ICCJ. Decizia nr. 6518/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea înregistrată sub nr. 3292 din 13 august 2001 la Biroul de Executori Judecătorești E. și P. adresată Primăriei Municipiului București, O.A. și A.O., în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, alcătuit din construcție și teren în suprafață de 343 mp.
în motivarea notificării, petiționarii au arătat că imobilul solicitat a aparținut autorului lor, O.L., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Tribunal Ilfov sub nr. 26.589 din 7 septembrie 1942.
Autorul lor a stăpânit imobilul în discuție până în anul 1972, când a fost deposedat în mod abuziv, fără titlu, de imobil.
Petiționarii sunt descendenții defunctului O.L., decedat la 19 septembrie 1986, conform certificatului de moștenitor nr. 1365 din 29 septembrie 1987 eliberat de fostul notariat de Stat al sectorului 1 București.
Prin adresa nr. 9936 din 6 august 2001, SC A.N.B. SA le-a comunicat că proprietar al bunului revendicat este Primăria Municipiului București, societatea A.N. având calitatea doar de concesionar.
Prin dispoziția nr. 5268 din 25 ianuarie 2006 emisă de Primarul General, ca reprezentant al Primăriei Municipiului București, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 343 mp, situat în București, str. D.F. nr. 8 sectorul 1, deoarece acesta se află în incinta actualului nr. 6 A din strada D.F. în care funcționează o unitate a SC A.N. SA București.
Prin aceeași dispoziție s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 343 mp situat la adresa menționată.
La data de 24 februarie 2006, reclamanții O.A. și A.O. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea dispoziției nr. 5268 din 25 ianuarie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a le restitui în natură imobilul situat în București, str. D.F. nr. 8 sectorul 1.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a fost preluat de la autorul lor O.L. și trecut în proprietatea statului și în administrarea Municipiului București "în scopul construirii în Municipiul București a trei blocuri de locuințe cu 325 de apartamente, a unei centrale termice și a unei stații de pompare", fiind înscris la poziția 18 din anexa 15 la Decretul nr. 378/1973.
Acest decret s-a concretizat prin decizia nr. 1026/1973 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București în care se menționează că imobilul trece în administrarea ICRAL Herăstrău.
Statul Român a preluat în mod abuziv acest imobil și nu a acordat proprietarului nici o despăgubire.
Reclamanții au mai arătat că deși au atașat la notificare toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, situația juridică a imobilului și o expertiză extrajudiciară, pârâta a refuzat să le restituie în natură bunul cu toate că regula instituită de Legea nr. 10/2001 o constituie restituirea în natură (art. 7).
SC A.N. SA ocupă terenul în baza unei autorizații de funcționare emisă de Primăria Municipiului București dar din care nu rezultă cu certitudine asupra cărui număr a fost dată: 6, 6 A sau 8.
Au mai arătat că prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile pentru obiectivul pentru care s-a dispus exproprierea nu a fost îndeplinit, construcțiile edificate pe acest teren nu sunt autorizate și nici nu este necesar imobilul pentru desfășurarea activității, întrucât societatea are mai multe puncte de lucru în care își poate desfășura activitatea.
în privința numărului poștal, se solicită efectuarea unei analize comparative între referatul comisiei, inclus în dispoziția nr. 5268 din 25 ianuarie 2006, bazat pe raportul oferit de Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală și răspunsurile primite de la Direcția Patrimoniu Evidență Proprietăți - Cadastru; Serviciul Nomenclatură Urbană; Serviciul Evidență Proprietăți; Direcția de Achiziții Concesionări și Contracte; AFI și cu realitatea de pe teren unde coexistă nr. 8, 6, 6 A.
în drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Fiind astfel investit, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 646 din 15 mai 2006, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 378/1973 de la autorul reclamanților O.L., imobilul fiind format, la data preluării de către stat, din teren în suprafață de 328 mp și construcție de 67 mp.
Prin decizia nr. 1021 din 30 iulie 1973 s-a aprobat casarea și autorizată demolarea fondurilor fixe din administrarea ICRAL Herăstrău, inclusiv cu privire la imobilul în litigiu, scopul acestor acțiuni fiind eliberarea amplasamentului necesar lucrărilor de construcții din ansamblul Calea Dorobanților - str. av. Beller.
Scopul declarat al exproprierii l-a constituit construirea a trei blocuri de locuințe cu 325 apartamente, a unei centrale termice și a unei stații de pompare.
Suma de 3500 lei stabilită ca despăgubire pentru imobilul expropriat a fost parțial încasată de fostul proprietar, respectiv suma de 3405 lei.
