ICCJ. Decizia nr. 554/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea formulată la 13 august 2001, B.E.C., F.E.T. și M.L.M., au solicitat Primăriei orașului Sinaia restituirea în natură a imobilului, vila S., situată în Sinaia.
întrucât Primăria orașului Sinaia, nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificatorii după numeroase demersuri au aflat că unitatea deținătoare a imobilului în litigiu este SC S. S.A., astfel că la 2 august 2005 au reiterat notificarea acestor unități.
Prin decizia nr. 16233 din 12 decembrie 2005, SC S. S.A., a respins cererea de restituire în natură a imobilului, ca fiind tardiv introdusă.
La 1 februarie 2006, contestatorii B.E.C., F.E.T. și M.L.M., prin procurator C.C.M. în contradictoriu cu intimata SC S. S.A., au solicitat Tribunalului Prahova, anularea deciziei nr. 16233 din 12 decembrie 2005 emisă de intimată și restituirea în natură a imobilului în litigiu.
în motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că imobilul a aparținut antecesorilor lor, N.C. (bunic) și M.F. (mamă) și întrucât nu au cunoscut deținătorul imobilului au notificat Primăria orașului Sinaia.
Au mai arătat că după numeroase solicitări au aflat că imobilul în cauză, este în posesia SC S. SA, unitatea pe care au notificat-o la data de 2 august 2005.
Prin întâmpinare, SC S. SA a solicitat respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în Sinaia, ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar, ca nefondată, întrucât este o societate comercială integral privatizată conform Legii nr. 15/1990, iar pe de altă parte nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite.
Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1013 din 18 septembrie 2006, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond, a respins contestația ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele:
în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, a reținut că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, contestația împotriva deciziei prin care s-a solicitat restituirea în natură poate fi formulată în termen de 30 de zile, de la data comunicării deciziei, iar referitor la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, a apreciat că acestea au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001 (colaterali privilegiați ai defuncților N.C. și M.F.).
Din probele administrate în cauză, a constatat că imobilul se află în patrimoniul SC S. SA societate privatizată conform contractului de vânzare acțiuni nr. 98/1995 și certificatului nr. 101566 din 21 decembrie 2005, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului Prahova, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată, contestatorii având dreptul la măsuri reparatorii stabilite în condițiile Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii M.L.M., B.E. și F.E.T. prin procurator C.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că imobilul poate fi restituit în natură, întrucât, prin expertiza dispusă s-a constatat că imobilul se află în stare de degradare, iar pe de altă parte în speță nu sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată.
Prin decizia nr. 436 din 13 decembrie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis apelul declarat de contestatori, a schimbat în tot sentința apelată, și în consecință: a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 16233 din 12 decembrie 2005 emisă de SC S. SA Sinaia.
A dispus restituirea în natură a imobilului compus din construcție (vila S.) și terenul aferent în suprafață de 3768 mp, situat în Sinaia.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, deoarece intimata SC S. SA a fost înființată prin aplicarea Legii nr. 15/1990 și nu conform legilor de privatizare a societăților comerciale așa cum rezultă din H.G. nr. 498/2003, care menționează în mod expres care sunt societățile comerciale ce beneficiază de această dispoziție legală în funcție de modalitatea de privatizare, respectiv care sunt privatizate integral, sau într-o proporție care nu permite aplicarea art. 20 din lege și cele care au făcut obiectul unor proceduri de privatizare îndeplinite cu respectarea legii: Legea nr. 58/1991, Legea nr. 83/1991, O.U.G. nr. 88/1997, Legea nr. 44/1998 și O.U.G. nr. 32/1998 pentru privatizarea societăților comerciale din turism.
Intimata s-a înființat ca societate pe acțiuni, cu capital integral de stat, iar la data notificării, respectiv 13 august 2001, era încă societate de stat, acțiunile nefiind integral plătite.
Faptul că în prezent intimata este societate cu capital 100% privat, nu are relevanță, în speță, fiind aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
A mai reținut curtea, că se impune restituirea imobilului întrucât acesta este liber, aflat în stare de degradare și pentru respectarea reglementărilor referitoare la proprietate, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și a protocoalelor adiționale la convenție.
împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata SC S. SA invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta a susținut următoarele:
Instanța de apel a reținut că subscrisa nu a fost privatizată conform uneia dintre legile de privatizare la care se face trimitere în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 și că la data notificării (respectiv 13 august 2001) era încă societate de stat întrucât la acea dată acțiunile nu fuseseră integral plătite, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, prin schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, așa cum prevede art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Sub acest aspect, recurenta a arătat, că a fost înființată prin Legea nr. 15/1990 și nu privatizată conform acestei legi.
Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 menționată în motivarea deciziei instanței de apel, cu trimitere la Normele metodologice, este prevăzută în chiar contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 98/1995, prin care s-a cumpărat de la FPS un pachet de 70% acțiuni.
Totodată, potrivit art. 2 din același contract "proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite către cumpărător pe data plății avansului din prețul acțiunilor ..." iar data primei plăți a fost făcută la data de 31 mai 1995.
Prin urmare, transmiterea proprietății asupra acțiunilor a avut loc la data de 31 mai 1995 și nu la data achitării prețului integral al acestora.
Restul de 30% din capitolul social al SC S. SA a fost dobândit în proprietate de aceiași asociație S. PAS de la FPP III Transilvania, așa cum rezultă din contractul de schimb de acțiuni contra certificatelor de proprietate nr. C 139 din 14 aprilie 1995 și a protocolului de predare-primire, Anexa nr. 1 la contract.
