ICCJ. Decizia nr. 802/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 853 din 22 iunie 2006, Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanții R.D. și G.A.G., în contradictoriu cu Primăria municipiului Galați, a anulat dispoziția nr. 2572/SR din 15 martie 2006 emisă de pârâtă, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 200,28 mp (12,82x6,75x13,89x14,86) situat în Galați, conform planului de amplasament întocmit de ing. G.D., care face parte integrantă din prezenta și a obligat pârâta să comunice A.N.R.P. București documentația privind imobilul situat în Galați, pentru a se emite dispoziție referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri pentru diferența de 253,72 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că "în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 279/2005 în completarea și modificarea Legii nr. 10/2001", în art. 9 pct. 1 se prevede că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii și libere de orice sarcini. Articolul 10 pct. 3 prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile, iar în art. 11 pct. 3 se prevede că în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, stabilindu-se măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul ocupat de construcții noi și pentru cel necesar în vederea bunei utilizări a acestora.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 56 A din 22 februarie 2007, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, reținând că tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății și s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și că, deși la tribunal nu s-a efectuat o expertiză topometrică, înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că parte din suprafața de teren solicitată este liberă de construcții.
S-a mai reținut, că expertiza topometrică efectuată în apel a stabilit că este liberă suprafața de 196 mp teren și că nu este nici un impediment pentru restituirea în natură.
Cu privire la calitatea procesuală, s-a reținut că la prima instanță a fost citată Primăria municipiului Galați, prin Primarul municipiului Galați care a emis dispoziția contestată și a reprezentat în instanță unitatea administrativ-teritorială, respectiv municipiul Galați.
Instanța de apel a reținut că primarul are competența să emită dispoziții de restituire în natură sau echivalent, conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Primarul municipiului Galați a recunoscut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, iar prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Galați prin reprezentant D.N., primarul municipiului Galați, care, invocând art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., a arătat că acțiunea reclamanților este o "acțiune mascată în revendicare", deoarece, deși reclamanții contestă dispoziția, cer restituirea parțială în natură a imobilului. în cadrul acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură nu este posibilă dacă oferta nu emană de la deținător, iar îndrituit să dispună de terenurile care aparțin domeniului public și privat al municipiului este numai consiliul local și nu instanțele judecătorești.
Mai arată recurentul, că instanțele de fond și apel au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul vădit, deoarece au asimilat cererea reclamanților, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C. civ.
Față de prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, instanța putea să dispună numai anularea dispoziției atacate și obligarea recurentei la emiterea unei noi dispoziții pentru restituirea parțială a imobilului.
S-a mai arătat, că terenul care face obiectul pricinii este amplasat în incinta Liceului Traian Vuia, face parte integrantă din curtea liceului fiind afectat parțial de construcții, iar restituirea lui ar aduce grave prejudicii desfășurării procesului de învățământ și interesului comunității locale. Instanța de apel nu a aprofundat materialul probator și a făcut aplicarea incorectă a principiului repunerii părților în situația anterioară, pentru că recurenta a fost sancționată prin pierderea proprietății bunului și prin faptul că nu s-a dispus restituirea sumelor primite ca despăgubiri. Soluția pronunțată este greșită, pentru că s-a creat o îmbogățire fără justă cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și, față de vătămarea pricinuită, sunt incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul mai susține, că prin dispoziția contestată au fost respectate prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și cererea formulată de reclamanți, care prin notificare au solicitat restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Intimații R.D. și G.A.G. au formulat întâmpinare, prin care au cerut să se respingă recursul și să se mențină decizia atacată "prin admiterea retrocedării suprafeței de teren neconstruit de 196 mp, urmând ca pentru suprafața expropriată și construită (230 mp + 28 mp = 258 mp) să se stabilească măsuri reparatorii prevăzute de lege (în numerar)".
Intimații au mai cerut ca recurentul, odată cu restituirea, să execute unele lucrări.
Recursul va fi admis, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Criticile formulate de recurent fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5, 6, și 9 C. proc. civ.
Recurentul a invocat și art. 304 pct. 4, 7 și 8 C. proc. civ., însă nu a formulat susțineri care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Potrivit art. 1,art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, restituirea în natură a imobilului reprezintă regula, măsurile reparatorii prin echivalent putând fi acordate, conform art. 26 din lege, numai dacă restituirea în natură nu este posibilă.
Restituirea în natură a imobilului, ori de câte ori este posibilă, constituie o obligație pentru unitatea deținătoare ori entitatea investită cu soluționarea notificării, iar dispoziția prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură poate fi atacată, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării.
