ICCJ. Decizia nr. 13/2009. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanții N.T. și N.V. au chemat în judecată, la data de 10 august 2006, pe pârâții Statul Român, prin Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara, solicitând în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, restituirea terenului expropriat, în suprafață de 252,8 mp, situat în Timișoara.
Prin sentința nr. 53/PI din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost respinsă acțiunea.
Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr. 132 din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții, încadrându-1 în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că le-a fost încălcat dreptul de proprietate și că se impunea restituirea imobilului pe calea dreptului comun, Legea nr. 10/2001 nefiind singura lege aplicabilă în această materie.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, având ca obiect recursuri în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Prin decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și s-a hotărât că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Cum reclamanții au introdus acțiunea la data de 10 august 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, soluția prin care instanța de apel a confirmat sentința tribunalului, este legală, fiind pronunțată cu respectarea deciziei Secțiilor Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție.
Raportat la aceste considerente, devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurenți.
în consecință, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1632/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1171/2009. Civil → |
|---|
