ICCJ. Decizia nr. 5315/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5315/2009
Dosar nr. 4642/95/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 1 februarie 2006, reclamanţii B.N., A.T. şi S.M. au chemat în judecată pe pârâţii S.N.L.O. SA şi E.M.C. Roşia, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 942.000 RON, reprezentând drepturi cuvenite pentru perioada 1 noiembrie 2004-31 martie 2006, indexate cu indicele de inflaţie de la data plăţii, plata dobânzilor legale şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că drepturile solicitate li se cuvin în calitate de autori ai realizării tehnice „soluţie tehnică privind reducerea vitezelor de transport ale benzilor transportoare pentru corelarea capacităţilor de transport-haldare cu capacităţile de excavare, existente în C.N.L.O. Târgu Jiu", pentru care a fost eliberat certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 748 din 21 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea dispunându-se obligarea în solidar a pârâtelor la plata către reclamanţi, fiecare dintre aceştia, a sumei de 104.403,19 lei, cu dobânda legală aferentă, de la data introducerii acţiunii – 1 februarie 2006, până la data plăţii. S-a respins ca nefondată excepţia prematurităţii cererii invocată de către pârâta SNL Oltenia SA Târgu-Jiu. S-au compensat parţial cheltuielile de judecată privind onorariile de expert şi au fost obligate în solidar pârâtele la câte 6000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţii S.M. şi A.T., reprezentând onorariu avocat şi la 6.040,5 lei către reclamantul B.N. reprezentând onorariu avocat şi taxă timbru.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Reclamanţii sunt coautori ai realizării tehnice intitulate „Soluţie tehnică privind reducerea vitezelor de transport ale benzilor transportoare pentru corelarea capacităţilor de transport-haldare cu capacităţile de excavare, existente în C.N.L.O. Târgu Jiu", pentru care li s-a eliberat certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001; în această calitate au încheiat contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002, prin care pârâtele s-au obligat să le plătească, urmare folosirii realizării tehnice, cu titlu de drept de autor, 30% din eficienţa economică în primul an de exploatare, iar 20% pentru următorii ani, plata drepturilor urmând a se face anual – sume neachitate la data sesizării instanţei.
Pe tot parcursul cercetării judecătoreşti pârâtele nu au contestat utilizarea realizării tehnice şi obţinerea de beneficii, aspect confirmat şi de expertizele tehnice efectuate în cauză, din care s-a reţinut una dintre variantele de determinare a drepturilor solicitate.
Din clauzele contractului încheiat rezultă că plata drepturilor se face fără indexări, în acest sens fiind pct. 2 lit. f).
Prin Decizia civilă nr. 719 din 2 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, s-au respins apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâta E.M.C. Roşia împotriva sentinţei primei instanţe, pentru următoarele motive:
Prima instanţă a argumentat alegerea variantei de determinare a drepturilor cuvenite reclamanţilor, din cele propuse prin cele două expertize tehnice efectuate în cauză, reţinând că doar cel de-al doilea raport întocmit în cauză este fundamentat tehnic.
Într-adevăr, doar această expertiză a stabilit, pe baza unor determinări concrete, a unor experimente efectuate la benzile transportoare, că reducerea vitezei de transport a benzilor nu duce prin ea însăşi la prelungirea duratei de utilizare a covoarelor de cauciuc sau a ghirlandelor de role şi că aplicarea soluţiei tehnice propusă de reclamanţi contribuie doar la realizarea de economii la consumul de energie electrică, economii ce s-au avut în vedere la stabilirea eficienţei economice şi pe cale de consecinţă a drepturilor cuvenite reclamanţilor ca o cotă din valoarea eficientei.
Prin raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamanţi la acest raport s-au combătut argumentele aduse de reclamanţi şi preluate în primul raport de expertiză, privitoare la economiile realizate prin prelungirea duratei de viaţă a covoarelor de cauciuc şi ghirlandelor de role ce s-ar justifica prin pretinşii algoritmi din documentaţia realizării tehnice.
