ICCJ. Decizia nr. 798/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14 august 2003, înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 5908/2003, reclamanții P.A., C.M. și O.T.M. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului Craiova și SC T. SA Craiova și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că sunt proprietarii imobilului situat în Craiova, compus din teren în suprafață de 368 mp și să o oblige pe pârâta deținătoare a imobilului "să emită o decizie" privind dreptul lor de proprietate asupra imobilului menționat.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că bunica lor, L.T., a cumpărat imobilul din Craiova, care i-a revenit ulterior, în baza actului de partaj voluntar înregistrat la Tribunalul Dolj, secția a III a, sub nr. 5333 din 17 septembrie 1941, mamei lor, R.P.A. iar apoi, la moartea acesteia, Ie-a revenit lor, în cote indivize egale de 1/3, conform certificatului de moștenitor nr. S. 73/1968 din 6 august 1968 emis de fostul notariat județean Dolj [respectiv lui P.A. și R.(C.)M., în calitate de fiice iar lui O.T.M., în calitate de nepot de fiică, O.L., predecedată].
Reclamanții au mai arătat că imobilul, care era compus din teren în suprafață de 368 mp și o casă, a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 67/1985 al fostului Consiliu de Stat, casa fiind demolată dar că de atunci și până la data formulării notificării terenul a rămas liber de construcții.
Au susținut că la data de 13 august 2001, au formulat, în baza Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 947/N/2001, către Primăria municipiului Craiova solicitând restituirea terenului în natură și acordarea de despăgubiri constând în diferența dintre valoarea reală a construcției demolate și despăgubirile de 23.280 lei primite cu prilejul exproprierii.
Primarul municipiului Craiova a emis dispoziția nr. 6677 din 17 iulie 2003, prin care a înaintat notificarea către SC T. SA în scopul competentei soluționări a cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 368 mp, obiect al notificării.
Prin adresa nr. 803 din 6 august 2003, SC T. SA a invitat pe notificatori să se prezinte la sediul său în ziua de 11 august 2003 "pentru a discuta situația juridică a terenului ", însă discuțiile s-au rezumat la un simplu refuz verbal.
în consecință, s-au adresat instanței de judecată, căreia i-au solicitat să constate că terenul este liber de orice construcții și că poate fi restituit în natură, conform Legii nr. 10/2001 și normelor metodologice de aplicare.
Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă 206 din 11 mai 2004, a respins " contestația " formulată de P.A., C.M. și O.T.M. Tribunalul a constatat, în baza raportului de expertiză administrat în cauză, că din suprafața de teren de 368 mp (suprafața rezultată din măsurători fiind de 347,78 mp), doar o suprafață de 231,35 mp din teren este deținută de pârâta SC T. SA Craiova, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate a terenului seria M 03 nr. 2470 din 29 noiembrie 1995 și că restul este parțial ocupat de trotuar stradal (suprafața de 21 mp) și parțial de o proprietate particulară din zonă (95,28 mp). Tribunalul a mai reținut că, prin actul de expropriere (Decretul nr. 67/1985) statul a preluat abuziv terenul, dar că actul de expropriere constituie titlu valabil de preluare al statului deoarece reclamanților li s-au acordat despăgubiri atât pentru construcția demolată cât și pentru teren, astfel că suprafața de 231,50 mp, deținută de SC T. SA Craiova și evidențiată în patrimoniul acesteia, nu poate fi restituită în natură, fiind incidente dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001, foști proprietari fiind îndreptățiți numai la măsuri reparatorii prin echivalent, iar nu la restituirea terenului în natură cum expres au cerut prin cererea adresată justiției.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care au susținut că se impune restituirea în natură a terenului deținut de SC T. SA Craiova, deoarece este liber de construcții și nu este util unității deținătoare, fiind situat vis-a-vis de clădirile și curtea veche a acesteia, între teren și incinta societății interpunându-se strada A.I.
Ca ipoteză subsidiară, apelanții au cerut să li se acorde suma de 17.000 Euro cu titlul de măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2862 din 2 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.
