ICCJ. Decizia nr. 5947/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5947
Dosar nr. 121/43/200.
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1662 din 21 septembrie 2006, Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei M.S.M.M., a respins acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta SC T.C. Târgu Mureş şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 700 lei RON cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active este întemeiată, deoarece la data de 5 septembrie 2005, când s-a formulat notificarea, soţul reclamantei, îndreptăţit la măsuri reparatorii, era în viaţă, iar reclamanta nu a avut procură care să-i confere dreptul de a formula notificare „în locul acestuia".
S-a mai reţinut că, potrivit înscrierii din C.F. 3818 Sovata, nr. top. 3147/3/1, imobilul care face obiectul pricinii a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1951, fiind pronunţată sentinţa civilă nr. 216 din 8 martie 1955 de către Tribunalul Popular Sângeorgiu de Pădure.
Chiar dacă Legea nr. 10/2001 nu a prevăzut în mod expres că intră sub incidenţa acestei legi imobilele preluate în baza Decretului nr. 111/1951, faţă de prevederile art. 2 lit. d) teza a II-a din lege, imobilul făcea parte din categoria celor care intră sub incidenţa legii speciale.
De aceea, susţinerea reclamantei că a formulat notificarea „după apariţia Legii nr. 247/2005, întrucât anterior nu i-a permis legea", nu este întemeiată.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 38/A din 21 martie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 666 mp, situat în Sovata – Băi, înscris în C.F. 5482 Sovata, nr. top. 3147/3/1, iar în motivarea cererii a arătat că notificările şi acţiunile au fost formulate în baza procurii speciale dată de soţul ei, autentificată la data de 16 noiembrie 1999. La dosar a fost depusă procura nr. 4709 din 16 noiembrie 1999 prin care B.M.D. a împuternicit-o pe reclamantă să-l reprezinte pentru restituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 112/1995, în dosar nr. 1196/1998, aflat pe rol la Curtea de Apel Târgu Mureş.
A reţinut instanţa de apel, că această procură este specială, dată în temeiul altei legi şi pentru un alt dosar, iar „mandatul a fost dus la bun sfârşit de către reclamantă", care a redobândit proprietatea asupra vilei, în baza Legii nr. 112/1995. În plus, în procură este indicat un alt număr din cartea funciară (3823 A) decât cel menţionat în cererea introductivă (5482).
S-a mai reţinut că, deşi la data formulării cererii soţul reclamantei era în viaţă, reclamanta nu a arătat că o formulează în calitate de mandatar, cererea fiind formulată în nume propriu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că acţiunea şi apelul au fost respinse pentru lipsa calităţii procesuale, însă la data de 3 iulie 2003, după redobândirea Vilei nr. 4 „Veveriţa" din Sovata-Băi, a fost împuternicită de soţul său să promoveze orice acţiune, în numele acestuia.
A susţinut recurenta, că după decesul soţului său a continuat procesul în calitate de soţie supravieţuitoare care a acceptat succesiunea.
În privinţa notificării, a arătat că, potrivit art. 1, art. 2 din Legea nr. 10/2001, nu putea solicita restituirea terenului naţionalizat, deoarece a fost preluat ca bun părăsit în baza Legii nr. 111/1951. Notificarea s-a făcut prin înregistrarea cererii la Primăria Sovata, potrivit înscrisurilor de la filele 33, 76 şi 53.
Recurenta a mai susţinut, că la prima instanţă a solicitat disjungerea „cu suspendarea revendicării până la rectificarea situaţiei de carte funciară la Judecătoria Sighişoara", pentru că în prezent vila figurează în C.F. 5910 Sovata, top 3147/3/2 = 666 mp În realitate, terenul aferent vilei nr. 4 nu este cel descris mai sus, ci cel cu nr. top. 3147/3/1.
La termenul din 9 octombrie 2008, recurenta a cerut să se suspende judecata recursului, în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea pricinii care face obiectul dosarului nr. 2715/300/2007 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, va fi respinsă cererea de suspendare a judecăţii recursului şi se va admite recursul declarat de reclamantă.
Suspendarea legală facultativă, reglementată de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., operează numai atunci când dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi.
Suspendarea priveşte chestiuni prealabile care ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra dreptului dedus judecăţii, în sensul că soluţia din procesul suspendat depinde de un drept ce face obiectul altei judecăţi.
În prezenta cauză, acţiunea s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, iar recurenta, care a cerut să se suspende judecata recursului, a susţinut că pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti există un proces având ca obiect ieşire din indiviziune, în care părţi sunt recurenta şi B.A.L.