Autorii realizării tehnice, în documentaţia prezentată - CTE al C.N.L.O. confirmată prin procesul verbal de avizare, au justificat prelungirea durabilităţii printr-o simplă afirmaţie, susţinând (fără a invoca o formulă consacrată) că uzura covorului este invers proporţională cu viteza de deplasare, susţinere combătută prin expertiza O., printr-un raţionament conform căruia reducerea vitezei bandei transportoare duce la mărirea sarcinii, respectiv a masei de material excavat şi deci a presiunii ce se exercită asupra covorului, ceea ce poate duce la mărirea iar nu la reducerea uzurii.
Experimentele făcute pentru determinarea matematică a durabilităţii rolelor pe care s-a bazat cel de-al doilea raport de expertiză ,ce a indicat şi lucrări de specialitate în domeniu, a dus la concluzia nerealizării de economii sub acest aspect prin folosirea soluţiei tehnice în discuţie.
Există suficiente argumente care justifică înlăturarea ca probă a primului raport de expertiză ce s-a bazat doar pe documentaţia prezentată de autorii realizării tehnice, care este sumară, nu cuprinde o metodă matematică de determinare a pretinselor economii ce s-ar obţine la cele două componente şi niciun experiment de laborator care să demonstreze indubitabil creşterea duratelor de utilizare a covoarelor de cauciuc şi a rolelor.
Celelalte înscrisuri, care în opinia reclamanţilor s-ar corobora cu concluziile primului raport de expertiză sunt situaţii, rapoarte semnate chiar de unii autori ai realizării tehnice, acte cu caracter evident subiectiv, iar alte situaţii şi hotărâri judecătoreşti privesc alte pricini, alte părţi şi chiar alte realizări tehnice, nefiind probe concludente în cauză.
Prima instanţă a stabilit corect şi perioada de 5 ani pentru care se datorează drepturile de autor reclamanţilor, pentru soluţia tehnică propusă, interpretând corect clauzele contractului încheiat de părţi; aceasta a fost durata ce rezultă din prevederile art. 14 al Regulamentului C.N.L.O. privind realizările tehnice aplicabile în subunităţile societăţii. Din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 4 care stabilesc data de început a duratei, respectiv data constituirii depozitului realizării tehnice, prevederi în deplină concordanţă cu art. 15 din Legea nr. 64/1991, s-a calculat corect ca dată limită a duratei data de 14 noiembrie 2005.
Termenul de până la 20 ani trecut în formularul de contract este valabil doar în cazul invenţiilor şi coincide cu durata de protecţie a unui brevet de invenţie (art. 31 din Legea nr. 64/1991).
Cât priveşte indexarea sumelor datorate, reclamanţii nu indică un temei legal al cererii lor şi nici existenţa unei convenţii în acest sens.
Chiar şi în interpretarea pe care reclamanţii o dau art. 2 lit. f) din contract nu s-ar justifica indexarea sumelor, întrucât în speţă nu s-au făcut plăţi în avans, iar cele post calcul nu se indexează.
Sunt neîntemeiate şi criticile privitoare la nulitatea expertizei confirmate de instanţă.
Raportul de expertiză fiind un act de procedură poate fi anulat în condiţiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Este deci necesar ca vătămarea pricinuită unei părţi să nu poată fi înlăturată decât prin anularea raportului întocmit cu încălcarea normelor procedurale, iar neregularităţile se acoperă dacă partea nu le-a invocat la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii pe fond [art. 108 alin. (3) C. proc. civ.].
Reclamanţii nu au invocat nulitatea raportului în termen procedural şi, de altfel, nici nu se poate reţine existenţa neregularităţii invocate de reclamanţi.
Din actele dosarului rezultă că desfăşurarea expertizei a presupus mai multe constatări ce s-au făcut conform unui grafic convenit de părţi, ce s-a modificat pe parcurs datorită imposibilităţii întreruperii fluxului tehnologic la datele iniţiale, întreruperi necesare pentru efectuarea experimentelor tehnice.
Procesele verbale întocmite în acest sens (filele 264-268) constituie dovezi ce confirmă că reclamanţii au avut cunoştinţă de data efectuării lucrărilor, astfel că au avut posibilitatea de a participa la acestea.
Prin urmare, nu existau temeiuri de anulare a raportului de expertiză întocmit de expertul O., iar încuviinţarea celei de-a doua expertize s-a făcut în condiţiile art. 212 C. proc. civ.
