ICCJ. Decizia nr. 5913/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5913
Dosar nr. 361/64/200.
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 384/s/2006 Tribunalul Braşov a admis contestaţia formulată de contestatoarea P.M.L.A.M.A., în contradictoriu cu SC P.B. SA şi în consecinţă, intimata a fost obligată să emită dispoziţie motivată de restituire în natură a terenului în suprafaţa de 900 mp situată în P.B. şi identificată în C.F. 29237 Braşov.
S-a reţinut că, prin notificarea din 6 martie 2001 contestatoarea a solicitat restituirea terenului de 1932 mp care a aparţinut mamei sale, pentru ca prin contestaţie, pretenţia contestatoarei să se reducă la 900 mp Contestatoarea este moştenitoarea proprietarei tabulare P.L. imobilul a fost trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 218/1960, (dezmembrat ulterior) în suprafaţa de 900 mp şi intabulat în favoarea statului în C.F. 29237 Braşov sub B 12.
Se mai constată că, prin art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001 s-a instituit obligaţia unităţilor deţinătoare de a se pronunţa cu privire la notificarea depusă, şi cum adresa atacată, chiar dacă nu îndeplineşte toate elementele constitutive ale deciziei poate fi asimilată acesteia, în condiţiile refuzului de soluţionare a contestaţiei.
Împotriva deciziei a declarat apel SC P.B. SA care a învederat drept motiv de nelegalitate a deciziei faptul că intimata nu mai este unitate deţinătoare în accepţiunea legii, fiind privatizată integral iar terenul în litigiu nu mai este proprietatea sa, fiind adus ca aport în natură la capitalul social de SC P.C. SA. Se mai arată că soluţia instanţei de obligare la restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, întrucât suprafaţa de teren nu este liberă, fiind afectată de lucrări şi construcţii.
Prin Decizia civilă nr. 5/AP din 29 ianuarie 2008 Curtea de Apel Braşov a respins apelul declarat de pârâta SC P.B. SA împotriva sentinţei civile nr. 384/A/2006, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a păstrat-o.
S-a reţinut că apelanta a fost privatizată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi înregistrării de către contestatoare a notificării astfel că, motivul invocat de apelantă [reglementat de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001], priveşte societăţile comerciale privatizate anterior adoptării Legii nr. 10/2001.
S-a conchis de către instanţa de apel că, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în calea de atac, precum şi din recunoaşterea apelantei consemnată în şedinţa publică din 25 martie 2005, rezultă că terenul în litigiu (dos. 513/2004 al Tribunalului Braşov), se află în posesia apelantei, fiind asfaltat, nefiind afectat de construcţii şi amenajări de utilitate publică, ci este folosit pentru „parcaje turisme", fiind liber.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimata societatea P.B. SA, care a învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate:
În mod greşit atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au reţinut că pârâtei îi revenea obligaţia de emitere a unei decizii în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, deoarece, la data apariţiei legii, terenul nu era deţinut şi folosit de pârâta SC P.B. SA, ci era teren aferent hotelului A., care era proprietatea SC A. 2003 SRL.
Se mai precizează că greşit a fost caracterizată adresa nr. 184 din 2 februarie 2006 drept decizie de respingere a notificării reclamantei, deşi nu îndeplineşte elementele prevăzute de lege, şi că instanţele au aplicat greşit prevederile legale, deoarece obligarea la restituirea în natură a terenului revendicat nu se poate dispune de societatea pârâtă, regimul juridic de revendicare al acestui imobil, teren fiind cel al acţiunii în revendicare, reglementată de dreptul comun.
Recursul declarat de societatea intimată a fost motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La dosarul cauzei intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat deoarece a dovedit atât calitatea de „persoană îndreptăţită", conform dispoziţiilor legale, cât şi modul de preluare abuzivă a terenului, învederând că în momentul adoptării Legii nr. 10/2001, a notificat Primăria Braşov şi SC Primăria Braşov prin adresele din 6 martie 2000 şi 29.188 din 5 noiembrie 2001.
Se mai precizează că, în timpul procesului în dosarul nr. 513/2004, prin adresele scrise şi prin hotărâri ale instanţei, asupra excepţiilor invocate, SC P.B. SA a recunoscut şi instanţa corect a reţinut că deţinătoarea terenului de 900 mp este pârâta.
Analizând sentinţa recurată prin prisma dispoziţiilor legale învederate şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 21 al Legii nr. 10/2001 conform cărora „imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanelor îndreptăţite, dacă erau deţinute la data intrării în vigoare a legii de o societate comercială la care statul era acţionar ori asociat majoritar" sunt corect interpretate de instanţa de apel, care a reţinut în mod just că societatea apelantă a fost privatizată ulterior intrării legii în vigoare şi înregistrării notificării reclamantei, astfel încât nu subzistă critica recurentei în acest sens.
Şi celelalte critici sunt nefondate, deoarece indicarea ca mijloc de restituire a terenului în litigiu a acţiunii „în revendicare" nu poate conduce la respingerea acţiunii reclamantei care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, notificând iniţial Primăria Braşov care a admis notificarea unităţii deţinătoare (SC P. SA Braşov) şi ulterior şi societatea deţinătoare, prin notificarea nr. 29188 din 5 noiembrie 2001.
Susţinerea recurentei, privind greşita interpretare de către instanţe a „adresei" nr. 184 din 2 februarie 2006 emisă de SC P.B. SA ca un refuz de soluţionare a notificării, nu este fondată.
În situaţia în care unitatea deţinătoare sau entitatea învestită cu soluţionarea notificării nu respectă obligaţia instituită prin art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură, lipsa răspunsului unităţii deţinătoare echivalează cu refuzul restituirii imobilului. Reluarea procedurilor cu caracter administrativ, sau respingerea acţiunii reclamantei deoarece nu ar exista o decizie de respingere a notificării cum susţine recurenta, ar contraveni principiului soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.B. SA împotriva deciziei nr. 5/Ap din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5869/2008. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5753/2008. Civil → |
|---|
