ICCJ. Decizia nr. 5373/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5373
Dosar nr. 5920/121/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 113/C/2006, reclamanta Ş.C. a chemat în judecată pârâta Primăria Galaţi pentru a se dispune anularea dispoziţiei nr. 2122 din 25 noiembrie 2005 şi obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2084 mp situat în Galaţi, precum şi restituirea prin echivalent a construcţiilor reprezentând casă de locuit şi atelier de ţesătură (demolate).
Prin sentinţa civilă nr. 2276 din 22 decembrie 2006 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamanta Ş.C., în contradictoriu cu Primăria Galaţi, a anulat dispoziţia nr. 2122/SR/25 noiembrie 2005 emisă de Primăria Galaţi, a fost obligată să restituie reclamantei imobilul teren în suprafaţă de 2084 mp situat în Municipiul Galaţi, identificat prin raport de expertiză şi schiţa anexă.
S-a reţinut că prin raportul de expertiză a fost identificat terenul revendicat de reclamantă care este reamenajat şi fără construcţii, teren pentru care Universitatea „Dunărea de Jos" nu a prezentat documente din care să reiasă că este în administrarea sa.
Împotriva sentinţei au declarat apel atât Primăria municipiului Galaţi, cât şi reclamanta Ş.C.. Primăria municipiului Galaţi a invocat că singura instituţie care trebuie să fie obligată la restituirea imobilului este Universitatea „Dunărea de Jos" Galaţi care îl are în administrare conform art. 166 alin. (4) din Legea nr. 354/2004. Apelul reclamantei nu a fost motivat, fiind analizat prin prisma dispoziţiilor art. 292 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 322 A din 18 octombrie 2007 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 2276 din 22 decembrie 2006 şi a respins şi apelul declarat de apelanta Ş.C.
S-a reţinut în motivarea deciziei că aşa cum s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit de expert I.H., imobilele preluate în administrare de Universitatea „Dunărea de Jos" Galaţi în 1964 sunt situate în afara perimetrului imobilului solicitat pentru restituire de către reclamantă, imobil situat pe str. E.D. nr. 10.
Pentru suprafaţa de 2084 mp teren delimitat prin schiţa anexă la raportul de expertiză nu au fost prezentate documente din care să rezulte că se află în administrarea Universităţii „Dunărea de Jos".
În privinţa apelului declarat de reclamantă care nu a fost motivată, instanţa de apel a constatat că nu se constată existenţa unor motive care să justifice schimbarea sentinţei apelate.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Ş.C. care a învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate:
Reclamanta a expediat prin poştă motivele de apel la 9 august 2007, fiind înregistrate la Tribunalul Galaţi, dar nu au fost depuse la dosar.
Se mai invocă faptul că instanţa ar fi trebuit să analizeze fondul cauzei, Tribunalul Galaţi admiţând acţiunea fără a se pronunţa asupra capătului de cerere privind restituirea prin echivalent a construcţiilor, acest capăt de cerere trebuia admis, pârâta nu a contestat existenţa construcţiilor, iar la dosar există acte care le atestă pe terenul revendicat.
Se mai precizează drept motiv de nelegalitate incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece respingerea apelului reclamantei nu este motivată nici în fapt, nici în drept.
Şi pârâta Primăria municipiului Galaţi a declarat recurs învederând că hotărârea este nelegală, deoarece imobilul pe care instanţa a obligat-o să-l restituie reclamantei Ş.C. nu a fost niciodată în patrimoniul municipiului Galaţi, acesta figurând în patrimoniul Universităţii „Dunărea de Jos" Galaţi.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, acestea vor fi admise pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile legale incidente în speţa supusă judecăţii, sunt dispoziţiile art. 1, art. 3 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, alin. (1) al art. 10 reglementând ipoteza restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate parţial sau total, caz în care restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Critica recurentei-reclamante Ş.C., privind nepronunţarea instanţei pe capătul de cerere având ca obiect restituirea prin echivalent a construcţiilor, reprezentând casa de locuit şi atelierul de ţesătorie (actualmente demolate) este fondată, petitul acţiunii vizează atât restituirea acestor construcţii, în baza dispoziţiilor legii nr. 10/2001, cât şi restituirea în natură a terenului de 2084 mp.
Instanţele de judecată s-au pronunţat exclusiv pe cererea de restituire a terenului în suprafaţă de 2084 mp fiind astfel incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., nepronunţarea pe acest capăt de cerere echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
De altfel din analiza probatoriului administrat la instanţa de fond, rezultă cu certitudine că notificările formulate de reclamantă (nr. 265/2001, 885/2001, 884/2001 şi 886/2001) au vizat atât terenul în suprafaţă de 2084 mp, cât şi construcţiile demolate.
Nu se poate reţine, însă, critica recurentei-reclamante, privind nemotivarea în fapt şi în drept a deciziei atacate, ce ar fi putut atrage incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor (conform dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.).
În privinţa motivului de recurs invocat de pârâta Primăria Galaţi, privind terenul de 2084 mp, în privinţa căruia instanţele s-au pronunţat în sensul obligării acestei pârâte la restituirea în natură, în temeiul dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, teren identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că şi acesta este fondat, deoarece nu este lămurită pe deplin situaţia de fapt a acestuia, cine este deţinătorul actual, intimata Primăria municipiului Galaţi învederând că acesta se află în administrarea Universităţii „Dunărea de Jos" Galaţi. De altfel, notificarea depusă la dosarul cauzei a fost adresată şi Universităţii „Dunărea de Jos" Galaţi, iar din concluziile raportului de expertiză rezultă că acest teren s-ar afla în administrarea acesteia.
Deşi art. 129 alin. (5) C. proc. civ. prevede că: „judecătorii trebuie să stăruie, prin mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare", instanţele nu au lămurit pe deplin situaţia terenului în litigiu şi cine este unitatea deţinătoare.
Faţă de prevederile textului citat, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, se impune casarea cu trimitere la instanţa de apel în baza art. 313 C. proc. civ., care va proceda la stabilirea exactă a situaţiei juridice a terenului.
De asemenea, raportat la principiul disponibilităţii părţilor şi având în vedere obiectul acţiunii principale instanţa urmează să se pronunţe şi asupra cererii de restituire prin echivalent a construcţiilor demolate.
Cu ocazia rejudecării, se va administra întregul probatoriu necesar stabilirii depline a situaţiei de fapt, în raport de care să se aplice dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi, inclusiv cele invocate de recurenta Primăria Galaţi privind calitatea sa procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta Ş.C. şi de Municipiul Galaţi, prin Primar împotriva deciziei nr. 322 A din 6 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5180/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5379/2008. Civil → |
|---|