Nu s-a contestat în cauză incidența legii speciale de reparație privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în ceea ce privește imobilul în litigiu, față de evidența probelor administrate în cauză și dispoziția expresă a legii care obligă la restitutio in integrum, respectiv restituire în natură, ce constituie regula și măsuri reparatorii prin echivalent, excepția pentru ipoteza imposibilității restituirii în natură.
Pentru situația imobilelor preluate abuziv, cu particularitatea imobile expropriate, nu se poate dispune restituirea în natură în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat.
în speță, ținând seama de Nota de reconstituire cu caracter informativ avută în vedere la emiterea dispoziției atacate, instanța de fond a reținut că suprafața de 328 mp a fostului imobil este afectată 8 mp acces subteran, 110 mp construcție tip A și 210 mp curte a imobilului de la nr. 6 A, așa încât, sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziția emisă de pârât fiind legală.
Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care, prin decizia nr. 59 A din 31 ianuarie 2008, a respins apelul reclamanților ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că întrucât SC A.N. SA are calitatea de concesionar al serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din municipiul București, servicii care cuprind stații de tratare a apei, stații de pompare (cum este cazul în speță), rețele de distribuție a apei potabile și de canalizare, rezervoare, etc., în mod just instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs reclamanții O.A. și A.O., invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susține, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește imobilul în litigiu.
Din dispozițiile Legii nr. 10/2001 rezultă că regula o constituie restituirea în natură și măsuri reparatorii prin echivalent, excepția, în situația când restituirea în natură nu este posibilă din cauză că terenul expropriat este afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea sau că acestea ocupă funcțional întregul teren, conform alineatelor: (3) și (4) ale art. 11.
în speță, în mod greșit s-a reținut incidența prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional terenul afectat, respectiv pe teren nu există o stație de pompare, cum în mod eronat a reținut instanța, iar construcția existentă (cu destinație de birouri și vestiare muncitori) a fost edificată fără autorizație.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a fost indicat formal întrucât el nu se regăsește în dezvoltarea recursului.
în condițiile art. 305 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au depus un înscris, respectiv un raport de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expert-inginer C.P. (fila 9).
Recursul este fondat.
Conform art. 314 C. proc. civ. "înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite".
în speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare.
Instanța de apel a reținut că expertizele efectuate în cauză au evidențiat că imobilul în litigiu situat în intravilanul municipiului București, str. D.F. nr. 6 A sector 1, este afectat de 8 mp acces subteran, 110 mp construcție tip A, 210 mp curte a imobilului și că în incinta acestuia funcționează în prezent o unitate a SC A.N. SA, situație care concordă cu nota de reconstituire întocmită de unitatea deținătoare Primăria Municipiului București, prin Direcția Patrimoniu, Evidența Proprietății, Cadastru.
Instanța a mai reținut că pe terenul în discuție se află o stație de pompare ce este folosită de SC A.N. SA care are calitatea de concesionar al serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din municipiul București, servicii care cuprind și stația de pompare, invocându-se adresa nr. 9936 din 6 august 2001 (fila 50 dosar fond).
Din înscrisul nou depus în recurs (fila 9), respectiv un raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul-inginer C.P., rezultă că imobilul în litigiu este compus din teren și o construcție parter, compusă din mai multe camere și grupuri sanitare, fiind folosită de către o unitate a societății comerciale A.N.
întrucât nu sunt îndeplinite condițiile tehnice și tehnologice specifice și obligatorii pentru o stație de pompare, cât și datorită faptului că în construcția existentă funcționează grupuri sanitare, inclusiv WC-uri și care ar reprezenta o sursă de contaminare pentru o eventuală stație de pompare, expertul concluzionează că "în construcția existentă la imobilul situat în București, str. D.F. nr. 8 sectorul 1 nu funcționează și nu poate funcționa o stație de pompare".
în raport de neconcordanțele existente între ceea ce a reținut instanța, care și-a întemeiat soluția pe expertizele efectuate în cauză și nota de reconstituire întocmită de Primăria Municipiului București (fila 76 dosar fond) și concluziile expertizei extrajudiciare depusă în recurs, se impune administrarea de noi probe, respectiv o expertiză tehnică pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este sau nu afectat de o stație de pompare.
Drept urmare, cum în speță este necesară administrarea de noi probe, așa cum s-a arătat, în baza art. 312 C. proc. civ. a fost admis recursul reclamanților, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecare, instanța de trimitere urmând a avea în vedere și celelalte critici din recurs ca apărări de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6617/2008. Civil → |
|---|
