.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că hotărârea judecătorească, care constituie titlu executoriu, este clară în privinţa sumei la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii, astfel că nu sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea titlului executoriu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis prin Decizia nr. 1 din 8 ianuarie 2008 apelul declarat de contestatorul I.M.I. împotriva sentinţei nr. 720 din 20 august 2007 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Constanţa. Anulând sentinţa apelată. Curtea a trimis cauza instanţei competente, Tribunalul Ialomiţa, secţia penală.
În pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel a făcut în cauză aplicarea art. 461 şi art. 463 C. proc. pen., în temeiul cărora contestaţia împotriva executării hotărârii penale, este de competenţa instanţei care a pronunţat acea hotărâre.
Faţă de dispoziţiile legale enunţate, Curtea a apreciat că soluţionarea contestaţiei la executare a hotărârii penale 380 F din 12 decembrie 2003 privind lămurirea dispozitivului acesteia este de competenţa instanţei care a pronunţat-o, respectiv Tribunalul Ialomiţa.
De asemenea instanţa de apel a avut în vedere împrejurarea potrivit căreia sentinţa penală 380 F din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Ialomiţa a fost în parte desfiinţată prin Decizia penală nr. 869 A din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti dar numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor şi a dobânzilor, fără ca această modificare să aibă vreo relevanţă în privinţa competenţei instanţei chemată să lămurească întinderea titlului ce se execută.
În recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale se susţine că Decizia nr. 1 A din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece nu s-a ţinut seama de reglementările privind recuperarea creanţelor bugetare restante către bugetul de stat, respectiv OG nr. 92/2003.
Aprecierea instanţei de apel, potrivit căreia contestaţia prevăzută de art. 461 C. proc. pen., privind lămurirea dispozitivului titlului se datorează greşelilor de redactare şi nu de judecată, este eronată.
- contestatorul nu a arătat în clar în ce constă nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută, astfel că demersul contestatorului este ineficient.
- în pronunţarea hotărârii instanţei de fond nu s-a ţinut seama nici de înscrisurile depuse în dosar de către autoritatea vamală, fapt care conduce la concluzia că instanţa a analizat sumar cauza dedusă judecăţii.
- în această fază procesuală a contestaţiei la executare motivele expuse de contestator nu mai puteau fi invocate, întrucât ele puteau constitui obiect de verificare în căile de atac sau în procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ.
- pe calea contestaţiei la executare, I.M. nu mai putea să invoce apărări de fond, instanţa neputând cerceta şi reţine decât fapte şi împrejurări ulterioare hotărârii ce se execută. Explicarea înţelesului şi întinderii dispozitivului vizează măsurile luate de instanţă, regăsite în dispozitivul hotărârii penale.
- deoarece dispozitivul titlului executoriu este clar, instanţa statuând asupra tuturor cererilor ce au format obiectul judecăţii, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 1 A din 8 ianuarie 2007 şi menţinerea sentinţei nr. 720 din 20 august 2007 a Tribunalului Ialomiţa.
Recursul este nefondat.
În recursul declarat Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în nume propriu şi ca reprezentantă a Autorităţii Naţionale a Vămilor, în urma circularei nr. 948/2004 şi a art. 1 şi 4 pct. 21 din HG nr. 532/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, îşi axează criticile pe aspectele de fond ale cauzei, analizate prin sentinţa nr. 720 din 2008, 2007 a Tribunalului Ialomiţa, deşi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a soluţionat apelul împotriva sentinţei nr. 720/2007 pe excepţia de necompetenţă a instanţei civile de a soluţiona o contestaţie privind înţelesul şi întinderea dispozitivului unei hotărâri penale, care a avut drept consecinţă anularea sentinţei nr. 720/2007 şi trimiterea cauzei instanţei competente, respectiv Tribunalului Ialomiţa, secţia penală.
Deoarece recurenta nu a formulat critici vizând competenţa instanţei penale, de a soluţiona contestaţia la executare privind înţelesul şi întinderea dispozitivului hotărârii penale, şi întrucât aspectele de competenţă sunt de ordine publică, instanţa de recurs verificând din oficiu legalitatea deciziei nr. 1/2008, constată că în cauză Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a a făcut o corectă aplicare a dispoziţiunilor art. 461 şi 463 C. proc. civ.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de Direcţia regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa în nume propriu şi ca reprezentantă a Autorităţii Naţionale a Vămilor împotriva deciziei nr. 1 A din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5177/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5166/2008. Civil → |
|---|
