ICCJ. Decizia nr. 5865/2008. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub 2568/109/2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu privire la pârâtul S.R., ca urmare a faptului că acesta a fost returnat din Danemarca, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat.
Prin sentința civilă nr. 301 din 1 noiembrie 2007, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată, reținând în motivarea soluției faptul că după aderarea României la Uniunea Europeană, au devenit incidente normele comunitare care statuează asupra dreptului la liberă circulație al persoanelor, restrângerea exercițiului acestui drept fiind posibilă în condiții restrictive, referitoare la ordinea publică, sănătatea publică sau siguranța publică, în toate cazurile, cu respectarea principiului proporționalității.
Cum aceste cerințe s-a constatat a nu fi îndeplinite în speță, întrucât nu s-a făcut dovada unei conduite a persoanei care să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, cererea fost găsită neîntemeiată și respinsă în consecință.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a susținut caracterul nelegal al acesteia, deoarece chiar și în condițiile existenței principiilor preeminenței dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, măsura restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat, în baza acordului de readmisie, dacă cetățeanul a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Deși instanța de fond a considerat că în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, în declarația dată la punctul de trecere al frontierei pârâtul a recunoscut că a fost prins în timp ce fura dintr-un magazin și reținut de poliția daneză, fiind returnat în România.
Apelul a fost admis prin decizia nr. 27/A din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești și în consecință, schimbată în tot sentința, admisă cerere și restrâns exercițiul dreptului la liberă circulație în Danemarca, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data sesizării instanței.
S-a reținut în considerentele deciziei că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că normele comunitare (Directiva 38/CE din 29 aprilie 2004) sunt incidente în speță și că aceasta presupune imposibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație a pârâtului, fără a lua în considerare conduita individului.
în speță, pârâtul, conform propriei sale declarații, după ce a tranzitat Ungaria, Austria, Germania și Danemarca, a locuit timp de 40 zile în orașul Copenhaga, a fost surprins în timp ce fura mărfuri dintr-un magazin și a fost reținut de poliția daneză, fiind apoi returnat în România la data de 28 august 20087, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Danemarca.
Or, o asemenea conduită personală a pârâtului a fost de natură să reprezinte o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății, față de împrejurarea că problema controlului migrației din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, dar și pe plan extern.
S-a apreciat, de aceea, că sunt aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și cele ale art. 39 alin. (1) din aceeași lege, privind restrângerea dreptului la liberă circulație doar pentru statul din care persoana a fost returnată pentru o perioadă de 2 ani, începând cu data sesizării instanței, sens în care a fost admis apelul și modificată sentința primei instanțe.
împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă, care a susținut caracterul nelegal al soluției, față de împrejurarea că limitarea dreptului la libera circulație s-a făcut cu începere de la data sesizării instanței, și nu de la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că măsura retroactivează, în condițiile în care, între data învestirii instanței și aceea a pronunțării hotărârii nu a existat îngrădirea acestui drept fundamental.
Au fost invocate dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție și ale art. 1 C. civ.
Recursul este fondat.
Dispunându-se îngrădirea dreptului la liberă circulație a pârâtului, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data învestirii instanței (6 septembrie 2007), a fost încălcat într-adevăr, principiul neretroactivității , prin aceea că s-au recunoscut efecte juridice unei măsuri înainte de adoptarea sa pe cale jurisdicțională.
Astfel, în intervalul cuprins între data formulării cererii de chemare în judecată și cea a pronunțării hotărârii, pârâtul nu a fost supus vreunei restricții în ce privește libera sa circulație, pentru a se putea considera că măsura a devenit efectivă din momentul în care a fost solicitată.
întrucât măsura are caracter judiciar (se dispune de către instanță, conform art. 39 din Legea nr. 248/2005, pe baza probelor administrate), momentul de la care devine eficientă este acela al pronunțării hotărârii, în absența unei dispoziții legale contrare care să lege acest moment, prin posibilitatea instituirii unei măsuri provizorii, de exemplu, pentru parcursul desfășurării judecății, de o altă dată (cum ar fi aceea a învestirii instanței).
Ca atare, soluția instanței de apel, care a stabilit ca îngrădirea dreptului la libera circulație a intimatului-pârât să se facă începând cu data formulării cererii de chemare în judecată este eronată, impunând efecte retroactive unei măsuri care nu poate deveni eficientă decât în strânsă legătură cu momentul executorialității hotărârii (respectiv, data la care aceasta devine definitivă, conform art. 376 C. proc. civ.).
în consecință, recursul a fost admis și modificată decizia atacată, în sensul că măsura restrângerii dreptului la libera circulație operează de la data pronunțării instanței de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5861/2008. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5852/2008. Civil → |
|---|
