ICCJ. Decizia nr. 8207/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8207/200.
Dosar nr.5920/109/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin notificarea nr. 77 din 29 ianuarie 2002 a B.E.J. P.E.A., petentul P.I.M. a solicitat Primarului municipiului Piteşti, retrocedarea în natură a suprafeţei de 2063 mp teren situat în municipiul Piteşti, expropriat de stat pentru edificarea complexului şcolar „Liceul pentru construcţii de maşini Piteşti", invocând incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 2382 din 17 iunie 2006, Primarul municipiului Piteşti a respins cererea de restituire în natură (art. 1) şi a propus să se acorde notificatorului despăgubiri în condiţiile legii speciale (art. 2) pentru imobilul expropriat şi care este ocupat de construcţiile atelierelor, a cantinei şi zona funcţională a acestora.
Prin contestaţia înregistrată la 16 august 2006, P.I.M. a cerut anularea dispoziţiei şi, pe fond, în principal restituirea suprafeţei de 2063 mp pe vechiul amplasament sau, în subsidiar, atribuirea unui alt teren în compensare, în imediata vecinătate a vechiului amplasament.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că terenul a fost expropriat din patrimoniul părinţilor săi, P.I. şi P.M., prin H.C.M. nr. 1676/1959, fără plata vreunei despăgubiri.
Reclamantul a arătat că atâta timp cât complexul şcolar nu ocupă în întregime terenul expropriat, fosta proprietate a autorilor fiind afectată doar parţial de construcţia cantinei complexului, se impune a îi fi restituită suprafaţa de teren liberă şi compensarea terenului afectat de construcţii în imediata vecinătate.
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 28 mai 2007, Tribunalul Argeş a admis, în parte, acţiunea precizată şi a modificat, în parte, dispoziţia în sensul că a dispus restituirea, în natură, către reclamant a suprafeţei de 733 mp teren pe vechiul amplasament, menţinând celelalte dispoziţii.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, întocmit în cauză, suprafaţa de 2063 mp în litigiu se află în incinta Grupului Şcolar Industrial Construcţii Maşini şi este destinat activităţii şcolare, fiind afectat parţial de construcţii.
Tribunalul a reţinut că prin completarea adusă raportului de expertiză s-a stabilit că o suprafaţă de 733 mp, identificată pe aliniamentul B.D.G.C.(f.84) este liberă de construcţii, caz în care, poate fi restituită contestatorului.
Referitor la cererea de acordare de teren în compensare, instanţa a constatat că terenul situat în imediata vecinătate a celui în litigiu are destinaţia de teren de sport, caz în care nu-i poate fi acordat în compensare, cu menţiunea că potrivit proceselor-verbale întocmite de pârâtă (f.61-69) aceasta nu deţine alte bunuri care să fie acordate în compensare în procedura Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 374/A din 25 octombrie 2007, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de pârâţii Primăria municipiului Piteşti şi Primarul municipiului Piteşti şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins contestaţia dedusă judecăţii de către reclamantul P.M.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că, în aplicarea art. 16 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele ocupate de unităţi de învăţământ, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent cu condiţia ca imobilul să fie necesar în vederea continuării activităţilor de interes public, social-cultural sau obştesc, aprecierea acestei necesităţi fiind de competenţa inspectoratului şcolar.
Or, în speţă, conform concluziilor expertizei efectuată în cauză, suprafaţa de 2063 mp este afectată desfăşurării activităţilor G.I.C.M., scopul exproprierii fiind, realizat, caz în care, în mod eronat prima instanţă a apreciat că o suprafaţă din terenul expropriat, deşi situată în incinta grupului şcolar ar fi liberă şi ar putea fi restituite în natură reclamantului.
Instanţa a reţinut că şi că suprafaţa de 733 mp nici nu este liberă, pe ea fiind edificate atelierele şcoală cu profil mecanic, rampa de gunoi, rampa auto, o magazie şi un punct de canalizare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut şi că atâta timp cât întreaga suprafaţă de teren se află în administrarea grupului şcolar şi este destinată desfăşurării activităţilor social, cultural-educative, scopul exproprierii a fost realizat, caz în care nu poate primi nici apelul reclamantului prin care solicită a se constata că i se poate restitui în natură şi o suprafaţă de 1330 mp teren.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.I.M. invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâtul susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul susţine că atâta timp cât suprafaţa de teren expropriată din patrimoniul autorilor săi nu este ocupată în întregime cu construcţii, respectiv de lucrările în vederea cărora s-a dispus exproprierea (anume, un cămin) ci de alte lucrări (o rampă şi o magazie provizorie) se impunea a-i fi retrocedată în natură suprafaţa de teren liberă de construcţii.
Reclamantul contestă faptul că acest teren ar fi ocupat de atelierul şcoală, rampa auto, rampa de gunoi şi de o magazie, aceste constatări venind în contradicţie cu constatările expertului.
Totodată, recurentul critică considerentele de drept reţinute de instanţa de apel, cu referire la dispoziţiile art. 16 din legea în vigoare (în forma în vigoare în anul 2005) deşi dispoziţia contestată a fost emisă după modificarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 (inclusiv a art. 16) prin Legea nr. 247/2005.
