ICCJ. Decizia nr. 1171/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, reclamanta G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova, anularea dispoziției nr. 8883 din 9 martie 2007 emisă de Primăria municipiului Craiova, prin care i s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri bănești pentru construcția proprietatea autorilor săi, M.C. și M.A., situată în Craiova, cu motivarea că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a preluării abuzive și nici a demolării construcției de către stat.
Prin sentința civilă nr. 473 din 7 iunie 2007, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis contestația, a dispus anularea dispoziției contestate și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din probele administrate rezultă fără dubiu că imobilul în discuție a aparținut autorilor reclamantei, M.A. și C., iar faptul demolării abuzive, fără vreun decret de expropriere și o justă despăgubire este recunoscut de chiar instituțiile vechiului regim, astfel cum rezultă din autorizația de lucrări nr. 1335/1973, dar și din cererile formulate de autorul reclamantei în perioada anului 1973 prin care solicita reconstruirea casei demolate abuziv.
Prin decizia nr. 876 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de pârâți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta a dovedit faptul deținerii de către autorii săi a imobilului casă de locuit situat în Craiova, cât și faptul demolării acesteia, iar din autorizația de lucrări nr. 1335/1973 rezultă că reclamanta nu a primit vreo despăgubire.
S-a mai reținut că este lipsită de relevanță adresa nr. 3788/1973 de care se prevalează pârâții, întrucât prin aceasta i se comunică autorului reclamantei că până la acea dată imobilul nu a fost propus pentru expropriere și demolare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Craiova care critică decizia curții de apel arătând că în mod greșit s-a constatat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate și al demolării abuzive.
Astfel, recurenta susține că din "autorizația pentru reconstruire imobil" nr. 1335 emisă de Consiliul Popular al municipiului Craiova la data de 16 iulie 1973 rezultă că s-a autorizat efectuarea lucrărilor de "construcție izolată parter" de către autorul reclamantei, M.A., însă în nici un caz nu rezultă faptul că imobilul a fost expropriat sau demolat de stat. Mai mult, prin adresa nr. 3788 din 17 martie 1973, eliberată cu 4 luni înainte de emiterea autorizației, Consiliul Popular îi comunica autorului reclamantei că "imobilul nu a fost propus pentru expropriere și demolare", iar în cazul în care construcția se va demola, i se va atribui o nouă locuință din fondul de stat.
Se mai susține că potrivit prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și cele ale H.G. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțeleg orice acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, însă lipsa actului de preluare a imobilului de către stat echivalează cu lipsa calității de persoană îndreptățită.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziția contestată, pârâta Primăria municipiului Craiova a respins notificarea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a preluării abuzive și nici a demolării construcției, situată în Craiova, ce a aparținut autorilor săi.
Este fără dubiu că reclamanta este succesoarea lui M.C. și M.A., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 114 din 19 noiembrie 1997, eliberat de BNP D.E., iar calitatea acestora de proprietari asupra imobilului este dovedită în cauză.
Art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate. Ca urmare, în această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada să se facă potrivit dreptului comun, astfel încât sunt admisibile și alte mijloace de dovadă.
Sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepțiunea legii de reparație, un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparație, în spiritul și finalitatea acestei legi. Ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea autorului persoanei îndreptățite.
în fața tribunalului reclamanta a depus la dosar "buletinul clădirii", completat cu ocazia efectuării recensământului, din care rezultă că proprietar al imobilului în discuție era autorul reclamantei, M.A.
Este de asemenea dovedită și necontestată împrejurarea că imobilul în litigiu, obiect al notificării, a fost preluat abuziv de stat, cât și faptul demolării acestuia în anul 1973.
Astfel, demersurile autorului reclamantei constând în cererile adresate organelor statului pentru reconstrucția casei demolate constituie probe pentru dovedirea faptului demolării, iar rezoluția de pe autorizația de lucrări nr. 1335/1973 (fila 54, dosar fond) în sensul că "autorizația nu se plătește, demolat de stat în calea B. pentru amenajarea străzii" reprezintă o recunoaștere de către instituțiile vechiului regim a faptului demolării.
Este de observat în acest sens și adresa nr. 11279 din 28 august 1973 prin care Consiliul Popular al municipiului Craiova (fila 60, dosar fond) înștiința Circumscripția Financiară a municipiului Craiova diminuarea rolului fiscal al "tov. M.A." cu valoarea casei de locuit din calea B. nr. 167.
Toate acestea dovedesc cu prisosință faptul preluării abuzive a construcției și al demolării, fără vreun act de expropriere și fără o justă despăgubire.
Faptul că reclamanta nu a prezentat un act de preluare, astfel cum susține recurentul, nu echivalează cu neîndreptățirea acesteia de a beneficia de prevederile legii de reparație, întrucât, în conținutul acțiunii de preluare abuzivă în sensul acestei legi, astfel cum este definită prin prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 se includ, potrivit lit. i) a acestui text și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal.
Pentru considerentele arătate, apar ca nefondate toate criticile formulate de recurent, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 13/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1159/2009. Civil → |
|---|
