ICCJ. Decizia nr. 4996/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2005, reclamantul T.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitar Veterinară Constanța solicitând să fie obligată să soluționeze notificarea pe care a formulat-o la data de 3 octombrie 2003 prin Biroul Executorului Judecătoresc M.A.
în motivarea cererii reclamantul a susținut că pârâta refuză în mod nejustificat să îi soluționeze notificarea, obligație ce îi incumbă potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 795 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Constanța a respins cererea.
în motivarea sentinței instanța a reținut că pârâta a soluționat notificarea formulată de reclamant prin decizia nr. 7428 din 15 octombrie 2003 (în sensul respingerii ca fiind tardiv formulată), caz în care, cererea dedusă judecății se dovedește a fi nefondată.
Prin decizia civilă nr. 326/C din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanța a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat, pentru aceleași considerente reținute și de prima instanță.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivele de nelegalitate pe care își întemeiază cererea.
în motivarea recursului reclamantul susține că pârâta ar fi indus în eroare instanțele de fond prin modul de soluționare a notificării, pe care a formulat-o în termenul legal, motiv pentru care solicită repunerea sa în drepturi și retrocedarea imobilului pe care pârâta îi deține fraudulos.
Analizând recursul, înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
în drept, recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii atacate și nu pe chestiuni de fapt care nu au făcut obiectul analizei instanțelor de fond.
Obligația părții de a arăta, în termenul prescris prin dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., pe care din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. își întemeiază recursul, precum și dezvoltarea acestor motive, este instituită sub sancțiunea nulității prin dispozițiile art. 302^1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ.
în consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.
în speța supusă analizei, instanțele de fond au fost învestite și s-au pronunțat cu privire la cererea de obligare a pârâtei să soluționeze notificarea formulată de reclamant, întemeiată pe dispozițiile art. 23 (devenite 25 după republicare) și nu privire la o contestație împotriva deciziei nr. 7428 din 15 octombrie 2003, prin care pârâta a soluționat notificarea.
Ca atare, aspectele de fapt invocate de reclamant prin recurs, privind greșita respingere ca tardivă a notificării de către pârâtă prin dispoziția menționată, se dovedesc a fi străine de obiectul pricinii judecată în fond și, ca atare, ele nu îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate la adresa hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză.
Așa fiind, pentru considerentele de drept arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, înalta Curte a constatat, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5008/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4822/2009. Civil → |
|---|
