ICCJ. Decizia nr. 8020/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 5 februarie 2003 la Tribunalul Dolj, secția civilă, reclamanta P.M.G. a chemat în judecată Primăria Comunei Seaca de Pădure, județul Dolj, solicitând obligarea acesteia de a emite dispoziție motivată pentru restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 3950 mp, situat în comuna Seaca de Pădure, cu vecinătățile: răsărit - S.M., apus și miazănoapte - șoseaua comunală, miazăzi - tarlaua comunală.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenul a aparținut tatălui său, B.C.I., decedat la 2 martie 1994, care îl dobândise prin moștenire de la B.C., acesta, la rândul său dobândindu-1 prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5548/1912.
Reclamanta a precizat că, prin sentința civilă nr. 5633 din 10 august 1962, terenul a trecut în proprietatea statului, fiind considerat bun fără stăpân, conform art. 1 din Decretul nr. 111/1951 și, deși în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 a notificat Primăria comunei Seaca de Pădure, aceasta refuză emiterea dispoziției.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d), art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 747 din 12 decembrie 2007 Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat Primarul comunei Seaca de Pădure să emită dispoziție motivată pentru restituirea în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de 3523 mp pe următoarele amplasamente: 1323 mp în T 20, p. 799 și 800; 2200 mp în T 82 p 2 și 2/1, conform raportului de expertiză întocmit de expert P.I.A.
S-a disjuns capătul de cerere privind constatarea în parte a nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 1151 emis la 16 ianuarie 1996 de M.A.A., cu privire la suprafața de teren ocupată de SC A. SA Seaca de Pădure, în vederea soluționării acestei cereri de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
S-a reținut că terenul de 3950 mp este situat în intravilanul Comunei Seaca de Pădure, nu este afectat de detalii de sistematizare, iar, la data promovării acțiunii, suprafața menționată era deținută după cum urmează: 1233 mp, în tarlaua 20 de S.M. și G., parcelele 799 și 800, în baza titlului de proprietate nr. 71 - 58933 din 10 iulie 1998 eliberat pe numele autorului S.M., de S.M. și G. 2200 mp, în tarlaua 821, parcelele 2 și 2/1, în baza aceluiași titlu de proprietate; de SC A. Seaca de Pădure, 427 mp, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate M O 7 nr. 1151 din 16 ianuarie 1996.
Cu privire la titlul de proprietate nr. 71 - 58933/1998, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 284/F din 4 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 330 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Dolj, s-a constatat nulitatea absolută parțială în ce privește suprafețele de 0,0639 ha din tarlaua 20 parcela 799 și 684 mp din tarlaua 2000, parcela 800.
Prin aceleași hotărâri s-a constatat și nulitatea absolută parțială a titlului nr. 674 - 19542 din 10 iulie 1998 emis numiților S.M. și G., pentru suprafața de 0,07 ha din tarlaua 82, parcela 21.
Ca atare, în conformitate cu constatările expertizei, s-a concluzionat că reclamantei i se poate restitui în natură terenul în suprafață totală de 3523 mp, pe amplasamentele menționate, astfel că, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001, este întemeiată cererea de obligare a pârâtului de a emite dispoziție motivată în acest sens.
Referitor la terenul de 427 mp deținut de SC A. SA Seaca de Pădure, s-a constatat că soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 este de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, și s-a dispus disjungerea cererii.
împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, susținând că instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni cu obiect complex, întemeiată pe dispozițiile art. 24 și art. 50 din Legea nr. 10/2001 și deși certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare s-a solicitat este un act emis de un organ administrativ, pentru o bună administrare a justiției, competența materială revenea, în primă instanță, tribunalului, intervenind prorogarea conform art. 17 C. proc. civ.
S-a mai susținut că tribunalul a reținut greșit că doar suprafața de 427 mp este deținută de SC A. SA Seaca de Pădure și că aceasta este amplasată în tarlaua 82, parcela 2 și 1.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 178 din 12 mai 2008, a respins apelul reclamantei ca nefondat reținând, în esență, că prevederile art. 17 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță întrucât cererea reclamantei pentru constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi calificată ca accesorie, iar acest certificat reprezintă un act administrativ, emis de autoritatea publică centrală și care poate fi atacat în condițiile prevăzute de art. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., legea instituind o procedură specială derogatorie de la normele dreptului comun, în ceea ce privește soluționarea unei astfel de cereri.
