ICCJ. Decizia nr. 6816/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6816
Dosar nr.6972/62/200.
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 536/S din 30 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Braşov a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul I.M.C. în contradictoriu cu intimata SC R. Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că imobilul înscris în C.F. nr. 16532A Braşov sub nr. top 9103/1/94/II a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitului G.D., fiind dobândit cu titlul de cumpărare în anul 1942.
La data de 9 februarie 1965 a intervenit decesul numitului G.D. şi prin certificatul de moştenitor nr. 384 din 11 februarie 1965 s-a stabilit că au calitate de succesori ai acestuia: G.A. cu calitate de soţie supravieţuitoare şi cota de 72/144 părţi, P.V. în calitate de soră cu cota de 30/144, C.O., G.M., S.F.M. în reprezentarea fratelui consangvin predecedat, G.A., cărora le revine fiecăruia cota de 4/144 parte, în reprezentarea fratelui consangvin predecedat G.D., G.R. şi S.A., cărora le revine cota de 6/144 parte, iar în reprezentarea surorii uterine predecedată, B.S. au succedat copiii acesteia, B.P.C. şi I.M. cărora le-a revenit o cotă de 18/144 parte.
Prin sentinţa civilă nr. 6894 din 18 septembrie 1978 a Judecătoriei Braşov a fost admisă cererea promovată de Consiliul Popular al Municipiului Braşov împotriva moştenitorilor defunctului G.D. şi pe cale de consecinţă s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 16532/a Braşov, sub nr. top 9103/1/94/11 în temeiul Decretului nr. 111/1951.
Din cuprinsul sentinţei menţionate, rezultă că în procesul finalizat prin această hotărâre judecătorească au figurat toţi moştenitorii defunctului G.D. (filele 67-69 dosar fond).
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, I.M. a solicitat Primăriei Municipiului Braşov restituirea în natură a imobilului mai sus identificat.
În cursul desfăşurării procedurii prealabile, a survenit decesul titularei notificării, aceasta fiind însuşită şi continuată de contestatorul I.M.C., în calitate de unic moştenitor al numitei I.M., calitate stabilită prin certificatul de moştenitor nr. 9 din 6 noiembrie 2001.
Prin Decizia nr. 555 din 15 august 2007, emisă de intimată a fost admisă în parte notificarea formulată de I.M. şi continuată de contestatorul I.M.C. şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 18/144 parte din imobilul revendicat şi a fost respinsă cererea de restituire a celorlalte cote din imobil, motivat de faptul că nu a făcut dovada că el sau mama sa au calitatea de succesori în drepturi faţă de ceilalţi coproprietari ai imobilului, astfel cum aceştia sunt stabiliţi prin certificatul de moştenitor nr. 384/1965 (filele 12-17 dosar fond).
Din starea de fapt expusă, rezultă că la data când a operat preluarea abuzivă a imobilului în litigiu, asupra acestuia erau coproprietari succesorii în drepturi ai proprietarului iniţial, în cotele menţionate în certificatul de moştenitor nr. 384 din 11 februarie 1965.
Prin urmare, la data la care s-a produs trecerea imobilului în litigiu în proprietatea statului, antecesoarea contestatorului avea o cotă parte determinată din acesta, respectiv 9/144 parte.
S-a mai reţinut că, pe linia succesiunii pe care antecesoarea contestatorului a venit la moştenirea lui G.D. mai avea calitate de moştenitor cu cota parte de 9/144 şi numitul B.C.P.
Întrucât persoana menţionată care deţinea la data trecerii în proprietatea statului a imobilului, calitatea de coproprietar cu cota de 9/144 parte nu a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001, cota parte a acestuia revine contestatorului, conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001.
Susţinerea contestatorului făcută în sensul că prevederile art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001 îl îndreptăţesc să beneficieze de restituirea întregului imobil nu a putut fi reţinută, întrucât, în baza dreptului de acrescământ, acestuia nu putea să-i revină decât cota celuilalt moştenitor al defunctei B.S., respectiv B.P.C.
Dispoziţiile legale menţionate nu sunt aplicabile contestatorului în ceea ce priveşte cotele părţi cuvenite celorlalţi coproprietari ai imobilului la data preluării acestuia de către stat, astfel cum aceştia sunt determinaţi în certificatul de moştenitor emis la 11 februarie 1965, deoarece partea menţionată nu a făcut dovada că el sau antecesoarea sa au calitatea de moştenitori ai acestora.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 49/Ap din 21 aprilie 2008 a respins apelul declarat de contestatorul I.M.C. împotriva sentinţei nr. 536/s din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Braşov.
S-a reţinut că, problema juridică determinantă în stabilirea dreptului ce se cuvine contestatorului o reprezintă calitatea pe care a avut-o antecesoarea acestuia (I.M.) la momentul formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001, respectiv dacă aceasta a solicitat reparaţia în nume propriu sau în calitate de moştenitoare a defunctului G.D.
Astfel, prin hotărârea judecătorească nr. 6894 din 18 septembrie 1978 a Judecătoriei Braşov s-a soluţionat un litigiu întemeiat pe Decretul nr. 111/1951 privind şi imobilul din Braşov, înscris în C.F. 16532, nr.top 9103/1/94/11 proprietatea defunctului G.D., litigiu ce s-a purtat între Consiliul Popular al Municipiului Braşov şi moştenitorii acestui defunct, respectiv P.V., G.A., G.R., C.O., G.M., S.F., I.M. şi B.P.C.
