ICCJ. Decizia nr. 6621/2008. Civil
| Comentarii |
|
Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la 19 ianuarie 2006, reclamantele M.A. și H.E. au chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 427 din 9 decembrie 2005 emisă de pârâtă, să constate nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat în Brașov, județ Brașov, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului aflat în administrarea SC R. SRL situat în Brașov, județ Brașov, înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, constituirea unui drept special de folosință asupra terenului aflat în administrarea SC R. SRL obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
1.2. în fapt
în motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că asupra imobilului ce a aparținut lui M.A., în cotă de 1, și lui R.H., în cotă de 1, statul s-a intabulat în cartea funciară ca proprietar în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Preluarea a fost abuzivă, iar faptul că la data preluării s-au primit despăgubiri nu are nicio relevanță în cauză.
1.3. în drept
Reclamantele și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 12 și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
2. Modificarea cererii
La termenul din 24 februarie 2006 reclamantele și-au modificat acțiunea în sensul că au chemat în judecată și pe Municipiul Brașov, prin primar.
3. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 52/S din 31 martie 2006 Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis în parte contestația, a constatat nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2 compus din casă parter cu fundații din beton, cu zid de cărămidă și lemn, acoperită cu țiglă, constând în două camere, bucătărie, hol, cămară și în curte magazie și WC, curte și grădină în suprafață totală de 3.096 mp.
A fost anulată decizia nr. 427 din 9 decembrie 2005 emisă de SC R. SRL și a fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să soluționeze notificarea pentru restituirea în natură a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu nevalabil.
Nu a fost considerată întemeiată apărarea Municipiului Brașov referitoare la faptul că imobilul în litigiu nu face parte din patrimoniul său, deoarece, în conformitate cu prevederile Legii administrației publice locale, toate imobilele aflate pe raza unităților administrativ teritoriale fac parte din patrimoniul acestora.
Ținând seama de principiul ierarhiei actelor normative, în mod greșit s-a statuat prin decizia contestată că reclamantele nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001. împrejurarea că, la data preluării imobilului de către stat, contestatoarea M.A. și antecesorul contestatoarei H.E. au primit o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, este de natură a face aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001, ea neputând constitui un motiv de scoatere de sub incidența legii a imobilului.
2. Hotărârea instanței de apel
Decizia civilă nr. 186/Ap din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, prin care au fost respinse apelurile declarate de Municipiul Brașov, prin primar, și SC R. SRL, și admis apelul declarat de reclamante, pârâta SC R. SRL fiind obligată să emită o nouă decizie de restituire în natură a imobilului construcție situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2 și de constituire a unui drept special de folosință asupra terenului aferent a fost casată în parte de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Cauza a fost trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta SC R. SRL, fiind păstrate dispozițiile deciziei referitoare la apelul declarat de pârâtul Municipiul Brașov.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de Municipiul Brașov, prin primar.
în considerentele hotărârii date în recurs s-a arătat că este întemeiat motivul
de casare formulat de SC R. SRL referitor la diferența de teren, până la concurența suprafeței de 3.906 mp, înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2, cu privire la care societatea recurentă a susținut constant în cursul procesului că nu se află în administrarea sa și, pe cale de consecință, cu referire la acest nemișcător nu poate să dispună printr-o decizie dată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recursul a fost admis și decizia a fost casată în parte, cu trimitere spre rejudecarea apelurilor reclamantelor și SC R. SRL la aceeași instanță, în scopul stabilirii depline a situației de fapt cu privire la terenul în suprafață de 3.096 mp și pentru determinarea persoanei juridice deținătoare a acestuia.
3. Hotărârea dată în apel după casare
Prin decizia civilă nr. 16 AP din 21 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 52/S din 31 martie 2006 a Tribunalului Brașov, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat SC R. SRL să emită o nouă decizie de restituire în natură a imobilului construcție situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 23959 Brașov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2, cu constituirea unui drept special de folosință asupra terenului grădină în suprafață de 3096 mp.
A păstrat restul dispozițiilor sentinței.