Nu se impune schimbarea sentinţei nici pentru indicarea eronată în prima parte a dispozitivului sentinţei ca pârâtă a E.M.C. Mehedinţi - aceasta reprezentând o simplă eroare materială ce se poate îndrepta şi din oficiu.
E.M.C. Mehedinţi nu apare în minuta întocmită şi semnată de judecători şi nici în dispozitiv ca pârâtă obligată la plata drepturilor de autor.
Nici criticile formulate de pârâta E.M.C. Roşia Rovinari prin apelul său nu sunt de natură a schimba sentinţa.
Certificatul de autor nr. 776/2000, prin care s-a atestat calitatea reclamanţilor de autori ai soluţiei tehnice noi şi procesul de avizare nu au fost atacate în condiţiile legii, producând efecte până la anularea lor, ceea ce nu se poate realiza însă pe cale incidentală în prezentul context procesual.
Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs reclamanţii-apelanţi şi pârâta-apelantă.
Reclamanţii-apelanţi au criticat Decizia pentru următoarele motive:
1. În mod greşit s-a soluţionat motivul de apel vizând nulitatea raportului de expertiză în raport de dispoziţiile art. 208 C. proc. civ., în condiţiile în care au invocat nerespectarea procedurii de citare la primul termen de judecată acordat pentru studierea raportului de expertiză.
Răspunsul experţilor la obiecţiuni s-a depus pentru termenul din 19 decembrie 2006, când, înainte de a pune concluzii pe fond, au depus precizări prin care au arătat că nu au fost convocaţi.
Nu poate fi reţinută nici interpretarea dată proceselor verbale în sensul luării la cunoştinţă a datelor efectuării lucrărilor, din moment ce prin răspunsul la obiecţiuni experţii au recunoscut că nu au putut să îi convoace în scris, ci doar verbal, în temeiul unei presupuse înţelegeri, nedovedite.
2. Se critică modul de soluţionare a motivului de apel prin care s-a solicitat să fie omologat primul raport de expertiză efectuat în cauză, detaliindu-se argumente care susţin critica.
3. Prin omologarea de instanţă a raportului de expertiză întocmit de experţii O. şi T., în varianta a II-a, s-a făcut o greşită interpretare a actelor juridice deduse judecăţii şi o greşită aplicare a legii - ceea ce atrage incidenţa art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
4. Prin omologarea acestui raport de expertiză, care înlătură economiile stabilite de prima expertiză ce se obţinuseră prin prelungirea duratei de viaţă a covorului de cauciuc şi a ghirlandelor de role, instanţele au acordat pârâtelor ceea ce nu au cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
5. Este străină de natura pricinii motivarea potrivit căreia hotărârile judecătoreşti pe care le-au depus la dosar, ca probe, ar privi alte părţi şi chiar alte realizări tehnice, nefiind probe concludente în cauză, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
6. Temeiul legal pentru indexarea drepturilor băneşti este reprezentat de Regula 79, alin. (4) lit. c) din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 64/1991, nefiind nevoie de o prevedere contractuală în acest sens.
Art. 2 lit. f) din contract se referă la neindexarea drepturilor băneşti postcalculate şi nu are aplicabilitate în speţă, pentru că nu s-au acordat drepturi băneşti postcalculate, lipsind plăţile anticipate.
Procedând în acest fel, instanţa a interpretat greşit acţiunea (neobservând că s-a indicat temeiul juridic pentru indexare) – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a aplicat greşit legea (trebuia să facă aplicarea regulii din Regulament - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
7. Instanţa de apel a menţinut în mod greşit sentinţa primei instanţe prin care se procedase la compensarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că, admiţându-se în parte acţiunea, se impunea acordarea în parte şi a cheltuielilor de judecată.
Prin acţiune au solicitat o sumă estimativă, cea reală urmând să fie stabilită printr-un raport de expertiză iar, în cauză, celelalte părţi au căzut în pretenţii în condiţiile art. 274 C. proc. civ.
Pârâta-apelantă a criticat Decizia pentru următoarele motive:
1. Cheltuielile de judecată trebuiau stabilite numai proporţional cu pretenţiile admise, acţiunea fiind admisă în proporţie de 33,24%.