Instanța de apel, reținând că nemulțumirea apelanților vizează terenul ocupat de SC T. SA Craiova, singura pârâtă față de care au înțeles să-și valorifice pretențiile, a stabilit că terenul este necesar normalei funcționări a SC T. SA, întrucât este folosit ca traseu de intrare în incinta sa, pe teren fiind amplasată poarta metalică rulantă de acces, iar unitatea deținătoare este integral privatizată, neavând printre acționari statul sau vreo autoritate a administrației publice locale sau centrale.
Ca urmare, instanța de apel a statuat că sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atât în forma în vigoare la data judecării cauzei în primă instanță, cât și în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora nu este posibilă restituirea în natură a terenului cu regimul juridic descris, ci numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Ori, reclamanții nu au cerut decât restituirea terenului în natură, astfel că solicitarea de despăgubiri formulată ca ipoteză subsidiară numai pe calea apelului este inadmisibilă, contravenind dispozițiilor art. 294 C. proc. civ.
Reclamanții P.A., C.M. și O.T.M. au declarat recurs susținând că instanțele au rezolvat greșit cauza atât în privința stării de fapt, cât și în dezlegarea problemelor de drept, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Referitor la starea de fapt, reclamanții au imputat instanțelor că au interpretat greșit probele administrate în sensul că terenul în suprafață de 231,50 mp s-ar afla în incinta unității deținătoare, în realitate terenul fiind liber și neocupat, reprezentând practic un loc viran, situat în afara incintei SC T. SA Craiova, așa cum rezultă din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei.
în raport cu situația reală a terenului invocată, reclamanții au susținut că instanțele au aplicat greșit dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și au încălcat prevederile aplicabile, anume cele din art. 7 și art. 20 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care soluția legală cuvenită cauzei este cea de restituire în natură a terenului deținut de SC T. SA Craiova.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanții au susținut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, unitatea deținătoare era doar parțial privatizată, fostul Fond al Proprietății de Stat deținând 59 % din capitalul societății și că numai în timpul judecării apelului s-a finalizat procesul de privatizare integrală.
în fine, reclamanții au invocat inopozabilitatea unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat dreptul de proprietate al SC T. SA asupra terenului în litigiu.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6390 din 29 iunie 2006, a admis recursul declarat de reclamanții P.A., C.M. și O.T.M., a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova.
Pentru a decide astfel, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 314 C. proc. civ., întrucât starea de fapt nu a fost cercetată și stabilită de instanța de apel, fiind necesar a se lămuri structura acționariatului pârâtei SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001, potrivit mențiunilor din Registrul Comerțului Dolj și, față de cele ce se vor constata, să se stabilească dispozițiile incidente, respectiv dispozițiile art. 20 sau cele ale art. 27 din Legea nr. 10/2001.
în cadrul rejudecării, apelul declarat de reclamanți a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr. 3080 din 1 noiembrie 2006 și, în raport de considerentele deciziei de casare, prin încheierea din 28 noiembrie 2006 și 9 ianuarie 2007, instanța de apel a dispus efectuarea unor adrese către Registrul Comerțului Dolj și SC T. SA Craiova pentru a fi comunicată structura acționariatului a SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, rejudecând apelul declarat de reclamanți, l-a respins, ca nefondat, prin decizia nr. 105 din 20 februarie 2007.
Instanța de apel a reținut, în raport de considerentele deciziei de casare pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, că prin răspunsurile comunicate de Registrul Comerțului Dolj a fost lămurită structura acționariatului pârâtei SC T. SA Craiova la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și că la data respectivă pârâta, în calitate de deținătoare a imobilului aflat în litigiu, era privatizată integral. Astfel, din înscrisurile emise de SC R.O.M. SA Craiova care cuprind registrul sintetic al acționarilor SC T. SA la datele de 11 ianuarie 2001 și, respectiv, 31 martie 2001, rezultă că, la data de 14 februarie 2001, pârâta SC T. SA Craiova era o societate comercială privatizată integral, statul nemaiavand calitatea de asociat sau acționar majoritar sau minoritar și că acțiunile erau deținute la data de 11 ianuarie 2001 de către PPM; SIF Moldova și SC R. SRL Craiova, iar la data de 31 martie 2001, de către SIF Moldova, SC . SRL Craiova și alți acționari. Instanța de apel a statuat că susținerile reclamanților conform cărora SIF Moldova deține în realitate acțiuni ale Statului Român sunt nefondate, întrucât, potrivit Legii de organizare și funcționare a societăților de investiții financiare, actualele SIF-uri sunt continuatoarele personalității juridice ale Fondului Proprietății Private și nu ale Fondului Proprietății de Stat. A statuat, de asemenea, că nefondate sunt și susținerile reclamanților în sensul că terenul în litigiu nu este ocupat de pârâta SC T. SA Craiova, deoarece, în realitate, reprezintă traseul de intrare în incinta societății iar prin raportul de expertiză imobilul a fost identificat, stabilindu-se în mod cert că din suprafața totală de teren de 347,79 mp, suprafața de 231,5 mp aparține intimatei; suprafața de 21 mp teren aparține domeniului public iar suprafața de 95,28 mp se suprapune cu proprietatea familiei I.M., instanța de apel reținând faptul că s-au emis pretenții de către apelanții-reclamanți numai cu privire la suprafața de 231,5 mp.
