ICCJ. Decizia nr. 6843/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6843
Dosar nr. 3821/4/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3821/4 din 27 martie 2006 reclamantul E.N. a chemat în judecată Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi a solicitat să-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1400 mp situat în Bucureşti, expropriat prin Decretul nr. 43/1984, să-i fie restituită în natură suprafaţa de 700 mp sau plata de despăgubiri băneşti.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970 a dobândit de la S.V. suprafaţa de 3500 mp teren situat la adresa indicată din care a fost expropriată suprafaţa de 1400 mp.
A mai precizat reclamantul că scopul de utilitate publică pentru care bunul a fost expropriat nu a fost realizat precum şi că nu a primit despăgubiri pentru terenul preluat de stat.
Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2725 din 27 aprilie 2006, în baza art. 2 lit. b) C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării cauzei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1167 din 2 octombrie 2006 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea.
S-a reţinut că prin Decretul nr. 43 din 3 februarie 1984 din patrimoniul V.S. a fost expropriată suprafaţa de 1700 mp teren situat în Bucureşti, ce constituie obiectul prezentului litigiu.
S-a precizat că înscrisul sub semnătură privată din 20 octombrie 1970, invocat de reclamant drept titlu de proprietate nu face dovada că anterior exproprierii dreptul de proprietate s-a transferat din patrimoniul V.S. în patrimoniul reclamantului E.N. prin vânzare cumpărare care nu putea fi încheiată decât prin act autentic.
S-a considerat că reclamantul nu este titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu şi, ca atare, nu are calitate procesuală activă în acţiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 192 din 11 martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul E.N. împotriva sentinţei civile nr. 1167 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Instanţa de apel a reţinut că într-un litigiu separat, soluţionat prin hotărârea judecătorească definitivă în contradictoriu cu Ş.Ş. şi Ş.M. moştenitori ai V.S., reclamantului E.N. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2100 mp situat în Bucureşti, în baza actului sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970.
S-a precizat că în anexa la Decretul nr. 43/1984 reclamantul figurează cu o suprafaţă de 1400 mp teren expropriată în scop de utilitate publică în Bucureşti.
S-a considerat că just prima instanţă a reţinut lipsa calităţii procesuale active în prezentul litigiu al cărui obiect precizat de acesta în cererea de chemare în judecată îl constituie o suprafaţă de 1490 mp teren situat în Bucureşti, referitor la care nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei civile nr. 192 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat apel P.C.H. şi E.N.H., succesorii lui E.N., decedat la data de 18 martie 2008, au solicitat casarea potrivit art. 304 pct. 4, 5, 8, 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că:
1. instanţa de judecată cu exces de putere, a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi nu a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti, pentru a stabili identitatea dintre adresele poştale „Str. I.M. 19 – 23 fost nr. 17", „Str. M.I.I. nr. 17 – 19" şi „Aleea S.B.N., nr. 6 A"; 2. neexercitându-şi rolul activ, instanţa a încălcat dreptul reclamantului la apărare; 3. instanţele de judecată au ignorat împrejurarea că reclamantul a invocat drept titlu de dobândire a dreptului de proprietate înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970 cu V.S. cât şi testamentul olograf din aceeaşi dată prin care aceasta referitor la acelaşi bun, suprafaţa de 3.500 mp teren din Bucureşti, str. S.M., nr. 17-19 l-a instituit legatar cu titlul particular pe reclamantul E.N. terenul în litigiu a fost expropriat din patrimoniul acestuia.
CURTEA va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decretul fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 43 din 3 februarie 1984 au fost expropriate în scopul de utilitate publică al construirii unor ansambluri de locuinţe suprafeţele de teren menţionate în anexe.
În zona fostei străzi S.I.M. nr. 17 – 19 – 23 au fost edificate blocurile de locuinţe nr. 12 şi 13 cu adresa poştală str. S.B.N. şi blocul de locuinţe nr. 3 cu adresă poştală str. I.F., nr. 7 cu alei de acces, spaţii verzi şi utilităţi aferente. Zona este în prezent sistematizată iar scopul de utilitate publică al exproprierii a fost realizat.
Reclamantul E.N. a investit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi a invocat drept titlu de proprietate pentru suprafaţa de 3.500 mp teren din Bucureşti, str. S.M.I., nr. 17 – 19, sector 4 înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970 cu S.V.
Instanţele de fond şi de apel au soluţionat pricina în limitele investirii referitor la obiectul pricinii şi la temeiul juridic al acesteia.
Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. stabilind că judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare nu stabilesc în sarcina acestora, imperativ, obligaţia de a încuviinţa şi administra probe în locul părţilor.
Dispoziţiile art. 1169 C. civ. stabileşte în sarcina reclamantului obligaţia de a proba susţinerile sale.
Reclamantul în acţiunea în revendicarea imobiliară are obligaţia de a face dovada titlului de proprietate asupra bunului imobil aflat în posesia pârâtului, bun individualizat, determinat.
Înscrisul sub semnătură privată invocat de reclamant nu constituie titlu prin care acesta să fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din Bucureşti, str. S.M. nr. 19 – 23 din Bucureşti. La data întocmirii acestui înscris, sub sancţiunea nulităţii de drept, actele de înstrăinare trebuiau făcute în formă autentică, cerinţă impusă de art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 144/1958 în vigoare la data întocmirii înscrisului.
Ca atare, just instanţele de fond şi de apel au reţinut că reclamantul nu a fost titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu şi din acest motiv nu au calitate procesuală activă.
Este de precizat că la dosar nu a fost depus titlul de proprietate al V.S.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.C.H. şi E.N.H. împotriva deciziei civile nr. 192 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6855/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6846/2008. Civil → |
|---|
