ICCJ. Decizia nr. 626/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 626.
Dosar nr. 31055/3/200.
Şedinţa publică din 24 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 8 noiembrie 2001, F.M., prin mandatar A.A. a cerut Primăriei Municipiului Bucureşti, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau, după caz, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul, construcţie şi teren în suprafaţă de 250 mp, situat în Bucureşti, preluat abuziv de stat în baza Decretului nr. 111/1951.
Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data formulării notificării, persoana îndreptăţită s-a adresat instanţei solicitând, în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin Primar General, obligarea pârâtului de a soluţiona notificarea precum şi la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1323 din 18 octombrie 2007, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General să soluţioneze notificarea înregistrată sub nr. 4686/2001, vizând imobilul din Bucureşti.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că deşi pârâtul a fost notificat de către reclamantă în anul 2001, acesta nu a soluţionat cererea într-un interval mai mare de 6 ani, deşi dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 îl obligau să se pronunţe asupra cererii de restituire în termen de 60 zile de la data înregistrării notificării.
Cât priveşte cererea vizând acordarea daunelor cominatorii, aceasta a fost respinsă, în considerarea dispoziţiilor art. 5803 alin. (5) C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 162 din 4 martie 2008, a reţinut că instanţa fondului a făcut în mod corect aplicaţiunea art. 5803 alin. (5) C. proc. civ., prevederi introduse prin Legea nr. 459/2006, după intrarea în vigoare a acestei noi reglementări, nemaifiind aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. XX din 12 decembrie 2005, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
În cauză a declarat recurs în termen legal reclamanta F.M. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterează criticile formulate în apel susţinând în esenţă că instanţele nu au ţinut seama de dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia pronunţată în recurs în interesul legii, nr. XX din 12 decembrie 2005, a stabilit că cererea privind obligarea la plata daunelor cominatorii este admisibilă şi în condiţiile reglementării obligaţiei debitorului la plata amenzii civile.
Or, se mai arată, potrivit dispoziţiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată de instanţa supremă problemelor de drept judecate este obligatorie pentru celelalte instanţe.
Recursul se priveşte ca nefondat urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de apel, la data pronunţării, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a deciziei nr. XX din 12 decembrie 2005, dată în recurs în interesul legii, art. 5803 C. proc. civ., avea o altă redactare.
Ulterior, controversele legate de modalităţile în care poate fi înfrântă rezistenţa debitorului în îndeplinirea obligaţiei de a face, concretizate în condamnarea acestuia la plata unor sume de bani pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei în natură, au fost tranşate prin intervenţia legiuitorului care, prin Legea nr. 459 din 6 decembrie 2006, a adăugat art. 5803 C. proc. civ. alte trei noi alineate, din care alin. (5) dispune în mod expres că pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute de acest text, nu se pot acorda daune cominatorii.
Ca atare, luându-se în considerare noua reglementare procedurală, de imediată aplicare, nu se poate reţine în cauză o nesocotire a dispoziţiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ., întrucât, aşa cum s-a arătat, Decizia invocată a avut ca obiect interpretarea modului de aplicare a dispoziţiilor art. 5803 din acelaşi cod, în redactarea în vigoare la data pronunţării acesteia.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta F.M. împotriva deciziei nr. 162 din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6243/2008. Civil → |
|---|