Instanța de judecată, sesizată cu contestație împotriva dispoziției, verificând legalitatea și temeinicia actului contestat, are plenitudinea de competență să dispună restituirea în natură a imobilului, dacă este posibilă în raport de prevederile Legii nr. 10/2001.
în prezenta cauză, prima instanță a fost investită cu acțiunea intimaților-reclamanți, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin care, fiind contestată dispoziția emisă de Primarul municipiului Galați, au solicitat restituirea terenului, în limita în care este disponibil, și acordarea de despăgubiri pentru partea din teren care nu poate fi restituită în natură.
Nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece nu s-a formulat o cerere care este "practic acțiune mascată în revendicare", așa cum susține recurentul, iar tribunalul și instanța de apel au hotărât asupra obiectului cererii deduse judecății.
Recurentul a susținut că nu este posibilă restituirea în natură, deoarece terenul se află în incinta Liceului Traian Vuia, este afectat parțial de construcții și prin restituire s-ar aduce prejudicii desfășurării procesului de învățământ.
Restituirea în natură a părții de teren "rămasă liberă" nu este exclusă pentru faptul că terenul este amplasat în incinta liceului, însă în prezenta cauză partea de teren rămasă liberă nu a fost corect stabilită. Față de prevederile art. 11 alin. (3) din lege, nu este liberă întreaga suprafață de teren neocupată de construcții noi.
Atunci când construcțiile noi ocupă parțial terenul care a făcut obiectul exproprierii, cum este cazul în speță, este posibilă restituirea părții de teren care nu este ocupată de construcțiile noi și nu este afectată servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale.
Tribunalul, în raport de planul de amplasament anexă la memoriul tehnic întocmit de ing. G.D. la solicitarea reclamanților, a reținut că este liberă suprafața de 200,28 mp teren, care se întinde până la zidul atelierului aparținând Grupului Școlar A.I. Cuza (Liceul Traian).
La instanța de apel s-a dispus efectuarea unei expertize, iar expertul a constatat că terenul care face obiectul pricinii se află în continuarea proprietății intimaților și este neconstruită suprafața de 224 mp, însă nu poate fi restituită întreaga suprafață neconstruită, deoarece se impune lăsarea unei zone de 2 m lățime pentru întreținerea peretelui vestic al clădirii și există un șanț de gardă pe linia R.S. S-a mai constatat, că atelierul având lungimea sub 40 m, pompierii folosesc direct furtunurile ce pot fi derulate pe zona de întreținere prevăzută la vest de atelier și că este posibilă de retrocedat suprafața de 196 mp cuprinsă în aria A.R.S.D.
Deși s-a efectuat această expertiză, prin decizia atacată a fost păstrată sentința tribunalului, prin care s-a dispus restituirea suprafeței de 200,28 mp, cuprinsă într-o altă arie decât cea stabilită de expert.
în privința expertizei, se constată că schița de plan cuprinde date contradictorii, pentru că se arată că este posibilă retrocedarea terenului din aria A.R.S.D. care se întinde până la șanțul de gardă, dar se propune mutarea șanțului de gardă pe linia U.V. și se consemnează aria A.U.V.D. ca fiind teren în litigiu, iar zona de 2 m pentru întreținerea peretelui atelierului nu este exact delimitată.
De altfel, dacă se are în vedere faptul că expertul consemnează că laturile RB = SC = 6 m, aria A.R.S.D. este de 140 mp și nu 196 mp cum arată expertul.
De asemenea, planul de situație anexă la expertiză, întocmit de expert, cuprinde întreaga locuință a intimaților, fără să cuprindă și perimetrul Liceului Traian, iar în privința șanțului de gardă, deși se propune mutarea lui, nu se arată care este utilitatea acestui sanț și dacă traversează numai terenul deținut de liceu sau mai multe proprietăți.
Față de aspectele menționate și de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru stabilirea posibilității ca parte din teren să fie restituită în natură, se impune completarea raportului de expertiză ori efectuarea unei noi expertize, care să stabilească partea de teren neconstruită care nu este afectată servituților legale și altor amenajări, în sensul textului indicat.
Situația de fapt nefiind pe deplin stabilită, înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului pricinii prin aplicarea corectă a legii.
Prin urmare, conform art. 312,art. 314 C. proc. civ., s-a admis recursul, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Cu ocazia rejudecării se va administra probatoriul necesar pentru stabilirea situației de fapt la care să poată fi aplicate prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001 și vor fi avute în vedere mijloacele de apărare invocate de părți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4686/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 800/2008. Civil → |
|---|
