ICCJ. Decizia nr. 5720/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 286 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de reclamanta G.V., a anulat în parte dispoziția nr. 804/2007 emisă de pârâtul Municipiul Pitești prin Primar, în sensul că a înlăturat mențiunea referitoare la starea de indiviziune a reclamantei în ceea ce privește propunerea de acordare de despăgubiri, precum și mențiunea referitoare la suprafața construcțiilor pentru care se vor acorda despăgubiri, ca fiind de 369,7 mp și a respins cererea de obligare a pârâților la acordarea de bunuri sau servicii în compensare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de unică proprietară a imobilului situat în Pitești, dobândit în exclusivitate în baza sentinței de partaj și preluat de stat prin expropriere, așa încât în mod nelegal prin dispoziția contestată pârâtul a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune.
în ceea ce privește suprafața construcțiilor expropriate pentru care se solicită despăgubiri, aceasta este, potrivit înscrisurilor de la dosar, de 369,07 mp și nu de 214,9 mp, cum s-a reținut prin dispoziție.
Cererea reclamantei de acordare a unor bunuri sau servicii în compensare nu poate fi primită, întrucât nu s-a făcut dovada existenței acestora la dispoziția pârâtului, ca măsură reparatorie prin echivalent.
Prin decizia civilă nr. 18 din 4 februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Pitești și Primar împotriva sentinței.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că hotărârea primei instanțe a fost dată în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, conform cărora valoarea construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.
Este adevărat că nici Legea nr. 10/2001 și nici Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu precizează ce suprafață trebuie luată în considerare și anume, suprafața construită sau cea utilă, dar, în opinia instanței, valoarea trebuie să fie aceea a suprafeței utile a construcțiilor, deoarece valoarea unui imobil cu un singur nivel este în mod logic mai mică decât valoarea unui imobil cu mai multe nivele, dar care are aceeași amprentă la sol.
Prin urmare, în mod corect tribunalul a reținut că valoarea trebuie calculată în funcție de suprafața utilă a construcțiilor expropriate de reclamantă, care este în speță de 369,7 mp.
împotriva deciziei au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate.
Recurenții susțin că din releveul construcțiilor rezultă fără putință de tăgadă că totalul suprafeței construite a imobilului expropriat a fost de 214,9 mp, suprafață pe care a avut-o în vedere și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Mai susțin recurenții că nu instanța este abilitată să stabilească valoarea despăgubirilor, ci Comisia Centrală din cadrul Autorității Naționale pentru Acordarea Despăgubirilor, în condițiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
în ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenții susțin că nu le datorează, deoarece litigiul a fost promovat din culpa reclamantei.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare, ci doar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Prima critică nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., text de lege care cuprinde în mod expres și limitativ motivele pentru care se poate declara recurs.
Astfel, în condițiile în care instanța de apel a reținut în mod argumentat că la stabilirea valorii despăgubirilor trebuie să se țină seama de suprafața utilă a construcției expropriate, recurenții, fără a arăta în ce constă nelegalitatea acestui raționament, se mărginesc să afirme că totalul suprafeței construite a fost de 214,9 mp.
Cea de-a doua critică se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar este nefondată, deoarece, contrar susținerilor recurenților, instanța de judecată nu a stabilit și nu a acordat despăgubiri reclamantei, ci doar a modificat dispoziția emisă de primar, prin care acesta a propus acordarea de despăgubiri, fără a le menționa cuantumul, iar modificarea s-a referit la suprafața imobilului expropriat, ca element ce trebuie avut în vedere cu ocazia calculului despăgubirilor.
Prin urmare, nu se poate reține o încălcare de către instanță a dispozițiilor art.20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nici ultima critică nu este întemeiată deoarece, câtă vreme pârâții au căzut în pretenții, în sensul apelul declarat de ei a fost respins, aceștia au fost în mod legal obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Această soluție corespunde dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., astfel încât nici această critica de nelegalitate, care se încadrează tot în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente și având în vedre că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost formal indicate, înalta Curte a menținut decizia și, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
în baza art. 274 C. proc. civ., înalta Curte a obligat recurenți la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariul de avocat achitat de aceasta în faza recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5852/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5751/2008. Civil → |
|---|