A respins apelul declarat de SC R. SRL
în considerentele hotărârii s-a arătat că în cadrul primului ciclu de soluționare a apelurilor, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre echivocă, dispunând obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de restituire către contestatoare a imobilului construcție și de constituire a dreptului special de folosință în favoarea acestora asupra terenului aferent. Decizia instanței de apel s-a referit la terenul aferent construcției, noțiune care, din punct de vedere tehnic, desemnează doar partea de teren necesară încorporării edificatului, astfel cum rezultă din procesul-verbal al Serviciului Tehnic al intimatei, această suprafață fiind de 100 mp.
Din cercetarea cărții funciare desfășurate a imobilului se desprinde că pe terenul înscris sub nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 și 2190/1/1/1/1/1/3/2, la 22 iulie 1965 s-a înregistrat construcția, corespunzătoare poziției A+3 din foaia de avere, precum și terenul în suprafață totală de 3096 mp, ce corespunde lui A+4, asupra întregului imobil, construcție și teren, fiind intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, la data de 16 iunie 1980, în baza Decretului nr. 223/1974, cu drept de administrare operativă în favoarea ICRAL Brașov.
Dreptul de administrare operativă apare ca un veritabil drept real, care conferă titularului plenitudinea atributelor referitoare la posesie, folosință și dispoziție, astfel încât este lipsit de relevanță împrejurarea că terțe persoane au încheiate contracte de închiriere pentru suprafețe de teren cu Primăria municipiului Brașov, câtă vreme deținătoare de drept a imobilului este SC R. SRL
4. Recursul
4.1. Motive
SC R. SRL a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
în mod nelegal a fost obligată pârâta la constituirea în favoarea reclamantelor a unui drept special de folosință asupra terenului în suprafață de 3096 mp, deoarece din probele administrate rezultă că terenul nu se află în administrarea societății.
Recurenta deține numai 100 mp de teren.
4.2. Analiza făcută de instanța de recurs
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare. De asemenea, art. 27 alin. (1) și (2) din aceeași lege, stabilește că dispozițiile art. 25, care obligă la pronunțarea unei decizii sau dispoziții motivate asupra notificării, sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. In această situație persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. în cazul în care nu deține aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptățite.
Așa cum rezultă din art. 2 din Decizia nr. 427 din 9 decembrie 2005, SC R. SRL a trimis notificarea reclamantelor, spre competentă soluționare, Primăriei municipiului Brașov, pentru diferența de teren până la concurența suprafeței de 3096 mp "care nu se află în administrarea SC R. SRL".
La filele 40 și 41 din dosarul de primă instanță sunt depuse actele adiționale la contractele de închiriere nr. 84/T/1995, având ca obiect suprafața de teren de 1000 mp din Brașov, și, respectiv, nr. 97/171995, pentru terenul de 1000 mp din Brașov, încheiate de municipiul Brașov "în calitate de proprietar"'.
La fila 47 în foaia de proprietate nr. 23959 figurează în calitate de proprietar Statul Român, cu drept de administrare operativă a ICRAL Brașov.
La fila 34 este depus contractul de închiriere încheiat de SC R. SRL pentru o suprafață de 100 mp de teren aflat în administrarea sa în str. C. nr. 39 A.
Neconcordanța ce rezultă din aceste înscrisuri în legătură cu persoana juridică deținătoare a terenului, conduce la concluzia că situația de fapt, sub acest aspect, nu a fost pe deplin stabilită de instanța de trimitere. împrejurarea că în 16 iunie 1980 ICRAL Brașov avea recunoscut un drept de administrare asupra imobilului înscris în C.F. nr. 23959, nu înseamnă, față de celelalte dovezi enunțate, că SC R. SRL mai are același drept, asupra întregului imobil, și la data când a fost notificată.
Prin decizia de casare s-a arătat că se impune stabilirea "deplină a situației de fapt cu privire la terenul în suprafață de 3096 mp și pentru determinarea persoanei juridice deținătoare". Or, față de cele mai sus arătate, aceste aspecte nu au fost lămurite, încălcându-se dispozițiile art. 315 C. proc. civ.
S-a impus, așadar, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecarea în limitele fixate prin decizia nr. 1384 din 14 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6617/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6548/2008. Civil → |
|---|