A mai susținut recurenta, că așa cum rezultă din considerentele sentinței apelate, contestația a fost respinsă în considerarea art. 20 alin. (1) (actual art. 21) din Legea nr. 10/2001, excluzându-se aplicarea art. 27 (actual art. 29) din aceeași lege.
Acest mod de soluționare a cauzei este rezultatul încălcării și aplicării greșite a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001, modificată prevede că restituirea imobilelor preluate în mod abuziv (cu titlu sau fără titlu valabil) se face numai prin măsuri reparatorii în echivalent în cazul în care imobilele respective se află în patrimoniul unei societăți privatizate (fără a se mai prevedea condiția respectării legilor de privatizare).
S-a mai invocat, că la data formulării notificării și implicit la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, intimata era integral privatizată, fiind exclusă aplicarea art. 21 alin. (1) [fost art. 20 alin. (1)] din Legea nr. 10/2001, republicată care instituie obligația de restituire în natură pentru imobilele care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de societățile comerciale la care statul este acționar sau asociat majoritar.
Recurenta a mai arătat că decizia instanței de apel este criticabilă și pentru faptul că sunt cu totul nesusținute legal argumentele din decizie referitoare la starea imobilului și pe baza cărora instanța a justificat "impunerea restituirii în natură", întrucât dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, vizează o altă situație care nu se regăsește în prezenta cauză.
în susținerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că restituirea prin echivalent nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și Primului Protocol Adițional (art. 1), întrucât dreptul le este recunoscut contestatorilor, numai că reparația se face prin echivalent și nu în natură.
în subsidiar, recurenta a criticat decizia și pentru faptul că nu a avut loc o rezolvare pe fond a notificării formulate de către contestatori, instanța neavând posibilitatea de a dispune direct restituirea în natură a imobilului, cel mult, să oblige unitatea deținătoare să soluționeze notificarea, în caz contrar părțile ar putea fi private de un grad de jurisdicție.
în sfârșit, o ultimă critică vizează faptul, că în cauză contestatorii nu au făcut dovada calității procesuale active, neexistând nici un act de proprietate al autoarei M.F., sau N.C. și nici dovada filiației de la N.C. la reclamanți.
Prin întâmpinare, intimații-contestatori au solicitat respingerea recursului declarat de SC S. SA, întrucât pretinsele critici de nelegalitate nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., societatea recurentă nefiind integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în speță fiind incidente dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și nu cele prevăzute de art. 29 din lege (fost art. 27).
Examinând criticile formulate în raport cu aspectul de nelegalitate prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursul declarat de intimata SC S. SA, este întemeiat pentru considerentele ce succed.
Pentru soluționarea legală a cauzei, esențiale sunt stabilirea dispozițiilor incidente cuprinse în prevederile Legii nr. 10/2001.
în cauza de față este de necontestat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv prin Decretul-lege nr. 92/1950 și că în prezent se află în patrimoniul SC S. SA, integral privatizată.
în speță, recurenta este o societate comercială integral privatizată, făcând obiectul unor proceduri de privatizare îndeplinite cu respectarea actelor normative în vigoare.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că recurenta SC S. SA a fost înființată prin Legea nr. 15/1990, iar ulterior a făcut obiectul procedurii de privatizare îndeplinite cu respectarea Legii nr. 58/1991, menționată în chiar contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 98/1995, prin care s-a cumpărat de la FPS un pachet de 70% acțiuni.
Potrivit art. 2 din menționatul contract "proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite către cumpărător pe data plății avansului din prețul acțiunilor, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea română și de prezentul contract", iar la art. 4 (a) s-a prevăzut că "suma de 882.000.000 lei, reprezentând 20% din prețul contractului se plătește de cumpărător până la data de 31 mai 1995".
Restul de 30% din capitalul social al recurentei, a fost dobândit în proprietate, urmare a contractului de schimb de acțiuni contra certificate de proprietate nr. C.139 din 14 aprilie 1995.
Așadar, la data de 14 februarie 2001, recurenta era integral privatizată.
Pe de altă parte, contestatorii au notificat recurenta la data de 2 august 2005, astfel încât aceasta nu avea nicio obligație de restituire în natură a imobilului în litigiu până la acea dată, ori de indisponibilizare a bunului.
Soluția adoptată este nelegală și pentru un alt considerent.
Deși acțiunea a fost promovată la 1 februarie 2006, după modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, instanța de apel "a nesocotit dispozițiile aplicării imediate a legii civile noi, nefăcând aplicarea prevederilor art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001, modificată.
Ignorând aceste cerințe, decizia recurată este susceptibilă a fi încadrată în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Prin urmare, restituirea imobilelor preluate în mod abuziv (cu titlu sau fără titlu valabil) se face numai prin măsuri reparatorii în echivalent, în situația în care imobilele se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
în concluzie recurenta fiind o societate integral privatizată îi sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată.
Așa fiind apare ca irelevantă analizarea celorlalte critici invocate de recurentă.
Față de aspectele menționate, înalta Curte, a admis recursul declarat de SC S. SA, cu consecința casării hotărârilor recurate, iar pe fond; a admis în parte contestația introdusă de M.L.M., B.E.C. și F.E.T.
A anulat decizia nr. 16233 din 12 decembrie 2005, emisă de recurentă, obligând-o să înainteze documentația depusă de contestatori, împreună cu notificarea la A.V.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5/2008. Civil → |
|---|
