ICCJ. Decizia nr. 5612/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5612
Dosar nr. 805/107/200.
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Deliberând în raport de dispoziţiile art 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 12 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanţii D.C.Ş., C.V.E., D.E., C.V.D. şi B.I. judecători în cadrul Judecătoriei Câmpeni, au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:
- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalului Alba în solidar, la acordarea despăgubirilor băneşti reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6-13, corespunzător funcţiilor exercitate de fiecare, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006. Pentru reclamantul B.I. începând cu data de 12 mai 2007 şi până la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri. Sumele vor fi actualizate cu indicele de inflaţie începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea menţiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant referitoare la drepturile băneşti solicitate prin prezenta acţiune.
În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a constatat că prevederile art. 28 alin. (4) din OUG nr. 24/2004 şi ale art. 24 din Legea nr. 508/2008 au instituit o discriminare directă între magistraţii judecătorii şi magistraţii procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).
Legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută şi prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii.
Dispoziţiile OUG nr. 27/2006 şi ulterior ale Legii nr. 215/2007 în loc să înlăture această discriminare directă o adânceşte şi mai mult prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraţilor procurori din structurile arătate deşi s-a urmărit eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce priveşte modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite magistraţilor.
În acest mod sunt eludate criteriile de la art. 2 din OUG nr. 27/2006 mai exact „locul, rolul, răspunderea, complexitatea, riscurile funcţiei, incompatibilităţile şi interdicţiile", prevederile art. 11 alin. (1) şi (2), raportate la cele ale art. 2 şi art. 3 şi nu se respectă nici garanţiile oferite art. 5, art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinări au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 316 din 26 martie 2008 a Tribunalului Alba, secţia civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi în consecinţă au fost obligat pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba în solidar, la acordarea drepturilor băneşti solicitate de reclamanţi, a fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamanţilor şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane iară calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta Curtea de Apel Alba Iulia este ordonator de credite cu atribuţii privind salarizarea reclamanţilor, astfel că în baza art. 282 C. muncii are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, potrivit art. 27 din OUG nr. 137/2000, acesta nu poate fi citat în calitate de pârât ci de expert în domeniul nediscriminării, ca urmare acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că prin OUG nr. 27/2006 s-a reglementat salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenţilor judiciari şi a altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
Conform art. 11 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 şi a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul D.N.A. şi celor din cadrul DIICOT li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (nr. 6 - 13, de la litera A, din anexă) precum şi toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceştia prin alte acte normative.
Potrivit art. 3 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură, criterii care se reflectă în mod unitar în coeficienţii de multiplicare prevăzuţi în anexa ordonanţei.
În cazul procurorilor DNA şi DIICOT a fost în mod privilegiat eliminată corelaţia obligatorie dintre criteriul nivelului instanţelor sau parchetelor şi criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceştia sunt salariaţi la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă nu au vechimea minimă.
Din acest motiv restul personalului salarizat prin OUG nr. 27/2006 este pus în mod discriminatoriu, în imposibilitatea, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dar în acelaşi timp, pentru alte persoane se recunoaşte această salarizare majorată, deşi nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
S-a mai reţinut că nu toţi procurorii din cadrul DNA şi DIICOT funcţionează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ci doar în structuri teritoriale, că apartenenţa procurorilor la cele două instituţii este doar temporară, conform art. 87 alin. (9) şi art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 şi că salarizarea acestora are drept criterii de bază domeniul specializat de activitate iar nu nivelul instanţelor sau parchetelor.
În sensul discriminării asimilării salarizării s-au reţinut dispoziţiile Deciziei nr. VI/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale art. 7 şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale art. 14 din Convenţia Europeană privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. (1), lit. a), art. 40 alin. (2) lit. c), g), art. 154 alin. (3), art. 165 şi art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003, art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53 şi art. 41 din Constituţie, art. 2 alin. (1), 3 din OG nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenţia nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, art. 6 alin. (2) C. muncii, art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 19 pct. 3 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi practice.
În final s-a reţinut că toate aceste aspecte legale atrag incidenţa dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 coroborat cu art. 269 C. muncii, în baza cărora acţiunea este întemeiată.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs Ministerul Justiţiei în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege şi că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivului prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., s-a arătat că dreptul reclamanţilor nu este născut şi actual, că obiectul cererii nu este determinat, licit şi posibil, că nu se poate pune în discuţie incidenţa dispoziţiilor OG nr. 137/2000 în lipsa unui text de lege, şi că faptele prezentate de reclamanţi nu constituie fapte de discriminare, sens în care s-a pronunţat şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Recursul va fi admis în limitele care urmează pentru următoarele considerente:
Reclamanţii-judecători la Judecătoria Câmpina, fac parte din categoria de persoane a căror salarizare este reglementată printr-o lege specială, respectiv OG nr. 27/2006.
Drepturile băneşti solicitate de reclamanţi, reprezintă diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6-13, din OUG nr. 27/2006.
În aceste puncte, sunt prevăzuţi coeficienţii de multiplicare la o valoare de referinţă sectorială de 257 RON, pentru prim-adjunctul, adjunctul şi consilierul procurorului general, procurorul şef secţie şi procurorul şef secţie adjunct, procurorul şef serviciu, procurorul şef birou şi procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi a altor categorii de magistraţi şi de persoane din sistemul justiţiei a fost adoptată pentru eliminarea inegalităţii salariale care s-a creat între magistraţi şi procurori, reglementându-se unitar, salarizarea şi celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi şi ale personalului asimilat acestora.
Prin această ordonanţă, tratamentul discriminatoriu a fost înlăturat, nemaifiind reglementate sporuri şi diferenţieri la indemnizaţia magistraţilor în raport cu natura cauzelor pe care le administrează ci numai pentru delimitarea firească a gradului profesional şi a funcţiei îndeplinite.
Cum recurenţii reclamanţi au o lege specială de salarizare şi promovare, nu pot beneficia de coeficienţii de multiplicare solicitaţi.
În consecinţă se va admite recursul declarat de pârât, pentru motivele arătate, se va casa în parte sentinţa recurată în sensul că se va respinge acţiunea reclamanţilor ca nefondată, şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 316 din 6 februarie 2008 a Tribunalului Alba.
Casează sentinţa în parte şi pe fond respinge acţiunea ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5505/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5502/2008. Civil → |
|---|
