ICCJ. Decizia nr. 5387/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5387
Dosar nr. 14444/3/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 774 din 23 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii S.G.V., S.C.F. şi T.S.G. şi în consecinţă pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a fost obligat să soluţioneze prin dispoziţie motivată notificarea înregistrată la BEJ A.P., sub nr. 360 din 29 mai 2001.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că deşi pârâtul a fost notificat de reclamanţi cu solicitarea restituirii în natură a imobilului situat în Bucureşti, acesta nu a soluţionat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a fost respins prin Decizia nr. 24 din 18 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru considerentele ce succed.
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect pretenţiile reclamantei pentru soluţionarea notificării formulate, adresată organelor administrative şi întemeiată pe dispoziţiile unei legi speciale, Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, unitatea notificată este obligată să răspundă notificării, în termen de 60 de zile de la data înregistrării, termenul fiind unul imperativ, iar nu de recomandare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate, recurentul a susţinut că, termenul de 60 de zile, pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
În speţă, recurentul susţine că nu se poate reţine culpa acestuia şi din acest motiv nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de recomandare, ci unul înăuntrul căruia unitatea notificată este obligată să se pronunţe prin decizie motivată.
Mai mult, actele doveditoare au fost depuse la dosar, împreună cu o precizare din partea reclamanţilor, prin care au arătat în mod expres că au definitivat depunerea actelor.
A admite că termenul de soluţionare a notificării este un termen de recomandare, ar însemna să se lase exclusiv la latitudinea unităţii deţinătoare, durata soluţionării cererilor de restituire, putându-se astfel ajunge ca prin atitudinea culpabilă a unităţii deţinătoare determinată fie de neglijenţă, fie de reaua credinţă, să fie afectate grav interesele persoanelor îndreptăţite la restituire, lipsindu-le în fapt de posibilitatea de a-şi apăra şi beneficia de drepturile recunoscute de lege.
Recurenta nu a soluţionat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată), aflându-se în culpă, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 24 din 18 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5478/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5391/2008. Civil → |
|---|
