ICCJ. Decizia nr. 7369/2008. Civil -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ -
Decizia nr. 7369
Dosar nr. 5046/45/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea formulată la 5 decembrie 2002, C.D.A. a solicitat obligarea pârâţilor I.M. şi I.E. de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Huşi, judeţul Vaslui, pe care l-au achiziţionat urmare licitaţiei publice, organizată la 29 iulie 2002 de către Banca Română de Dezvoltare care, a scos imobilul în vânzare, în contul unui credit rămas neachitat, garantat cu ipotecă de către foştii proprietari N.I. şi N.M.
Investită în primă instanţă, Judecătoria Huşi, prin sentinţa civilă nr. 1033 din 25 septembrie 2003, a admis acţiunea şi i-a obligat pe pârâţi să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, reţinând că acesta a dobândit dreptul de proprietate prin actul de adjudecare încheiat la data de 29 iulie 2002 de executorul bancar, titlul translativ de proprietate întrunind toate cerinţele impuse de dispoziţiile art. 948 C. civ.
Prin încheierea din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Iaşi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului declarat de pârâţi împotriva hotărârii primei instanţe, până la soluţionarea dosarului civil nr. 1694/2004, aflat pe rolul Tribunalului Vaslui.
Recursul declarat de reclamantul C.D., împotriva acestei încheieri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 4476 din 9 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Prin Decizia nr. 173 din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 252 coroborat cu art. 248 C. proc. civ., a constatat perimat apelul formulat de pârâţi, împotriva sentinţei civile nr. 1033 din 25 septembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Huşi, sentinţă pe care a păstrat-o.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., întrucât de la data la care a fost soluţionată irevocabil cauza ce a constituit obiectul suspendării, respectiv 15 mai 2006 şi până la data când s-a formulat cererea de repunere pe rol, la 24 august 2007, a trecut mai mult de 1 an, termen la expirarea căruia apelul s-a perimat de drept, din vina părţilor care au lăsat cauza în nelucrare.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termen legal pârâţii I.M. şi I.E. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţin că în mod greşit s-a dispus perimarea apelului în condiţiile în care în cauză a intervenit anterior o suspendare legală facultativă, în condiţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., situaţie în care redeschiderea procesului trebuia dispusă din oficiu, chiar de către instanţa ce a hotărât asupra suspendării, atunci când a dispărut cauza de întrerupere şi nu în condiţiile limitative prevăzute de art. 245 C. proc. civ.
Mai mult, se mai arată, din actele cauzei rezultă că recurenta-pârâtă I.E., a fost împiedicată a stărui în judecată, în condiţiile în care în ultimii ani a domiciliat în străinătate şi nu a avut cunoştinţă despre soluţionarea cauzei până la finalizarea căreia a fost suspendată judecarea apelului.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Suspendarea facultativă a judecăţii dăinuie, astfel cum dispune în mod expres art. 244 alin. (2) C. proc. civ., până când hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă.
Odată cu rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul de perimare îşi reia cursul său firesc.
Practica judecătorească a decis în mod constant că instanţa de judecată are posibilitatea, iar nu obligaţia de a dispune repunerea cauzei pe rol, de îndată ce cunoaşte că hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea, a rămas irevocabilă.
De cele mai multe ori, revine părţilor implicate în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligaţia de a încunoştiinţa instanţa despre rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a constatat existenţa sau inexistenţa dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii.
În speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, cauza ce a constituit obiectul suspendării, a fost soluţionată irevocabil la data de 15 mai 2006, prin Decizia nr. 494/R a Tribunalului Vaslui, pronunţată în dosarul nr. 901/82/2006.
Or, cererea de repunere pe rol a fost formulată la data de 24 august 2007, cu mult peste termenul de 1 an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că, în condiţiile în care cursul perimării a fost într-adevăr suspendat până la data de 15 mai 2006, de la această dată, termenul de perimare a curs împotriva părţii, care ar fi trebuit, fiind în cunoştinţă de cauză, ca, în termenul prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., să ceară redeschiderea judecăţii.
Cât priveşte aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 250 alin. (3) C. proc. civ., este unanim admis, inclusiv în doctrină, că textul se referă in terminis la o împrejurare mai presus de voinţa părţii, legea având în vedere doar cazurile de forţă majoră.
Or, împrejurarea că recurenta-pârâtă I.E. şi-a stabilit domiciliul în străinătate şi nu ar fi cunoscut despre soluţionarea irevocabilă a procesului ce a cauzat suspendarea, nu se înscrie în exigenţele legii, cu atât mai mult cu cât nici celălalt pârât, recurentul I.M., domiciliat în ţară, nu a solicitat, în termen util, repunerea cauzei pe rol.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii I.M. şi I.E. împotriva deciziei nr. 173 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7350/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7261/2008. Civil → |
|---|
