ICCJ. Decizia nr. 5177/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5177
Dosar nr. 16470/1/200.
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 octombrie 2003 sub nr. 7942/2003 la Tribunalul Bihor K.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Oradea anularea dispoziţiei nr. 1405 din 10 septembrie 2003, emisă de acesta, prin care i-a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură a terenului pe care a existat o carieră de nisip şi o fabrică de cărămidă moştenită de la autorul său K.A.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că autorul său a deţinut în proprietate o parte din terenul în litigiu, iar o altă parte era folosită în baza unui contract de concesiune. Cu ocazia reconstituirii colilor de carte funciară, acestea nu au mai redat cu exactitate situaţia juridică a terenului, considerent pentru care a arătat că doreşte să probeze cu martori situaţia acestuia, probă care i-a fost respinsă de comisia constituită în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 751/C/2004 a Tribunalului Bihor-Oradea contestaţia formulată de K.M. privind anularea dispoziţiei nr. 1405 a Primarului Municipiului Oradea a fost respinsă, pe considerentul că reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale, respectiv împrejurarea că imobilul a cărui restituire a cerut-o prin notificarea nr. 1338 din 8 noiembrie 2001, a format proprietatea extratabulară a tatălui său, cu acte translative de proprietate, care să emane de la proprietarul tabular iniţial, situaţie în care s-a concluzionat că petentul nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 158 din 7 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul reclamantului K.M. împotriva sentinţei civile nr. 751 din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Bihor.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că reclamantul nu deţine niciun înscris privitor la bunurile solicitate, care să poată fi completat eventual cu declaraţii de martori, aşa cum s-a solicitat şi aceasta pentru că art. 1191 C. civ. obstrucţionează această probă pentru actele juridice cu valoare ce depăşeşte 250 de lei.
În speţă, imobilul la care face referire reclamantul este înscris în C.F. nr. 2 şi 105 Episcopia Bihor, numai că antecesorul său nu figurează în foaia B a acestor cărţi funciare. Contractul de concesiune la care s-a referit contestatorul în acţiune şi în toate fazele procesuale nu a fost probat, deşi în acest scop contestatorul a beneficiat de mai multe termene şi cauza a fost chiar suspendată în temeiul art. 1551 C. proc. civ. pentru a i se da acestuia posibilitatea de a face cuvenitele demersuri la Arhivele Naţionale în vederea obţinerii înscrisurilor doveditoare.
Singurul înscris depus de contestator la dosar, o copie xerox a unui articol dintr-un cotidian în limba maghiară, netradus, nu poate substitui lipsa titlului de proprietate în privinţa imobilului revendicat şi nu are valoarea unui început de probă scrisă, de natură a fi completat cu declaraţii de martori.
Împotriva deciziei nr. 158/2006 A pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs K.M., fondat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului contestatorul susţine că în mod greşit nu i-a fost încuviinţată proba cu martori pentru a proba dreptul de proprietate al autorului său, deoarece foile de carte funciară nu redau situaţia reală a terenurilor şi construcţiilor proprietatea autorului său şi se află în imposibilitate de a procura actele solicitate, acestea nemaiputând fi regăsite nici în Arhiva Cărţilor Funciare şi nici în Arhivele Naţionale Oradea.
Existenţa carierei de nisip şi a fabricii de cărămidă a fost probată cu fotografiile făcute după cel de al doilea război mondial, poze aflate la dosarul cauzei, însoţite de un articol prin care un profesor şi în acelaşi timp un istoric, care a şi dat o declaraţie autentică aflată la dosar, face vorbire de existenţa imobilelor revendicate.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea nr. 1338/2001 reclamantul K.M. a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în C.F. 2 şi 105 Episcopia Bihor şi despăgubiri pentru fabrica de cărămidă, aparţinând autorului său.
Imobilele la care face referire recurentul sunt într-adevăr înscrise în C.F. 2 şi 105 Episcopia Bihor dar în foaia B, autorul său nu figurează.
Deşi s-au acordat mai multe termene în acest scop atât la comisia constituită în temeiul Legii nr. 10/2001 cât şi în instanţă, contestatorul nu a depus niciun înscris doveditor al bunurilor pe care autorul său le-a deţinut.
Probele testimoniale solicitate a fi administrate nu sunt suficiente pentru a dovedi calitatea de proprietar al autorului contestatorului în privinţa imobilului litigios, ştiut fiind că în sistemul de carte funciară, potrivit art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938, drepturile imobiliare se constituie, se modifică, se strămută şi se sting numai prin înscrierea lor în cartea funciară.
În plus, aşa cum se precizează şi în referatul comisiei, identificarea imobilului nu este posibilă fără o schiţă cadastrală.
În cauză, contestatorul nu a probat nici actul de preluare a imobilului, de care nici nu face vorbire, în contestaţie, pentru a se putea prevala de prezumţia instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi nici relaţia de rudenie cu pretinsul proprietar al imobilului, care îi conferă calitatea de succesor al acestuia, legitimându-l ca persoană îndreptăţită, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001.
În lipsa acestor probe cu acte, care eventual, în măsura în care necesitatea o impune pot fi completate cu martori, corect instanţele, în aplicarea art. 191 C. civ. a respins solicitarea reclamantului de a administra proba testimonială pentru probaţiunea dreptului de proprietate în privinţa imobilului litigios, în sistemul de carte funciară, reţinând în final lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a contestatorului.
Pentru cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de K.M. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul K.M. împotriva deciziei nr. 158 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5384/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5179/2008. Civil → |
|---|
