ICCJ. Decizia nr. 737/2008. Civil -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ -
Decizia nr. 737.
Dosar nr. 883/32/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele .
Primarul comunei Tamaşi, judeţul Bacău a emis dispoziţia nr. 158 din 5 august 2002, prin care a fost soluţionată notificarea formulată de C.M. şi C.D., în calitate de moştenitori ai defunctului C.T., în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului (casă), situat în comuna Tamaşi, ce a fost demolat şi a fost transmisă oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001, Prefecturii judeţului Bacău.
Acelaşi primar a emis şi dispoziţia nr. 114 din 15 iulie 2003 prin care a fost soluţionată notificarea formulată de petenta A.I.M., în calitate de succesoare a defunctului P.G. prin respingerea cererii de restituire a imobilelor acestuia, cu motivarea că procesul-verbal de preluare nu este pe numele defunctului.
Petenta A.I.M. a formulat contestaţie împotriva ambelor dispoziţii, iar prin sentinţa civilă nr. 491 din 26 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Bacău a fost respinsă contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 158/2002 emisă de Primarul comunei Tamaşi, pentru lipsa calităţii procesuale active, precum şi excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei împotriva dispoziţiei nr. 114/2003, emisă de acelaşi primar, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 114/2003, şi au fost admise cererile de intervenţie formulate de intervenienţii P.M., C.T.M. şi C.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că bunurile a căror restituire a fost solicitată au fost preluate de la străbunicul său, P.G., după data de 6 martie 1945, notificarea referindu-se la moşia Tamaşi.
Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 192 din 25 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs contestatoarea A.I.M., încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că instanţa de apel nu i-a comunicat actele depuse la dosar (actul de partaj de ascendent şi procesele verbale pentru impunerea veniturilor din proprietăţi), nici întâmpinările intervenienţilor, că instanţa de fond nu a dat curs cererii sale de înscriere în fals în privinţa procesului verbal din 20 martie 1949, în care numele de C. a fost modificat în C.N., că instanţa de apel nu a examinat critica sa constând în aceea că autorul intervenienţilor, având un nume asemănător de C.T., nu putea fi aceeaşi persoană cu T.C., decedat cu mult timp în urmă, că T.C. a fost doar împuternicitul proprietarilor, respectiv al autorului contestatoarei P.G. şi apoi al fiilor lui, P.P. şi P.C. şi că nu a fost făcută dovada că T.C. ar fi dobândit moşia de la autorii acesteia, după anul 1919.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
În faza de apel, intervenienţii C.T.M., C.D. şi P.M. au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 20 octombrie 2006, iar cauza a fost soluţionată la data de 25 octombrie 2006, fără a-i fi comunicată întâmpinarea apelantei contestatoare, pentru a-şi putea formula apărările necesare, fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la apărare.
Pe de altă parte, conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
La fila 245 din dosarul tribunalului se află cererea de înscriere în fals formulată de contestatoare, privind procesul verbal din 20 martie 1949 (fila 246), aceasta susţinând că numele de C. a fost modificat în C.N., cerere asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat, deci nu s-a conformat prevederilor art. 180-184 C. proc. civ. privitoare la procedura ce trebuie urmată în situaţia înscrierii în fals împotriva unui înscris.
Instanţa de fond nu a verificat nici autenticitatea înscrisurilor depuse la dosar de către intervenienţi, înscrisuri care nu au fost certificate (filele 96-104).
În consecinţă, conform art. 313 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi casate ambele hotărâri şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Având în vedere motivele ce determină casarea hotărârilor, urmează a fi examinate cu ocazia rejudecării, celelalte critici ce vizează fondul litigiului, formulate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.I.M.
Casează Decizia nr. 192/C din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cât şi sentinţa nr. 491 din 26 aprilie 2006 a Tribunalului Bacău, secţia civilă.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 739/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7350/2008. Civil → |
|---|
