ICCJ. Decizia nr. 6265/2008. Civil. Prestaţie tabulară. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6265
Dosar nr. 3197/1/2008
Şedinţa publică din 24 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Timişoara se află în curs de soluţionare recursul declarat de pârâtul G.D. împotriva deciziei nr. 632 din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, dată în contradictoriu cu intimatul R.C..
La termenul din 19 martie 2008, recurentul a invocat oral excepţia de neconstituţionalitate a procesului civil în care este implicat, susţinând că sunt neconstituţionale dispoziţiile din codul de procedură civilă care reglementează şedinţa de judecată, în raport de dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi (5) teza I din Constituţie coroborat cu art.1 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţie.
Prin încheierea de şedinţă de la acea dată, Curtea de Apel Timişoara a constatat că, în raport de modul în care este formulată şi susţinută excepţia de neconstituţionalitate şi de prevederile art. 23 alin. (6) din Legea Curţii Constituţionale, aceasta este inadmisibilă.
Împotriva încheierii a declarat recurs pârâtul, solicitând desfiinţarea acesteia şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei.
În motivarea recursului, recurentul arată că invocarea excepţiei a fost generată de refuzul instanţei de a se conforma prevederilor art. 13 din Legea nr. 304/2004, respectiv de neîndeplinirea obligaţiei instanţei de a înregistra audio-video sau de a stenografia dezbaterile.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Pentru a putea sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, instanţa este datoare ca, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să verifice dacă excepţia are legătură cu soluţionarea cauzei.
O asemenea verificare presupune ca în invocarea excepţiei, să se arate care este actul normativ sau dispoziţia legală pretins contrară Constituţiei şi care este legătura dintre o eventuală declarare a neconstituţionalităţii actului sau dispoziţiei şi modul de soluţionare a cauzei.
În speţă, recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie în faţa curţii de apel, aşa încât în mod legal aceasta a considerat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca fiind inadmisibilă.
Astfel, recurentul a invocat neconstituţionalitatea „dispoziţiilor Codului de procedură civilă care reglementează şedinţa de judecată", în general, fără să arate care sunt acele dispoziţii pe care le consideră contrare Constituţiei României şi a căror aplicare are legătură cu recursul aflat pe rol.
În cererea de recurs, recurentul explică ce măsură a instanţei de judecată l-a determinat să invoce excepţia, dar temeiul sesizării Curţii Constituţionale nu-l poate constitui nemulţumirea părţii faţă de modul cum o instanţă aplică sau ignoră o dispoziţie legală, ci doar invocarea unei neconcordanţe a unui text de lege incident în cauză cu prevederile legii fundamentale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.C. împotriva încheierii de şedinţă dată la 19 martie 2008 de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosarul nr. 6254.1/59/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1574/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1026/2008. Civil → |
---|