ICCJ. Decizia nr. 5285/2008. Civil -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ -
Decizia nr. 5285
Dosar nr.844/1/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Adresându-se Tribunalului Botoşani, la 12 noiembrie 2004, reclamanta P.P.C. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura Judeţului Botoşani, acordarea unor despăgubiri băneşti sau titluri de valoare nominală pentru imobilele, casă şi teren din Botoşani, preluate, în anul 1948, de la autoarea sa S.E.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, prin sentinţa nr. 835 din 4 mai 2005, a admis acţiunea şi a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să acorde reclamantei despăgubiri în echivalent, constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare totală de 1.400.000.000 lei (ROL) pentru imobilele naţionalizate care nu pot fi restituite în natură. Acţiunea formulată împotriva Prefecturii Judeţului Botoşani a fost respinsă. Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a dovedit că este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, în calitate de moştenitoare a fostei proprietare, defuncta S.M.E., care a formulat notificarea de acordare a acestor măsuri.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 945 din 6 octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 835/2005 a Tribunalului Botoşani în sensul că a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să acorde reclamantei despăgubiri băneşti în valoare de 1.400.000.000 lei (ROL) în loc de titluri de valoare nominală. A fost respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. În considerentele deciziei, curtea de apel a motivat că imobilele naţionalizate au avut destinaţia de locuinţă şi întrucât restituirea lor în natură nu este posibilă (construcţiile au fost demolate), devin aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind îndreptăţită să primească despăgubiri băneşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1561 din 20 februarie 2007, a admis recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi a casat Decizia civilă nr. 945 din 6 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel. Trimiterea cauzei spre rejudecare a fost dispusă pentru completarea probelor spre a se stabili cine este deţinătorul imobilului şi apoi, în funcţie de cele stabilite, să se aprecieze dispoziţiile legale aplicabile şi calitatea procesuală pasivă a Statului Român.
Rejudecând pricina, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 313 din 27 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 835/2005 a Tribunalului Botoşani şi a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să acorde reclamantei despăgubiri băneşti în valoare de 1.400.000.000 lei (ROL), în loc de titluri de valoare. Apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a fost respins şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că a fost demolată construcţia, cu destinaţia de locuinţă care a fost preluată de stat în mod abuziv, astfel încât reclamanta, în calitate de moştenitoare a fostei proprietare, este îndreptăţită la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 313 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, procedura acordării măsurilor reparatorii aparţinând, în prezent, numai entităţilor notificate şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare;
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. au fost ignorate de instanţa de apel. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1561 din 20 februarie 2007, a admis recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a casat Decizia anterioară a Curţii de Apel Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel. În considerentele deciziei, Înalta Curte a dezlegat probleme de drept privitoare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, arătând că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005, iar noua reglementare (art. 26 din Legea nr. 10/2001, modificată) a stabilit o altă procedură de acordare a despăgubirilor, în cazul în care restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă. Tot în cuprinsul deciziei de casare s-a argumentat necesitatea completării probelor pentru a stabili care este deţinătorul imobilului şi în funcţie de cele stabilite urmând să se hotărască asupra calităţii procesuale pasive a Statului Român.
În prezentul litigiu, declanşând procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, autoarea reclamantei a comunicat Prefecturii Judeţului Botoşani notificarea, solicitând „restituirea în echivalent bănesc", în considerarea faptului că fosta casă de locuit, preluată în mod abuziv, a fost demolată şi în baza art. 36 alin. (2) din lege, potrivit căruia notificările prin care persoana îndreptăţită solicita acordarea de despăgubiri băneşti se adresa prefecturii în a cărei rază s-a aflat imobilul. Notificarea nu a fost, însă, soluţionată, motiv pentru care persoana care s-a considerat îndreptăţită s-a adresat justiţiei.
Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevede că, în cazul imobilelor cu destinaţia de locuinţe, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire se putea face sub forma unor despăgubiri băneşti, a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
După modificarea Legii nr. 10/2001, s-a prevăzut, prin art. 26, că, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana interesată.
În urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, dacă restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată să emită o decizie/dispoziţie motivată, cu respectarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Conform art. 315 C. proc. civ., curtea de apel trebuia să completeze probele pentru a stabili cine este deţinătorul imobilului.
Numai în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Cu toate că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, s-a apărat invocând prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel nu a verificat această apărare, prin administrarea de probe, ci a obligat statul să acorde despăgubiri băneşti. Procedând în acest mod, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii. Ca atare, recursul exercitat în cauză va fi admis, va fi casată Decizia recurată şi va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 313 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5282/2008. Civil - | ICCJ. Decizia nr. 5303/2008. Civil → |
|---|