Instanţa a reţinut că imobilul este unul fără stăpân, deoarece a fost părăsit mai mult de un an, pentru că „titularii-proprietari nu au făcut nici un act de administrare sau conservare a imobilului" (fila 67 dosar nr. 6972/62/2007). Or, titularii dreptului de proprietate asupra respectivului imobil erau pârâţii-moştenitori care au acceptat succesiunea după defunctul G.D. conform certificatului de moştenitor nr. 384/1965.
Soluţia este logică şi legală, deoarece la data decesului defunctului G.D. s-a deschis succesiunea acestuia, iar patrimoniul lui s-a transmis moştenitorilor lui. Altfel spus, moştenitorii au devenit proprietari ai întregului patrimoniu al defunctului de la data deschiderii succesiunii, indiferent dacă ulterior datei deschiderii s-au mai descoperit creanţe, debite sau alte drepturi ce au aparţinut defunctului.
Aşa fiind, instanţa a reţinut că imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv de către statul Român de la proprietarii enumeraţi în certificatul de moştenitor nr. 384/1965, între care şi I.M..
S-a reţinut că I.M. a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de coproprietară deposedată abuziv şi nu în calitate de moştenitoare a unei persoane deposedate abuziv.
Aceasta înseamnă că dreptul persoanei care a formulat notificarea se limitează numai la cota ei de coproprietate din imobil, iar apelantul I.M.C. ca şi continuator al cererii antecesoarei I.M. nu poate beneficia decât de cota celorlalţi moştenitori ai mamei sale şi care nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, nicidecum de cotele de proprietate ale celorlalţi coproprietari faţă de care el nu este moştenitor.
Împotriva ultimii hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatorul I.M.C., care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. o critică pentru nelegalitate prin prisma următoarelor aspecte:
După ce contestatorul face un scurt istoric al speţei, astfel cum s-a reţinut şi prin hotărârile anterioare, menţionează că hotărârea instanţei de apel este greşită, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 36/1995, fără a lua în calcul dispoziţiile Decretului nr. 40/1953 în baza căruia s-a emis certificatul de moştenitor nr. 384/1965, potrivit principiului tempus regit actum, raportat la art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 conform cărora drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea".
Mai arată recurentul că nu este îndeplinită condiţia înscrierii dreptului de proprietate în certificatul de moştenitor, situaţie în care preluarea abuzivă făcută de stat s-a realizat direct din patrimoniul defunctului G.D., situaţie în care notificarea fiind făcută numai de antecesoarea sa, el ca unic moştenitor este singurul care îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru ca imobilul să-i fie restituit conform art. 4 alin. (4) din aceeaşi lege.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Aşa cum s-a reţinut şi în hotărârile anterioare, imobilul a aparţinut numitului G.D., care a lăsat ca moştenitori persoanele înscrise în certificatul de moştenitor nr. 384/1965, printre care şi pe I.M..
În cauză, notificarea prin care s-a solicitat restituirea imobilului, a fost formulată de I.M., care a decedat pe parcursul procesului (certificat de moştenitor nr. 9 din 6 noiembrie 2001).
Potrivit actelor din dosar, titularii dreptului de proprietate asupra imobilului erau cei înscrişi în certificatul moştenitor nr. 384/1965, printre care şi I.M.
În această situaţie, imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv de Statul Român de la cei înscrişi în certificatul de moştenitor. Se impune a fi reţinut faptul că I.M. a formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 în calitate de coproprietară a unei persoane ce a fost deposedată în mod abuziv şi nu în calitate de moştenitoare a unei persoane deposedată în mod abuziv.
Susţinerea contestatorului făcută în sensul că prevederile art. 4 alin. ultim din Legea nr. 10/2001 îl îndreptăţesc să beneficieze de restituirea întregului imobil în litigiu, nu poate fi reţinută, deoarece i se cuvine numai cota parte ce ar fi revenit antecesoarei sale.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, dreptul persoanei ce a notificat se limitează la cota ei de coproprietate din imobil şi I.M.C., continuator al cererii antecesoarei sale I.M. nu poate beneficia decât de cota celorlalţi moştenitori ai mamei sale, care nu au formulat notificare în termen legal şi nu de cotele de proprietate ale celorlalţi coproprietari în raport de care nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, succesibilii care, după 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a acesteia pentru bunurile care fac obiectul legii în discuţie. După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, I.M., mama contestatorului a depus în termen legal cererea pentru restituirea imobilului, care potrivit legii are valoare de acceptare a succesiunii.
Aşa cum s-a arătat mai sus, antecesoarea contestatorului a avut calitate de comoştenitoare alături de ceilalţi coproprietari faţă de defunctul G.D., împrejurare dovedită cu certificatul de moştenitor nr. 384/1965.
Este adevărat că ceilalţi coproprietari după G.D. nu au formulat cerere de restituire a imobilului, dar pentru I.M. a fost stabilită în concret cota parte la care era îndreptăţită din bunurile ce se aflau în patrimoniul defunctului, implicit pentru bunul a cărui restituire a solicitat-o.
Contestatorul ca singur moştenitor al numitei I.M. este îndreptăţit numai la cota parte ce îi revenea acesteia, nefăcând dovada calităţii sale de moştenitor şi în raport de ceilalţi coproprietari pentru a fi îndreptăţit şi la cotele acestora.
Faţă de aceste considerente, criticile formulate sunt nefondate şi urmează ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.M.C. împotriva deciziei nr. 49Ap din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6839/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6682/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
