ICCJ. Decizia nr. 5303/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5303
Dosar nr. 3293/90/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 8 august 2001, P.P.F. a cerut Primăriei Băile Govora, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului, teren în suprafaţă de 400 mp şi construcţie, situat în Băile Govora, judeţul Vâlcea, imobil preluat abuziv în proprietatea Statului român, din patrimoniul autoarei sale F.A.
Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data formulării notificării, aceleaşi solicitări au fost reiterate şi prin acţiunea formulată la 2 octombrie 2002, în motivarea căreia reclamanta a arătat că imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, act normativ profund neconstituţional şi care, de altfel a fost greşit aplicat întrucât autorii săi făceau parte din categoriile sociale şi profesionale exceptate de la naţionalizare.
După un prim ciclu procesual, urmare casării cu trimitere spre rejudecare, prin Decizia nr. 3311 din 25 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 348 din 6 martie 2007, a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată şi în consecinţă a obligat pârâta să emită decizie motivată, de răspuns la notificarea reclamantei, prin care să restituie acesteia, în natură, imobilul, cunoscut sub denumirea de vila Z., situat în oraşul Băile Govora, format din construcţii şi teren în suprafaţă de 464,92 mp.
A respins excepţiile invocate de pârâtă. A respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă, în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti şi Statul român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că, după expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea notificării, persoanei îndreptăţite îi este deschisă calea accesului la instanţă, pentru a-şi valorifica drepturile, punctul de vedere vizând inadmisibilitatea acţiunii, venind în contradicţie cu prevederile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Tot astfel, se mai arată, speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (2) din lege, în condiţiile în care, la momentul formulării notificării, pârâta SC B.G. SA nu era integral privatizată iar în cauză nu s-a făcut dovada că valoarea acţiunilor deţinute de stat la acel moment, era mai mică decât valoarea imobilului.
Prin Decizia nr. 241/A din 14 septembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul reclamantei şi schimbând în parte sentinţa a stabilit obligaţia pârâtei de a plăti reclamantei suma de 5.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate şi a respins apelul pârâtei.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, pârâta SC B.G. SA care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel susţinând că în mod greşit a fost confirmată soluţia primei instanţe, de restituire în natură a imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea, întrucât acesta face parte din patrimoniul societăţii, fiind cuprins în valoarea capitalului social al acesteia, conform Ordinului nr. 154 din 29 aprilie 1991, emis de Ministerul Comerţului şi Turismului.
Tot astfel, se mai arată, terenul în suprafaţă de 448,06 mp aferent vilei, este proprietatea exclusivă a SC B.G., în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 25 aprilie 2003, ambele titluri nefiind contestate.
Ca atare, concluzionează recurenta, în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (5) din lege, imobilul neputând fi restituit în natură.
De altfel, instanţa nu putea dispune asupra conţinutului actului atacat, atribut ce revine exclusiv entităţii investite cu cererea de restituire.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Este de necontestat că intimata reclamantă este moştenitoarea foştilor proprietari tabulari ai imobilului, preluat abuziv de stat prin aplicarea greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, întrucât autorul notificatoarei, primar în localitate, era exceptat de la naţionalizare.
Ca atare, în mod corect au reţinut instanţele că preluarea bunului, fiind una abuzivă, fără titlu valabil, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
În sprijinul acestei soluţii vin şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din lege, potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data deposedării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor legii.
Tot astfel, art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, dispune că imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii, de o regie autonomă, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar, . . . vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţilor deţinătoare.
Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală, este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
Or, prin probele administrate, pârâta nu a făcut dovada că valoarea acţiunilor deţinute de stat la SC B.G. SA, era mai mică decât valoarea imobilului ce se solicită a fi restituit în natură.
Mai mult, probele relevă că la data formulării notificării, procesul de privatizare al pârâtei, nu era încă finalizat.
Astfel, în cadrul acestei privatizări, a fost încheiat, la data de 21 iunie 1999, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, prin care 66,3% din acţiunile deţinute de A.V.A.S. au fost înstrăinate Asociaţiei Balneare „Băile Govora - Pas".
La data de 23 iunie 2003 (deci, după formularea notificării) A.V.A.S. a mai înstrăinat un procent reprezentând 13,9315% din capitalul social al SC B.G. SA, tot către Asociaţia Balneară „Băile Govora – Pas".
Tot astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 7 din 30 iulie 2003, un număr de acţiuni reprezentând 7,0802 % din capitalul social al SC B.G. SA a fost înstrăinat către H.M.
Aşa fiind, în mod corect au reţinut instanţele aplicaţiunea în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din lege şi au dispus restituirea în natură a imobilului ce a făcut obiectul notificării.
În consecinţă, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.G. SA împotriva deciziei civile nr. 241/A din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta P.P.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5285/2008. Civil - | ICCJ. Decizia nr. 5313/2008. Civil → |
|---|