Instanța de apel a constatat că incidente în speță sunt dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind persoane îndreptățite la restituirea prin echivalent, reprezentând contravaloarea terenului aflat în litigiu și nu la restituirea în natură a imobilului solicitat, dar că, în prezenta cauză, nu se poate constata îndreptățirea acestora la măsuri reparatorii prin echivalent față de faptul că, prin notificare, au solicitat numai măsuri reparatorii prin echivalent. Numai în cadrul instanței de apel, pentru prima dată, reclamanții au solicitat suma de 17.000 Euro cu titlu de despăgubiri bănești, însă cererea este inadmisibilă, față de dispozițiile art. 294 C. proc. civ.
împotriva acestei din urmă decizii reclamanții au declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au susținut că, prin decizia de casare, s-a stabilit necesitatea de a se determina structura acționariatului SC T. SA la data de 14 februarie 2001, ca element esențial funcție de care în cauză sunt aplicabile fie dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2), fie dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 și că, având în vedere că la 24 decembrie 1999 SC R. SRL a cumpărat numai 40,102 % din acțiuni, restul a rămas în patrimoniul statului, fiind administrat de FPS. Reclamanții au mai susținut că, în consecință, este evident că la data de 14 februarie 2001 este evident că statul era acționar majoritar al SC T. SA Craiova și că abia la data de 1 martie 2005, după cum rezultă din înscrisul eliberat de SC R.C. SA București, SC R. SRL a cumpărat și diferența de acțiuni reprezentând un procent de peste 92%, deci mult după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și în timp ce cauza era pendinte pe rolul instanțelor judecătorești. Reclamanții au arătat că, așa fiind, în speță sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, terenul trebuind să le fie restituit în natură, cu atât mai mult cu cât din expertiză a rezultat că este liber și neocupat. Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea acțiunii și restituirea terenului în suprafață de 368 mp situat în Craiova.
Recurenta-reclamantă P.A. a decedat pe parcursul soluționării recursului (19 iunie 2007), în cauză fiind introduse moștenitoarele acesteia, P.A.E. și C.E.
Motivele invocate de recurenții-reclamanți se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar recursul urmează a fi admis, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Art. 315 alin. (1) din același cod dispune că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin această prevedere legală se dă putere hotărârii pronunțate de instanța de recurs numai cu privire la problemele de drept rezolvate iar nu și celor de fapt asupra cărora instanța care judecă fondul după casare are dreptul de apreciere.
Ceea ce sunt, însă, obligatorii pentru instanța de fond după casare, cu privire la faptele procesului, sunt numai indicațiile cu privire la necesitatea lămuririi anumitor împrejurări de fapt și la administrarea de probe.
Această concluzie se impune pentru că indicațiile instanței de casare atrag atenția instanței care rejudecă fondul asupra încălcării săvârșite cu ocazia judecății anterioare și asupra necesității de a se lămuri alte împrejurări de fapt prin administrarea de noi probe în vederea pronunțării unei soluții legale.
