ICCJ. Decizia nr. 4710/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4710/2009
Dosar nr.11778/118/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin două acţiuni, conexate ulterior, V.B., V.I. şi P.L. au chemat în judecată SC M.C. SRL şi respectiv SC M.C. I.S. SRL pentru a fi obligate pârâtele să se pronunţe prin decizie sau după caz dispoziţie motivată asupra notificărilor nr. 1348 din 18 iulie 2007 şi respectiv nr. 1395 din 21 septembrie 2007 pentru restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Constanţa, parter ce a aparţinut antecesorului lor V.A., compus din teren şi construcţie şi care a fost preluat abuziv de stat.
De asemenea au cerut obligarea pârâtelor la plata cu titlu de dezdăunare în cuantum de 100 Ron pentru fiecare zi de întârziere a îndeplinirii obligaţiei prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În susţinerea demersului lor reclamanţii au învederat că prin dispoziţia nr. 2773 din 20 iunie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanţa le-a fost restituit parţial în natură imobilul în discuţie şi le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a parterului aceluiaşi imobil cu destinaţie de spaţiu comercial motivat de faptul că respectivul spaţiu a fost preluat de SC I. SA iar în anul 1995 spaţiul comercial s-a divizat în parte şi a fost preluat de pârâta SC M.C. SRL. Ulterior, cu adresa nr. 80670/2007 li s-a comunicat că pentru acest spaţiu să se adrese unităţii deţinătoare menţionate. În acest sens cu notificarea nr. 1348 din 18 iulie 2007 s-au adresat SC M.C. SRL iar cu notificarea nr. 1395 din 21 septembrie 2007 au sesizat SC M.C. I.S. SRL care însă au refuzat să le răspundă.
Astfel fiind, pârâtele au încălcat dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ceea ce le dădea dreptul să promoveze acţiunea în justiţie, atitudinea culpabilă a pârâtelor fiind de natură a le crea prejudicii.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 308 din 20 martie 2008 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtele SC M.C. SRL şi SC M.C. I.S. SRL să se pronunţe prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Constanţa, formulată prin notificările nr. 1348 din 18 iulie 2007 şi nr. 1395 din 21 aprilie 2007.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cu titlu de dezdăunare a sumei de 100 Ron pentru fiecare zi de întârziere.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 189/C din 15 septembrie 2008 a respins apelul declarat de SC M.I.S. SRL împotriva sentinţei nr. 308 din 20 martie 2008 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Ambele instanţa au reţinut că în raport de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, pârâtele în calitate de unităţi deţinătoare aveau obligaţia să se pronunţe prin decizie/dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu urmare notificărilor nr. 1348/2007 şi nr. 1394/2007. În schimb, aceleaşi instanţe au considerat că pârâtele nu pot fi obligate la dezdăunarea pretinsă întrucât dezdăunarea reprezintă o reparaţie a unui prejudiciu ori în speţă prejudiciul era eventual, nesigur şi întinderea nu a fost determinată.
Instanţa de apel a stabilit şi că apărarea pârâtei-apelante SC M.C. I.S. SRL în sensul că nu face parte din rândul persoanelor juridice prevăzute de art. 20 din Legea nr. 10/2001 obligate să răspundă prin decizie sau dispoziţie motivată nu putea fi primită întrucât se încadra în categoria unităţilor prevăzute de acest text de lege şi era obligată conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 să răspundă la notificarea formulată de reclamanţi.
În contra deciziei nr. 189/C din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs SC M.C. I.S. SRL invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că fiind o societate de drept privat cu răspundere limitată nu face parte dintre persoanele juridice obligate de textul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată să se pronunţe cu privire la restituirea prin decizie sau dispoziţie motivată.
Pe de altă parte, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 atunci când entitatea deţinătoare a bunului este integral privatizată, cum este şi cazul în speţă, notificarea nu se mai adresează unităţii deţinătoare ci instituţiei publice care efectuează sau, după caz a efectuat privatizarea.
Din această perspectivă, textul art. 25 din Legea nr. 10/2001 invocat de instanţa de apel trebuie interpretat doar prin coroborarea cu textele art. 21 şi art. 29 din aceeaşi lege urmând a se concluziona că acţiunea reclamanţilor în ceea ce o priveşte trebuie respinsă.
Recursul nu este fondat.
Din dosar a rezultat că iniţial reclamanţii au notificat sub nr. 82732 din 21 iunie 2001 Primăria municipiului Constanţa solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 1840 mp.
Prin dispoziţia nr. 2773 din 20 iunie 2007 emisă de Primarul municipiului Constanţa s-a dispus restituirea parţială în natură către reclamanţi a imobilului situat în Constanţa, respectiv spaţiile ocupate cu contracte de închiriere.
Conform art. 2 din dispoziţie, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi s-a dispus înaintarea dosarului către unitatea deţinătoare şi anume pentru parterul imobilului având în vedere că prin Decizia nr. 145 din 11 aprilie 1977 fostul Consiliu popular al judeţului Constanţa a transmis din administrarea I.C.R.A.F.L. Constanţa în administrarea SC C. SA. În anul 1995 SC C. SA s-a divizat, spaţiul comercial situat la parterul clădirii fiind preluat de SC M.C. S.A. (fila 13 dosar nr. 11779/118/2007).
Urmare menţionatei dispoziţii şi a comunicării nr. 80670 din 20 iunie 2007 făcută de Primăria municipiului Constanţa, reclamanţii au notificat SC M.C. SRL cu nr. 1348 din 18 iulie 1007 solicitând ca în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să se pronunţe asupra cererii de restituire în natură a parterului clădirii situată care constituie spaţiu comercial deţinut de unitatea notificată (fila 89 dosar nr. 11779/118/2007).
Entitatea învestită cu soluţionarea notificării în condiţiile menţionate nu a răspuns acesteia.
Or, aşa cum corect au reţinut instanţele, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, recurenta-pârâtă avea obligaţia să se pronunţe prin decizie/dispoziţie motivată, în termenul stipulat de lege.
Apărarea formulată de aceasta în sensul că nu avea calitatea de unitate deţinătoare în înţelesul art. 21 din Legea nr. 10/2001 întrucât era o societate comercială integral privatizată nu o exonera de obligaţia de a comunica această împrejurare notificatorilor, cu atât mai mult cu cât, prin chiar dispoziţia nr. 2773 din 20 iunie 2007 a Primarului municipiului Constanţa fusese nominalizată ca unitate deţinătoare.
De altfel, din dosar nu a rezultat şi că la data notificării recurenta era integral privatizată aşa cum a pretins.
Faţă de cele ce preced recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.C. I.S. SRL împotriva deciziei nr. 189/C din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5055/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4700/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