Solicitarea reclamantei de a se efectua o nouă expertiză pentru stabilirea exactă a dimensiunilor și amplasamentelor suprafețelor de teren deținute de SC A. SA Seaca de Pădure, a fost calificată ca implicând examinarea fondului cererii de constatare a nulității certificatului de atestare menționat, de competența instanței de contencios administrativ.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal reclamanta P.M.G., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 17 C. proc. civ., operand prorogarea de competență. Astfel s-a învederat că instanța a fost investită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 24 și art. 50 din Legea nr. 10/2001 republicată (fost art. 46), competența materială aparținând tribunalului ca instanță de fond și curții de apel în ce privește soluționarea apelului.
Deși certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act emis de un organ central al administrației de stat, pentru considerente ce țin de necesitatea unei bune administrări a justiției, intervine prorogarea de competență conform dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., același tribunal fiind competent să soluționeze atât cererea având ca obiect nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cât și solicitările vizând obligarea unității notificate de a emite dispoziție și de a restitui în natură imobilul.
Analizând criticile invocate de recurentă raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea va constata că recursul reclamantei P.M.G. este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă înregistrată la Tribunalul Dolj, secția civilă, la 5 februarie 2003, reclamanta P.M.G. a solicitat obligarea Primăriei comunei Seaca de Pădure, județul Dolj, de a emite dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de 3950 mp situat în comuna Seaca de Pădure.
Ulterior repunerii pe rol a dosarului după suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a constatării prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a nulității absolute parțiale a celor două titluri de proprietate aflate la dosar, reclamanta a formulat o precizare a acțiunii, înregistrată la 9 iulie 2007 (fila 88 dosar fond), prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 1151/1996 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, certificat în care a susținut că este inclusă o parte din terenul în litigiu.
Potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Prorogarea legală de competență are loc atunci când instanța sesizată își prelungește competența în temeiul unei dispoziții exprese a legii.
Dispozițiile art. 17 C. proc. civ. se justifică prin aceea că atât cererile accesorii cât și cele incidentale se află în raporturi de dependență față de acțiunea principală.
Problema în speță este de a stabili dacă prorogarea de competență se poate realiza și în acele cazuri în care cererile accesorii sau incidentale ar intra în competența absolută a altor organe de jurisdicție sau a altor instanțe judecătorești.
Sunt vizate cazurile de competență materială și de competență teritorială excepțională. Pentru aceste ipoteze, literatura de specialitate și jurisprudența au considerat că prorogarea de competență se poate extinde în baza dispozițiilor de principiu consacrate în art. 17 C. proc. civ.
In promovarea acestui punct de vedere se pornește de la constatarea că dispozițiile art. 17 C. proc. civ. sunt situate într-un titlu distinct al Cărții I (Titlul III), intitulat "Dispoziții Speciale". Prin urmare, în această concepție, dispozițiile art. 17 C. proc. civ. au un caracter derogator de la regulile de competență instituite în art. 1-16 C. proc. civ.
Reclamanta a invocat și în recurs împrejurarea că pentru capătul de cerere privind obligarea primăriei de a emite dispoziție cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 3950 mp, competența aparține tribunalului ca instanță de fond și secției civile a curții de apel, în calea de atac a apelului.
Reclamanta a formulat acțiunea în cadrul procesual edictat de dispozițiile Legii nr. 10/2001, urmărind, în principiu, restituirea în natură a imobilului pentru care, ca o chestiune prejudicială, era necesar să se obțină, pe cale judecătorească, desființarea actelor juridice de înstrăinare a imobilului de către stat, societății A. SA.
Ca atare, chiar dacă certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act emis de un organ central al administrației de stat, pentru considerentele menționate și în scopul asigurării unei bune administrări a justiției, se consideră că a intervenit prorogarea de competență, potrivit art. 17 C. proc. civ., tribunalul fiind competent să soluționeze în primă instanță ambele capete de cerere.
Recurgerea la Legea contenciosului administrativ ar lipsi de finalitate procedura Legii nr. 10/2001, fiind înlăturat spiritul său, acela al regulii restituirii în natură în măsura în care cerințele sale, inclusiv în ceea ce privește valabilitatea actelor juridice încheiate în cadrul procesului de privatizare, ar fi întrunite.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. a admis recursul reclamantei și a casat decizia menționată.
A fost admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 747 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția civilă, la 12 decembrie 2007 și a fost schimbată în parte sentința în sensul că se va trimite spre competentă soluționare către Tribunalul Dolj, secția civilă, cererea de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M O 7 nr. 1151 emis la 16 ianuarie 1996 de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu privire la suprafața de teren ocupată de SC A. SA Seaca de Pădure, județul Dolj.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7980/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7886/2008. Civil → |
|---|