Soluţionarea recursului nu atârnă de soluţia ce s-ar pronunţa în litigiul privitor la ieşirea din indiviziune, deoarece fiecare dintre cele două pricini se subsumează condiţiilor specifice unor regimuri juridice distincte.
Dreptul recurentei-reclamante la restituirea imobilului în condiţiile Legii nr. 10/2001 nu depinde de existenţa sau inexistenţa dreptului care face obiectul ieşirii din indiviziune.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Greşit prin Decizia atacată a fost păstrată sentinţa primei instanţe, prin care, admiţându-se excepţia lipsei calităţii procesuale active, a fost respinsă acţiunea, instanţa de apel reţinând că „la data introducerii cererii soţul reclamantei era în viaţă, astfel că reclamanta nu avea nici un temei pentru care să formuleze cererea în nume propriu, fără a indica, în calitate de mandatar al numitului …. ".
Or, faţă de înscrisurile depuse la dosar, la data înregistrării acţiunii (29 noiembrie 2005), cererea nu putea fi formulată de recurenta-reclamantă decât în nume propriu, aşa cum a fost formulată, deoarece soţul acesteia B.M.D. decedase din data de 13 septembrie 2005.
Soţul recurentei-reclamante fiind decedat la data formulării acţiunii, reclamanta care, conform declaraţiei de la fila 30 din dosarul tribunalului, a acceptat succesiunea, avea calitate să formuleze acţiune pentru realizarea dreptului său asupra bunurilor ce urmau să intre în succesiunea defunctului.
În privinţa notificării care, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 din Legea republicată), trebuia formulată în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sub sancţiunea pierderii dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, prima instanţă a reţinut că a fost formulată de reclamantă, la data de 5 septembrie 2005, când soţul acesteia era în viaţă, deşi nu avea procură care să-i confere dreptul de a formula cerere în locul soţului ei.
Or, la dosar sunt mai multe cereri înregistrate la Primăria oraşului Sovata, iar în răspunsul la întâmpinare, aflat la fila 27 din dosarul primei instanţe, reclamanta a susţinut că soţul său a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, adresată Primăriei oraşului Sovata, înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie 2001.
Deoarece la fila 31 din dosarul tribunalului a fost depusă în copie xerox adresa nr. 3738 alin. 31 iulie 2001, trimisă soţului reclamantei şi numitului B.D.G., prin care Primăria oraşului Sovata confirmă primirea notificării înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 (în termenul legal), pentru stabilirea împrejurării dacă persoana îndreptăţită a declanşat procedura administrativă cu privire la imobilul care face obiectul pricinii, trebuia să se ceară părţilor să depună la dosar această notificare.
La cererea instanţei, Primăria oraşului Sovata a comunicat că „dosarul 423/2001 depus de B.M.D. a fost transferat la deţinător, respectiv B. SA Sovata", iar la fila 53 din dosarul primei instanţe se află copia xerox a notificării datată martie 2001, care nu poartă vreun număr de înregistrare. Această notificare este formulată de recurentă, în nume propriu şi pentru P.T., iar confirmarea primirii notificării înregistrată la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 a fost trimisă numiţilor B.M.D. şi B.D.G. Nerezultând că notificarea menţionată în adresa nr. 3738/2001 este cea aflată la fila 53 din dosarul tribunalului, faţă de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., trebuia să se ceară părţilor să depună la dosar notificarea a cărei înregistrare la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 a fost confirmată prin adresa trimisă presupuşilor titulari ai cererii, fraţii B.
Prin urmare, atât sentinţa primei instanţe, prin care, admiţându-se greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active, nu s-a stabilit deplin situaţia de fapt privind formularea în termen a notificării de către persoanele îndreptăţite, cât şi Decizia pronunţată de instanţa de apel, prin care a fost păstrată această sentinţă, sunt date cu neobservarea formelor legale, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., şi a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, va fi respinsă cererea formulată de recurentă privind suspendarea judecăţii recursului.
Potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de reclamantă, se vor casa hotărârile pronunţate de instanţa de apel şi de prima instanţă şi se va trimite cauza la prima instanţă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, faţă de faptul că prin Legea nr. 247/2005 nu este prevăzut un nou termen pentru formularea notificării, se va stabili dacă notificarea înregistrată în termenul legal la nr. 2/1516 din 19 martie 2001 este formulată de soţul reclamantei şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de recurentă privind suspendarea judecăţii recursului.
Admite recursul declarat de reclamanta M.S.M.M.
Casează Decizia nr. 38/A din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi sentinţa nr. 1662 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6/2008. Civil → |
|---|
