ICCJ. Decizia nr. 5055/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5055/2009
Dosar nr. 1874/117/2007
Şedinţa publică din 29 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
H.M.E. a chemat în judecată Municipiul Cluj-Napoca prin primar, Primarul municipiului Cluj-Napoca, pe V.P. şi D.C.E. solicitând să se dispună anularea parţială a dispoziţiei nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi obligarea acestuia la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj doar în favoarea reclamantului. De asemenea, a cerut deducerea din cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent a cuantumului despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizate la data plăţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a învederat că pârâţii V.P. şi D.C.E. au formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 numai în ceea ce priveşte imobilul situat în Cluj-Napoca, şi prin urmare nu erau îndrituiţi a beneficia de prevederile legii menţionate şi în ceea ce priveşte terenul din Cluj-Napoca. De asemenea, a evidenţiat că deşi prin dispoziţia contestată i s-a restituit în natură doar o parte din terenul în litigiu, iar despăgubirile în echivalent au fost stabilite pentru restul imobilului care nu a fost restituit în natură, a fost obligat la restituirea întregii despăgubiri primite în trecut şi mult peste valoarea încasată cu titlu de despăgubiri de către reclamant şi rudele sale în temeiul Legii nr. 112/1995.
Ca atare, într-o interpretare echitabilă a Legii nr. 10/2001, intervine o compensare între suma despăgubirilor primite prin dispoziţie şi suma echivalentă ce urma a se stabili, în condiţiile legii.
Ulterior, reclamantul a înţeles să-şi precizeze acţiunea în sensul că nu mai susţine petitul nr. 2 al acţiunii respectiv să se ia act că nu mai solicită înlăturarea pârâtei D.C. din dispoziţia nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 526 din 11 iulie 2007 a luat act de renunţarea reclamantului la cererea de înlăturare a pârâtei D.C.E. din dispoziţia nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
A admis în parte acţiunea şi a anulat parţial dispoziţia nr. 4358 din 14 martie 2007 în sensul că terenul în suprafaţă de 1360 mp cu nr. top 11100/2/1 înscris în C.F. nr. 16952 Cluj-Napoca se restituie doar în favoarea reclamantului şi a pârâtei D.C.E. cu excluderea pârâtului V.P.
A anulat art. 3 al dispoziţiei.
A dispus deducerea din cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent a cuantumului despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate la data plăţii.
A respins cererea de emitere a unei noi dispoziţii.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 450/A din 12 decembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi V.P. împotriva sentinţei nr. 526 din 11 iulie 2007 a Tribunalului Cluj, secţia civilă pe care a menţinut-o.
Ambele instanţe au reţinut în ceea ce îl priveşte pe pârâtul V.P. că deşi prin cererea de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 112/1995 s-a referit şi la imobilul din Cluj-Napoca, ulterior prin notificarea nr. 1016 din 26 iulie 2001 a înţeles să solicite în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri în echivalent exclusiv pentru imobilul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr.209 Cluj, sub A+4 nr. top 11100/2/2 descris în notificare.
Prin urmare, conform principiului disponibilităţii acest pârât a înţeles să-şi limiteze pretenţiile în baza Legii nr. 10/2001 numai la imobilul de la nr. 54, nefiind într-o eroare de identificare a imobilelor, cererea întemeiată de prevederile Legii nr. 112/1995 dovedind că el cunoştea exact adresele administrative ale imobilelor, iar notificarea atestând că ştia şi numerele topografice actuale.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din dispoziţia contestată, s-a dispus restituirea în natură a două terenuri situate în Cluj-Napoca, respectiv în suprafaţă de 264 mp şi cel în suprafaţă de 1360 mp condiţionat de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată la data plăţii.
Prin art. 3 al dispoziţiei contestate, măsura restituirii în natură a fost condiţionată de restituirea sumei primită cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, actualizată cu rata inflaţiei, în timp ce prin art. 7 din aceeaşi dispoziţie, pentru partea de imobil ce nu a putut fi restituită, constând în apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, s-a stabilit dreptul moştenitorilor fostului proprietar la măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Aşadar, între moştenitorii fostului proprietar tabular şi Statul Român existau creanţe reciproce şi era inechitabil ca persoanele îndreptăţite conform Legii nr. 10/2001 să fie obligate la restituirea sumelor pe care le datorează pentru a putea beneficia de restituirea în natură a unei părţi din imobil, iar statul să-şi îndeplinească obligaţia la un moment ulterior.
Cu alte cuvinte, în condiţiile în care cele două creanţe erau certe, compensarea lor la momentul în care acestea deveneau lichide şi exigibile, era normală.
Aceasta chiar dacă creanţa statului era lichidă şi exigibilă întrucât nu se putea imputa persoanelor îndreptăţite împrejurarea că nu a fost evaluat cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent pe care statul le datora în temeiul Legii nr. 10/2001.
