ICCJ. Decizia nr. 6453/2008. Civil -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ -
Decizia nr. 6453
Dosar nr. 1141/104/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele .
La 11 noiembrie 2004, reclamanta I.F. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Slatina, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 8377 din 26 octombrie 2004 şi emiterea unei noi dispoziţii, prin care să se stabilească o justă despăgubire pentru imobilul situat în Slatina, (teren de 1941,4 mp), imposibil de restituit în natură.
În motivarea cererii, întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001 şi HG nr. 498/2003, reclamanta a susţinut că valoarea echivalentă a imobilului menţionat stabilită prin dispoziţia contestată (titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare până la concurenţa sumei de 1.159.225.094 lei) este considerabil inferioară valorii de piaţă.
Pe parcursul procesului, în cauză a fost introdus, din oficiu, Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. a judeţului Olt.
Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 21 din 25 ianuarie 2005, a respins, ca neîntemeiată, excepţia referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Slatina şi a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată, precum şi Decizia nr. 420 din 20 septembrie 2004 emisă de M.F.P-D.G.F.P. Olt şi a stabilit că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, până la concurenţa sumei de 2.471.633.226 lei.
S-a reţinut că:
- potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, primăriile au calitatea de unităţi deţinătoare, precum şi atribuţii de soluţionare a notificărilor;
- în anul 1959, reclamanta a cumpărat un teren intravilan de 2040 mp, din care au fost expropriaţi 1941,4 mp (prin Decretul nr. 377/1976);
- pentru această suprafaţă, care nu poate fi restituită în natură, Primăria municipiului Slatina a stabilit, prin dispoziţia contestată, măsuri reparatorii în limita valorii de 1.159.225.094 lei;
- prin Decizia nr. 420/2004, D.G.F.P. Olt a avizat favorabil dispoziţia menţionată şi a stabilit că valoarea măsurilor reparatorii se ridică la 864.627.600 lei;
- expertiza efectuată în cauză a evaluat terenul la 2.471.633.226 lei (60.668,75 Euro).
Curtea de Apel Craiova-secţia civilă, prin Decizia nr. 2871 din 7 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de pârâţi şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul stabilirii despăgubirilor la 2.466.752.826 lei.
S-a reţinut că din suma stabilită de expert trebuie deduse despăgubirile primite de reclamantă la expropriere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 9786 din 28 noiembrie 2006, a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
S-a reţinut că reclamanta a indicat o adresă la care figurează ca proprietar altă persoană şi nu a depus acte pentru dovedirea calităţii de moştenitoare a proprietarilor imobilului, decretul de expropriere şi anexa acestuia.
Tribunalul Olt, secţia civilă, prin Decizia nr. 431 din 15 mai 2007, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia atacată şi a stabilit valoarea despăgubirilor la 2.266.752.826 lei.
S-a reţinut că:
- prin Decretul nr. 377/1976, terenul în discuţie a fost expropriat de la defunctul C.N., care a primit 727,50 lei despăgubiri;
- reclamanta a făcut dovada că este fiica defunctului proprietar şi singura moştenitoare care a formulat notificare;
- valoarea terenului a fost stabilită prin expertiză necontestată de pârâţi şi trebuie diminuată corespunzător despăgubirilor acordate la expropriere.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 798 din 8 octombrie 2007, a respins apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat-o pe apelantă să-i plătească reclamantei 300 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- Tribunalul Olt a soluţionat pricina ca instanţă de fond, deci prin sentinţă, denumirea „decizie" reprezentând o eroare materială, susceptibilă de îndreptare pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ..
- în raport de principiul constituţional al neretroactivităţii legii, data învestirii şi obiectul litigiului (soluţionarea contestaţiei împotriva unei dispoziţii emise anterior apariţiei Legii nr. 247/2005) instanţa avea posibilitatea de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent cuvenite reclamantei.
D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor, a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că:
- stabilirea cuantumului despăgubirilor este contrară prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, care se aplică imediat situaţiilor juridice în curs de soluţionare fără a încălca principiul neretroactivităţii;
- nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru că „nu a căzut în pretenţii".
Ambele critici sunt nefondate deoarece:
- litigiul a debutat la 11 noiembrie 2004 (deci anterior apariţiei Legii nr. 247/2005) şi are ca obiect contestaţia formulată împotriva unei dispoziţii emise în baza Legii nr. 10/2001;
- raportat la data învestirii, instanţa de judecată avea posibilitatea legală să cenzureze dispoziţia contestată şi sub aspectul întinderii măsurilor reparatorii prin echivalent.
- în atare situaţie, aplicarea prevederilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ar fi evident contrară art. 15 alin. (2) din Constituţie, sens în care a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, prin Decizia nr. LII din 22 februarie 2008, care, fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanţe, conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ..
- apelul declarat de D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost respins, astfel că această parte este în culpă procesuală şi, ca atare, potrivit art. 274 C. proc. civ., trebuie să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi art. 274 C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentei la 2163 lei cheltuieli de judecată, corespunzător onorariului plătit de reclamantă apărătorului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 798 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 2163 lei, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă I.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6463/2008. Civil . | ICCJ. Decizia nr. 6462/2008. Civil → |
|---|
