ICCJ. Decizia nr. 5164/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5164
Dosar nr. 906/1/200.
( nr. vechi 5570/2000)
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 1998 la Judecătoria Târnăveni, reclamantele D.G. şi P.E. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul local al comunei Bahnea, S.Ş., S.T. şi S.A., solicitând să fie obligaţi să le predea în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în comuna Bahnea, str precum şi moara existentă pe imobil, bunuri înscrise în C.F. nr. 847 Idrifaia sub nr. top 1491. S-a mai solicitat evacuarea pârâţilor persoane fizice din imobil şi obligarea acestora în solidar la plata de despăgubiri constând în lipsa de folosinţă a bunurilor solicitate, cu titlu de daune interese.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că imobilul solicitat a fost proprietatea autorilor lor, B.A. şi A.B., şi că în anul 1952 au fost alungaţi, imobilul fiind preluat abuziv de stat, cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Prin sentinţa civilă nr. 1723 din 17 decembrie 1998 a acestei instanţe, în raport de precizările reclamantelor, s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Mureş care, prin sentinţa civilă nr. 118 din 13 martie 2000 a respins acţiunea introductivă.
S-a reţinut că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate invocat asupra imobilelor pretinse prin acţiune.
Dispoziţiile acestei hotărâri au fost menţinute prin Decizia civilă nr. 50A din 12 septembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş pentru aceleaşi considerente ca cele reţinute de prima instanţă.
Împotriva aceste hotărâri, au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au arătat că din extrasul de carte funciară privind imobilul solicitat, ca şi din certificatul de moştenitor privind succesiunea defunctei A.B., născută P., înscrisuri aflate la dosarul cauzei, rezultă că sunt titularele dreptului de proprietate invocat, dobândit prin moştenire legală, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Cu certificatul de calitate de moştenitor nr. 304 din 15 septembrie 1997 privind succesiunea defunctei A.B., născută P., reclamantele au făcut dovada că sunt moştenitoarele acesteia, în calitate de fiică, respectiv nepoată de fiică.
Iar din extrasul de carte funciară nr. 847 al localităţii Idrifaia, rezultă că autoarea reclamantelor, căsătorită cu B.A., este proprietara imobilelor solicitate şi înscrise sub nr. top 1491 – casă şi clădirea morii, construcţii gospodăreşti situate în localitatea Bahnea.
Ca urmare, în mod greşit s-a reţinut că reclamantele nu au făcut dovada calităţii de proprietar asupra imobilelor, obiect al litigiului, cu consecinţa respingerii cererii introductive pe acest considerent.
De menţionat că după apariţia Legii nr. 10/2001 reclamantele au formulat notificare pentru restituirea bunurilor indicate, şi că, potrivit înscrisurilor de la B7, 9 din foaia de proprietate a imobilului rezultă că prin dispoziţia nr. 48/2001, imobilul moară şi teren de 1.259 mp a fost restituit reclamantelor care, cu actul de vânzare-cumpărare nr. 167/2002 l-au şi înstrăinat.
Cât priveşte imobilul casă de locuit şi teren, aflate la aceeaşi adresă, cu dispoziţia nr. 45 din 31 mai 2001 ( fila 113 dosar recurs ), s-a dispus acordarea despăgubirilor băneşti prevăzute de Legea nr. 10/2001, stabilite la o valoare estimativă de 150.000.000 lei.
Prin urmare, reţinând că, în mod greşit instanţele au considerat că reclamantele nu au calitate procesuală activă şi nu au procedat la soluţionarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul va fi admis cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, determinată în raport de valoarea obiectului care nu are un cuantum indicat mai mare de 5 miliarde lei, respectiv judecătoriei de la locul situării imobilului.
Cu prilejul rejudecării cauzei se va verifica dacă actul emis în procedura administrată a fost atacat, în caz contrar, dispoziţiile acestui înscris urmând a fi avute în vedere la pronunţarea hotărârii din prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele D.G. şi P.E. împotriva deciziei nr. 50A din 12 septembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 118 din 13 martie 2000 a Tribunalului Mureş. secţia civilă, şi trimite cauza, pentru soluţionarea pe fond, la Judecătoria Târnăveni.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5166/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5117/2008. Civil → |
|---|
