ICCJ. Decizia nr. 3757/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13 iunie 2007, contestatorii C.I. și C.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimații I.S. și I.A., anularea deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1540/2/2007.
în motivarea contestației în anulare formulată, contestatorii au precizat că, prin decizia nr. 1204 din 11 iunie 2007 recursul lor a fost declarat nul pentru lipsa motivelor de recurs, însă ei nu au putut formula aceste motive, deoarece nu au primit decizia pronunțată în apel, aspect adus la cunoștința instanței la data de 11 iunie 2007.
S-au invocat în drept dispozițiile art. 318 teza I și a II-a C. proc. civ.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4279/2/2007, a respins ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie 2007, constatând că hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurenților C. conform dispozițiilor legale, așa cum atestă înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 45, 48). Astfel, comunicarea hotărârii respective s-a realizat prin afișare, conform art. 94 alin. (4) C. proc. civ.
A fost, de asemenea, înlăturată, de Curtea de Apel București apărarea recurenților în sensul că nu au primit citația ce a fost afișată pe ușa principală a locuinței lor, conform procesului-verbal încheiat de persoana însărcinată cu distribuirea corespondenței, deoarece conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal de afișare semnat de agentul procedural, face dovada până la înscrierea în fals.
S-a mai reținut că, a fi constatată nulitatea recursului nu este o "greșeală materială" în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare formulată de numiții C.I. și C.A. fiind respinsă ca neîntemeiată.
împotriva deciziei civile nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată de secția a IV-a civilă a Curții de Apel București, au declarat recurs contestatorii C.I. și C.A., care au învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se invocă drept motiv de recurs faptul că, în ședința din 7 septembrie 2007 a cerut instanței în baza art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ. suspendarea judecății și au solicitat pe cale de excepție, în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004, sesizarea instanței de contencios administrativ pentru a cerceta în cadrul unui proces pe cale de excepție, legalitatea actului administrativ-contractul de întreținere nr. 519 din 29 aprilie 2004, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Se mai învederează de către recurenții-contestatori că ei "au dezvoltat ulterior mențiunea făcută în cererea din 20 februarie 2007, care se încadrează în art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ." iar art. 306 C. proc. civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.".
Recurenții arată, în cuprinsul cererii de recurs, incidența și relevanța unor norme juridice și anume art. 6 din Decretul nr. 31/1954,art. 30 din Legea nr. 17/2001,art. 948,art. 949,art. 953 C. civ., art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, precum și faptul că judecătorii instanțelor ce s-au pronunțat asupra nulității solicitate de ei, ar fi trebuit să aplice decizia Curții Constituționale nr. 104 din 31 octombrie 1995.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1,art. 2 alin. (1), (3) și (4), art. 5 alin. (2), art. 9 alin. (1), art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004,art. 11 din Decretul nr. 31/1954,art. 3 C. civ. și alte dispoziții ale Legii nr. 78/2000, Legii nr. 147/2002, Legii nr. 365/2004.
în ședința publică din 9 iunie 2008 înalta Curte de Casație și Justiție a invocat din oficiu excepția tardivității prezentului recurs împotriva deciziei nr. 1430 din 7 septembrie 2007, în raport de dispozițiile art. 299, coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., excepție ce va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de numiții C.I. și A. împotriva deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București.
Decizia atacată cu prezenta contestație în anulare este o decizie pronunțată în recurs, fiind irevocabilă și drept urmare, în raport și de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. și decizia pronunțată în contestația în anulare are același caracter, fiind o decizie irevocabilă.
Prezentul recurs este declarat împotriva unei decizii irevocabile, în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., în consecință, calea de atac a recursului exercitată împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibilă față de dispozițiile legale mai sus indicate.
Pentru aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul declarat de numiții C.I. și C.A. împotriva deciziei civile nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată de secția a IV-a civilă a Curții de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 441/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3614/2008. Civil → |
|---|