De asemenea, recurentul invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, referitor la cererea de compensare a suprafeţei de 1330 mp, care nu poate fi restituită pe vechiul amplasament, cu teren în imediata vecinătate, susţinând că există o suprafaţă de cea. 4000 mp liberă de construcţii, cu menţiunea că prin efectuarea operaţiunii de compensare nu ar fi afectată activitate deţinătorului terenului.
Analizând criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Potrivit art. 11 alin. (4) din lege, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În fapt, din patrimoniul autorilor reclamantului a fost expropriată o suprafaţă de 2063 mp teren care, împreună cu alte suprafeţe de teren expropriate, au fost afectate edificării complexului şcolar „Liceul industrial pentru construcţii de maşini Piteşti".
Utilizarea terenurilor în scopul pentru care au fost preluate nu presupune, în mod obligatoriu, astfel cum rezultă şi din dispoziţia art. 11 alin. (3) invocată de recurent, ca acestea să fie ocupate în mod efectiv şi în totalitate cu construcţii nedemontabile.
Din punct de vedere al îndeplinirii scopului exproprierii este suficient ca terenurile să fi fost ocupate din punct de vedere funcţional de lucrările pentru care s-a realizat exproprierea, putând fi afectate servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică (căi de acces, parcări, spaţii verzi etc.) sau putând fi ocupate de alte construcţii provizorii ori definitive, care deservesc clădirile principale.
În speţă, este necontestat faptul că lucrările pentru care s-a dispus măsura exproprierii au fost realizate, terenul fost proprietatea autorului reclamantului fiind afectat în întregime desfăşurării activităţii grupului şcolar industrial, concluzie evidenţiată şi de expertul C.P.
Împrejurarea invocată de reclamant, anume că nu întregul teren care a făcut obiectul exproprierii este ocupat în totalitate cu construcţii nedemontabile sau împrejurarea că potrivit proiectului iniţial el ar fi trebuit afectat construcţiei, cămin pentru cazarea elevilor şi nu altor construcţii, nu poate conduce la concluzia că aceasta nu este ocupată funcţional în totalitate de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, grupul şcolar I.C.M. Dacia Piteşti ocupă o suprafaţă de teren mai mare, pe care sunt edificate o clădire şcoală, un cămin pentru cazarea elevilor, o cantină, o sală de sport şi ateliere şcoală cu profil mecanic şi electric, mai multe magazii (2), un atelier service auto, o parcare, un teren de sport şi 2 rampe, una de service - intervenţii mecanice şi una de gunoi.
În incinta acestui complex şcolar se găseşte şi terenul în litigiu (2063 mp), şi acesta este ocupat parţial, de construcţia atelierului şcoală şi parţial, de o magazie pe fundaţie de beton din tablă de 120 mp şi una din cele două rampe, din fier prinsă în beton, (nedemolabilă).
Faptul că între construcţiile menţionate ar exista anumite parcele de teren libere sau faptul că parte din construcţii pot fi demontate nu poate conduce la concluzia invocată de recurent în sensul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă doar parţial terenul, cu consecinţa prevăzută de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Cât timp parcele de teren libere de construcţii cât şi cele ocupate cu construcţii demontabile se găsesc în incinta complexului şcolar şi deservesc activitatea acestuia, concluzia care se impune este aceea că şi ele sunt afectate funcţional lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea cu consecinţele prevăzute de art. 11 alin. (4) din lege.
Situaţia de fapt arătată rezultă prin coroborarea datelor din raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care s-a individualizat terenul expropriat din patrimoniul autorilor reclamantului şi cel situat în imediata vecinătate a acestuia cu datele din schiţa anexă la adresa nr. 5875 din 16 octombrie 2007 a G.Ş.I.C.M.D. Piteşti schiţă care evidenţiază ansamblul construcţiilor edificate şi care alcătuiesc incinta grupului şcolar, respectiv, faptul că întreaga suprafaţă teren expropriată şi afectată activităţii acestui grup este înconjurată din toate părţile de construcţii şi de diverse amenajări.
Aşa fiind, în mod just instanţa de apel a reţinut că nu se poate restitui în natură parte din terenul expropriat şi că reclamantul este îndreptăţit să primească măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, în mod corect instanţele de fond au apreciat că nu poate fi primită solicitarea reclamantului de a-i fi acordat teren în compensare, în sensul art. 11 alin. (8) din lege, cât timp pârâta nu a identificat bunuri sau servicii care să poată fi afectate în acest scop în procedura Legii nr. 10/2001.
Cu atât mai puţin nu poate fi primită solicitarea reclamantului de a-i fi acordate în compensare suprafeţe de teren care ar fi libere de construcţii, situate în incinta grupului şcolar, dar care deservesc activitatea acestuia (terenul de sport) sau în imediata apropiere, cât timp acestea nu au declarate disponibile de entităţile care le deţin.
În concluzie, cum hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează situaţia juridică a terenurilor expropriate, anume a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte urmează a constata că trimiterea instanţei de apel la dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 este străină cauzei şi va substitui considerentelor de drept greşit reţinute de instanţa de apel, dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, incidente raportului juridic dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I.M. împotriva deciziei civile nr. 374/A din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4001/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8034/2008. Civil → |
|---|