2. În cauză există un conflict de interese în condiţiile în care B.N. - coautor al soluţiei tehnice, cu funcţia de director general adjunct al C.N.L. Oltenia S.A. şi A.T. – coautor al soluţiei tehnice, salariat al C.N.L. Oltenia SA, au făcut parte din Comisia tehnico-economică (CTE) a C.N.L. Oltenia SA care a analizat şi avizat lucrarea în cauză.
În aceste condiţii, procesul verbal de avizare nr. 173 încheiat la data de 14 noiembrie 2000 în şedinţa CTE a C.N.L.O. Târgu-Jiu, care conţine o motivare mai mult decât superficială, certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001, precum şi toate demersurile subsecvente, inclusiv contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002 încheiat între reprezentantul autorilor şi E.M.C. Roşia - Peşteana sunt ilegale şi, pe cale de consecinţă, nu pot susţine o cerere de acordare a drepturilor de autor.
În raport de adresa nr. 10560 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, Înalta Curte constată că recursul reclamanţilor este declarat şi motivat în termenul legal prevăzut de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Decizia de apel le-a fost comunicată reclamanţilor-apelanţi la data de 25 iulie 2007, iar recursul a fost depus la Curtea de Apel Craiova la data de 9 august 2007; lucrarea a fost înregistrată electronic ulterior, în data de 24 august 2007, urmare reluării activităţii după vacanţa judecătorească, sub semnătura preşedintelui secţiei civile.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Recursul declarat de reclamanţii-apelanţi.
1. În motivarea deciziei de apel se reţine o dublă argumentaţie cu privire la nulitatea raportului de expertiză, invocată de către reclamanţi: prima se referă la neinvocarea neregularităţii la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate iar a doua la faptul că procesele verbale întocmite (filele 264-268) dovedesc că reclamanţii au avut cunoştinţă de data efectuării lucrărilor şi au avut astfel posibilitatea de a participa la acestea.
Faţă de cel de-al doilea argument, nu se mai impune analizarea celei vizând nerespectarea termenului de invocare a nulităţii.
Critica referitoare la cea de-a doua argumentaţie vizează însă modul de apreciere a probatoriilor administrate sau ignorarea de către instanţă a unei probe administrate, hotărâtoare pentru judecarea cauzei, aspecte care nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
2.3.4. Criticile de recurs nr. 2, 3 şi 4 vizează temeinicia hotărârii şi nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., motivele de drept indicate nevizând aspectele invocate.
5. Şi cea de-a 5-a critică de recurs vizează tot modul de apreciere a probatoriului de către instanţă şi nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., deci nici motivului în drept invocat, respectiv pct. 7 al acestui articol.
6. Deşi instanţa de apel reţine în motivare că nu este indicat un text legal şi că nu există o convenţie în sensul acordării drepturilor indexate, face referire în continuare la art. 2 lit. f) din contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002, apreciind că acest text nu justifică cererea, întrucât în speţă nu s-au făcut plăţi în avans, iar cele postcalculate nu se indexează.
Procedând în acest fel, instanţa a dat eficienţă convenţiei părţilor, care urmează să-şi producă efectele în condiţiile art. 969 C. civ.
Reaprecierea probei avută în vedere de instanţă nu este posibilă în faţa instanţei de recurs, nefiind permisă de art. 304 C. proc. civ.
Trebuie subliniat totodată că „interpretarea greşită a acţiunii", invocată ca motiv ce s-ar încadra în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu se circumscrie acestui text legal, întrucât acesta are în vedere actul juridic dedus judecăţii – acţiunea nereprezentând un asemenea act.
7. Faţă de modul de soluţionare a motivului de apel vizând cheltuielile de judecată, critica de recurs vizează temeinicia hotărârii, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâta-apelantă:
1.Criticii vizând cheltuielile de judecată urmează a i se reţine aceleaşi argumente arătate mai sus sub pct. 7 din recursul formulat de reclamanţi.
2. După cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, în condiţiile în care nu a fost anulat şi nu a fost contestat în condiţii procedurale certificatul de autor, precum şi actele precedente şi subsecvente, critica formulată excede cadrului procesual al litigiului.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanţii B.N., A.T. şi S.M. şi pârâta E.M.C. Roşia împotriva deciziei nr. 719 din 2 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5323/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5312/2009. Civil → |
|---|