în speță, așa cum rezultă din expunerea lucrărilor cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a casat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova într-un prim ciclu procesual și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel, cu îndrumarea de a lămuri structura actionariatului SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001, stare de fapt ce trebuia să fie cercetată și stabilită, fiind esențială în dezlegarea pricinii, deoarece, în raport de aceasta, instanța de apel urma să constate care dispoziții legale sunt incidente în cauză, respectiv art. 20 sau art. 27 din Legea nr. 10/2001 (devenite, după republicarea și modificarea legii, art. 21 și, respectiv art. 29).
în rejudecarea apelului, la dosar, au fost depuse două înscrisuri emise de SC R.O.M. SA, nr. 0521/01/2001 și nr. 315 din 12 aprilie 2001, referitoare la structura sintetică a acționarilor SC T. SA Craiova la data de 11 ianuarie 2001 și, respectiv 31 martie 2001 (filele 29 și 30 din dosarul nr. 3080/2006 al Curții de Apel Craiova). La data de 11 ianuarie 2001, SIF deținea un număr de 116111 acțiuni reprezentând 42,371% din capitalul social iar SC R. SRL 125416 acțiuni, reprezentând 45,371%. La data de 31 martie 2001, SIF deținea un număr de 116111 acțiuni reprezentând 42,371% din capitalul social iar SC R. SRL 137088 acțiuni, reprezentând 50,026%.
Deși cu ocazia dezbaterilor pe fond asupra apelului, de la termenul din 20 februarie 2007, așa cum au fost consemnate în practicaua deciziei, apărătorul reclamanților a învederat instanței că relațiile depuse la dosar nu sunt relevante în judecarea pricinii, față de îndrumările din decizia de casare, care se refereau, în mod expres, la lămurirea structurii acționariatului SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001 totuși, instanța s-a considerat lămurită cu privire la acest aspect și a pășit la soluționarea cauzei, apreciind că răspunsurile comunicate de Registrul Comerțului Dolj și SC T. SA Craiova sunt suficiente și fac dovada structurii acționariatului la data indicată în decizia de casare (fila 38 din dosarul nr. 3080/2006 al Curții de Apel Craiova). Astfel, în raport cu înscrisurile menționate, a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) și nu cele ale art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, motivând că SC T. SA Craiova era privatizată integral la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Or, înscrisurile avute în vedere la pronunțarea deciziei de către instanța învestită cu rejudecarea apelului, se referă la structura acționariatului SC T. SA Craiova la datele de 11 ianuarie 2001 și 31 martie 2001 și nu la data de 14 februarie 2001, cum expres a indicat instanța de casare, care a motivat că stabilirea structurii acționariatului unității deținătoare a imobilului la această dată este esențială în dezlegarea pricinii, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) și art. 27 din Legea nr. 10/2001, devenite, după republicarea legii, art. 21 alin. (1) și (2), și, respectiv art. 29, dispozițiile legale menționate fiind aplicabile la situații de fapt distincte, funcție tocmai de această structură a acționariatului ce se impunea, imperios, a fi lămurită, fără nici un dubiu la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a legii.
Astfel fiind, instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor date prin decizia de casare și nu a stăruit pentru administrarea probelor necesare pentru a stabili situația de fapt relevată prin decizia de casare, cu toate că SC R.O.M. SA Craiova, care a ținut registrul acționarilor SC T. SA Craiova și în ale cărui evidențe se regăsește acționariatul acestei societăți la data de 14 februarie 2001, a fost un registru independent care a funcționat în baza autorizației Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și căruia, chiar dacă ulterior și-a încetat activitatea, îi revenea obligația potrivit actelor normative în vigoare, să păstreze evidența cronologică a tuturor schimbărilor din fișierul central al deținătorilor de valori mobiliare până când datele erau transferate unui alt registru sau emitentului (potrivit art.15 din Regulamentul nr. 13/1996 al CNVM, în prezent abrogat de Regulamentul nr. 13/2005 al CNVM).
Procedând astfel, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, incident fiind motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele care preced, recursul a fost admis, decizia pronunțată de instanța de apel a fost casată iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova, care va administra probe utile, pertinente și concludente în baza cărora să se stabilească, cert, care era structura acționariatului SC T. SA Craiova la data de 14 februarie 2001, în vederea corectei aplicări a Legii nr. 10/2001 în soluționarea raportului juridic dedus judecății și care va analiza și celelalte critici invocate în recurs de reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6518/2008. Civil → |
|---|
