ICCJ. Decizia nr. 7/2008. Civil

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamantul B.M.S. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Slatina, anularea dispoziției nr. 301 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, prin care:

a fost respinsă notificarea contestatorului privind restituirea în natură a imobilului situat în Slatina, jud. Olt, compus din teren în suprafață de 500 mp și construcții în suprafață de 165 mp, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale,

a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, situat la aceeași adresă, compus din teren în suprafață de 1.017 mp și construcții în suprafață de 305 mp, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.

Prin sentința civilă nr. 1487 din 28 martie 2006, Judecătoria Slatina a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și a declinat competența în favoarea tribunalului.

Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 1218/C/2006.

Prin sentința nr. 400 din 23 mai 2006, Tribunalul Olt, secția civilă, a respins contestația, reținând în esență că imobilele solicitate sunt deținute în proprietate de alte trei persoane, care nu au formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia nr. 897 din 21 noiembrie 2006, a admis apelul, a casat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca, instanța de fond să analizeze concret actele depuse de reclamant și relevanța acestora în soluționarea cauzei.

După rejudecare, Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința nr. 279 din 29 martie 2007, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția contestată și a constatat că reclamantul are drept la despăgubiri prin echivalent pentru 1.454 mp teren, un corp de casă cu 10 camere și dependințe și 5/8 dintr-un corp de casă cu 3 camere și anexe, situate în Slatina, jud. Olt. Prin aceeași sentință, s-au respins ca inadmisibile capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferența dintre valoarea imobilului și cota de inflație, precum și impozitele achitate în ultimii 20 de ani.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că notificarea formulată de reclamant în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a fost formulată atât în nume propriu, pentru bunurile care erau în proprietatea sa la momentul preluării, cât și în numele bunicului său, pentru bunurile moștenite de la acesta, însă pârâta a ignorat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului ca moștenitor al bunicului său.

Prin decizia nr. 675 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina.

în motivarea hotărârii, instanța a reținut că reclamantul a formulat notificare atât în nume propriu, cât și pentru bunurile moștenite de la bunicul său. La data exproprierii, reclamantul era proprietarul unei suprafețe de teren de 1008 mp, iar de la bunicul său îi revenea 954 mp, din care i s-a reconstituit în baza Legii 18/1991, dreptul de proprietate pentru 500 mp. întrucât aceste bunuri nu mai există în materialitatea lor, nu se poate face o restituire în natură, astfel că în mod corect s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent.

împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina, susținând că, din actele depuse de reclamant, acesta nu face dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită decât pentru suprafața de 500 mp teren și construcție și că imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât pe acesta sunt edificate obiective de utilitate publică, respectiv carosabil, trotuar și parcare.

Recursul este nefondat.

în mod corect reține instanța de apel că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001, atât în nume propriu, cât și ca moștenitor al bunicului său, B.I.

Astfel, reclamantul a formulat notificare în baza Legii 10/2001, solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafață de 1517 mp, aferent construcției în suprafață de 470 mp, demolată în anul 1976, care au fost proprietatea bunicii sale, B.N., la acestea adăugându-se și o casă cu trei camere, proprietatea bunicilor săi, B.N. și B.I.

în anul 1969, B.N. a testat în favoarea reclamantului și a soțului său, B.I., câte 1 din averea mobiliară și imobiliară ce îi aparținea.

Din certificatul de moștenitor nr. 555 din 30 septembrie 1970, eliberat de pe urma defunctei B.N., bunica reclamantului, rezultă atât faptul că bunurile ce formează obiectul prezentei cauze se aflau în patrimoniul ei la acea dată, cât și faptul că moștenitorii acesteia sunt B.I., soț și B.M.M.S., nepot de fiu predecedat.

Urmare decesului lui B.I., s-a emis certificatul de calitate de moștenitor nr. 12 din 23 februarie 2006, din care rezultă că unicul moștenitor acceptant este reclamantul.

Așa fiind, este evident că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită și în calitate de moștenitor al bunicului său, lucru ignorat de recurenta-pârâtă și, întrucât reclamantul era proprietarul unei suprafețe de 1008 mp, iar de la bunicul său îi revenea suprafața de 954 mp, din care, pentru 500 mp i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, în mod corect au stabilit instanțele că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața de 1.454 mp.

Critica recurentei privind restituirea în natură a imobilului este neîntemeiată, de vreme ce, instanța de fond și cea de apel au stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent.

Față de cele arătate, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7/2008. Civil