În contra deciziei nr. 450/A din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie au declarat recurs Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi Primarul municipiului Cluj-Napoca ambii invocând motivele de casare prevăzute de pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Prin ambele recursuri s-a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţele au dispus anularea art. 3 al dispoziţiei nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi deducerea din cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent a cuantumului despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate la data plăţii, întrucât notificatorii au fost despăgubiţi în baza Legii nr. 112/1995 pentru apartamentele înstrăinate şi li s-a restituit în natură un apartament. Or, prin art. 3 din dispoziţia contestată au primit în natură două parcele de teren în suprafaţă de 264 mp cu nr. top 11100/2/2 şi de 1360 mp cu nr. top 11100/2/1, legea condiţionând această măsură de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995.
Cel de al doilea motiv de recurs comun vizează greşita excludere a pârâtului V.P. de la restituirea în natură a terenului de la nr. 47 cât timp acesta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită după fostul proprietar tabular al imobilului identificat cu nr. top 11100, care în urma dezmembrării în cele două numere topografice nr. top 11100/1 – teren viran, şi nr. top 11100/2, au primit numere poştale diferite şi prin urmare este îndreptăţit la restituirea ambelor suprafeţe de teren ce au făcut parte înaintea dezmembrării din acelaşi număr topografic.
Recurenţii au solicita admiterea ambelor recursuri şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în întregime a acţiunii şi menţinerea dispoziţiei nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Recursurile nu sunt fondate.
Prin dispoziţia nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a decis conform art. 1, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 264 mp din parcela cu nr. top 11100/2/2 înscrisă iniţial în C.F. colectivă nr. 34091, precum şi a terenului în suprafaţă de 1360 mp cu nr. top 11100/2/1 înscris în C.F. nr. 16952, terenuri situate în Cluj-Napoca, în favoarea beneficiarilor H.M.E., V.P. şi D.C.E. Prin art. 2 din dispoziţie s-a instituit un drept de servitute de trecere pentru parcela restituită cu nr. top 11100/2/1, iar conform art. 3 măsura dispusă a fost condiţionată de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995 pentru terenul restituit, actualizată la data plăţii (filele 22-23 dosar nr. 1874/117/2007).
Pe de altă parte, art. 7 din menţionata dispoziţie a propus ca pentru restul imobilului, exceptând apartamentul restituit în baza Legii nr. 112/1995 prin hotărârile nr. 127 din 22 iulie 1999 şi respectiv 171 din 07 septembrie 1988 emise de Comisia judeţeană pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, să fie acordate despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (filele 22-23; 34 şi 35 dosar nr. 1874/117/2007).
Din cele expuse rezultă cu evidenţă că atât moştenitorii proprietarului tabular între care şi reclamantul cât şi statul deţineau creanţe reciproce.
Este adevărat că potrivit art. 12 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001 republicată dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire în condiţiile Legii nr. 112/1995 restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei.
Dar, aşa cum deja s-a evidenţiat şi reclamantul în puterea art. 7 al dispoziţiei nr. 4358 din 14 martie 2007 deja evocat şi respectiv al art. 26 din Legea nr. 10/2001 deţinea la rândul său o creanţă vizând partea din imobil nerestituită în natură.
Aşa fiind, corect instanţele au considerat incidente dispoziţiile art. 1143 şi art. 1144 C. civ. potrivit cărora când două persoane sunt datoare una alteia, compensaţia operează de drept, în puterea legii, şi cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cotităţilor lor respective.
De altfel, Decizia contestată nu a indicat cuantumul sumei pe care reclamantul avea a o restitui conform art. 3, dar nici suma cuvenită reclamantului cu titlu de măsuri reparatorii în echivalent potrivit art. 7 din dispoziţie, deşi în preambulul acesteia se face menţiunea că notificările datează din 13 februarie 2001, 26 iulie 2001 şi respectiv 02 august 2001, iar pârâţii aveau obligaţia a respecta termenele prevăzute de art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, ceea ce însă nu au făcut.
Prin urmare critica recurenţilor pe acest aspect nu poate fi primită.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs şi acesta este neîntemeiat având în vedere că prin notificarea nr. 1016 din 26 iulie 2001 V.P. a solicitat despăgubiri în echivalent exclusiv pentru imobilul din Cluj-Napoca, pe care l-au identificat ca fiind înscris în C.F. nr. 209 sub A+4, nr. top 11100/2/2 şi l-a individualizat prin numărul de încăperi (fila 32 dosar nr. 1874/117/2007).
Prin urmare, corect instanţele au reţinut că pârâtul V.P. nu a înţeles să solicite întregul imobil înscris în C.F. nr. 209 Cluj-Napoca, respectiv şi terenul viran înscris la nr. top 11100/1.
De altfel, cât timp însuşi pârâtul V.P. nu a declarat recurs pe acest aspect apare lipsit de interes să o facă pârâţii.
Astfel fiind, recursurile pârâţilor vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin primar împotriva deciziei nr. 450/A din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 2987,40 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul H.M.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi29 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5312/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4710/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
