ICCJ. Decizia nr. 5369/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5369
Dosar nr. 1044/105/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 1047 din 1 mai 2006 contestatoarea V.M.A. a chemat în judecată pe intimata SC R. SA, solicitând anularea dispoziţiei nr. 2 din 9 ianuarie 2006 emisă de intimată, obligarea acesteia să-i acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru casa demolată şi să-i restituie în natură crama situată în Valea Călugărească.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 1346 din 24 octombrie 2007 a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 2 din 9 ianuarie 2006 emisă de intimată pe care a obligat-o să acorde contestatoarei măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa demolată şi crama, situată în Valea Călugărească, judeţul Prahova.
Instanţa a reţinut că reclamanta este succesoarea autorilor C.I. şi P., ce au avut în proprietate, conform actului de proprietate din 1940, imobilul cu destinaţia de cramă şi casă, situat în comuna Valea Călugărească.
S-a conchis de către Tribunalul Prahova că este greşită soluţia de respingere a notificării ca fiind prescrisă, dat fiind că aceasta a fost formulată în termen, iar pe fondul cauzei s-a apreciat că este fondată contestaţia, din concluziile raportului de expertiză rezultând faptul că crama este imposibil de restituit în natură, în prezent având destinaţia de beci refăcut şi consolidat peste care s-a construit o cantină şi în continuare un bloc alimentar.
S-a constatat în speţă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel intimata, susţinând că nu poate fi obligată să plătească despăgubiri contestatoarei, aceste măsuri reparatorii urmând a fi acordate prin legea specială, că ea nu este unitate deţinătoare în sensul legii şi nici entitate investită cu soluţionarea notificării, bunurile solicitate neaflându-se în patrimoniul său.
Prin Decizia civilă nr. 28 din 1 februarie 2008 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile atacate, a schimbat în parte sentinţa în sensul înlăturării obligaţiei intimatei SC R. SA Valea Călugărească să acorde contestatoarei V.M.A. măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa demolată şi cramă, despăgubirile urmând a fi acordate în condiţiile legii speciale.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că s-a făcut dovada de către contestatoare a calităţii sale de persoană îndreptăţită conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, fiind moştenitoarea defuncţilor săi părinţi I.G.C. şi P.C., care au deţinut în proprietate imobilul în litigiu. S-a reţinut şi calitatea de entitate investită cu soluţionarea notificării (fiind unitate deţinătoare), pentru intimată, calitate în care a emis şi dispoziţia nr. 2 din 9 ianuarie 2006 ce face obiectul contestaţiei.
Curtea a considerat, pe fondul cauzei că instanţa de fond a greşit când a obligat intimata să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001, despăgubirile aferente imobilelor preluate abuziv se acordă în condiţiile legii speciale.
A fost astfel înlăturată dispoziţia de obligare a intimatei la acordarea către contestatoare a măsurilor reparatorii prin echivalent, despăgubirile urmând a fi acordate în condiţiile legii speciale. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta V.M.A., care a învederat următoarele motive de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu s-a avut în vedere că notificarea a fost soluţionată de SC R. SA Valea Călugărească, aceasta având calitate de unitate deţinătoare şi de entitate învestită cu soluţionarea notificării. Se mai precizează că pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor trebuie să existe o dispoziţie sau o decizie prin care unitatea deţinătoare să constate dreptul persoanei îndreptăţite de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.
Astfel, prin pronunţarea deciziei de către curtea de apel s-a îngrădit dreptul recurentei la măsurile reparatorii prin echivalent, deoarece nu a obligat intimata la emiterea unei noi dispoziţii în baza sentinţei pronunţate de Tribunalul Prahova.
La dosarul cauzei intimata SC R. SA Valea Călugărească a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului deoarece neexistând cadru legal, societatea nu poate emite o decizie şi să trimită dosarul nici unei instanţe în vederea acordării de despăgubiri băneşti.
Recursul se priveşte a fi nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce succed:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 statuează că „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau orice alte proprietăţi, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 se restituie în natură, iar prin alin. (2) s-a reglementat că dacă restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, iar măsurile reparatorii constând în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale prevăd regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv se propun a fi acordate prin decizie sau dispoziţie motivată a unităţii investite cu soluţionarea notificării. Pentru asigurarea ducerii la îndeplinire a acestor măsuri într-un spirit rezonabil, prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În mod corect Curtea a înlăturat dispoziţia de obligare a intimatei SC R. SA Valea Călugărească să acorde contestatoarei V.M.A. măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa demolată şi cramă, considerând că despăgubirile cuvenite contestatoarei se vor acorda în condiţiile legii speciale.
Criticile formulate de recurenta reclamantă nu sunt fondate, Curtea de Apel nu a înlăturat dispoziţia privind obligarea emiterii unei decizii de către intimată prin care să-i constate reclamantei dreptul de beneficiară de măsuri reparatorii prin echivalent, ci în mod corect a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri), dar care vor fi acordate în condiţiile legii speciale. De altfel celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate (prin care s-a admis contestaţia şi s-a anulat dispoziţia nr. 2/2006) au fost păstrate.
După modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, abrogarea art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 (prin Legea nr. 247/2005), şi intrarea în vigoare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deciziile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, sunt supuse aceleiaşi proceduri (art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005), urmând a fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale şi a emiterii titlurilor de proprietate.
Pentru considerentele prezentate, Curtea va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea V.M.A. împotriva deciziei nr. 28 din 1 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5408/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5384/2008. Civil → |
|---|
