ICCJ. Decizia nr. 4822/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 357 din 28 februarie 2008, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj,
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor echivalente cu diferențele salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu luna noiembrie 2004, la zi, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții să efectueze modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A obligat paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să vireze fondurile necesare pentru plata sumelor.
A respins acțiunea împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin încheierea din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Cluj, în baza art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 75/2008, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea recursurilor.
La termenul din 9 aprilie 2009, înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor, față de decizia Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, judecata recursurilor va fi declinată în favoarea Curții de Apel Cluj.
în prezenta cauză, pricina având ca obiect cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, a fost soluționată în primă instanță de tribunal.
O.U.G. nr. 75/2008, adoptată ulterior soluționării pricinii în primă instanță, a stabilit în art. I și II competența materială specială a curților de apel și a înaltei Curți pentru soluționarea cererilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției.
în art. I alin. (2) din ordonanță s-a stabilit că "recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de înalta Curte de Casație și Justiție", iar în art. II alin. (3) s-a dispus că recursurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a ordonanței se trimit de îndată la înalta Curte.
în raport de aceste prevederi, competentă să soluționeze recursurile era instanța supremă, însă, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 și a constatat neconstituționalitatea acestor texte.
Față de această decizie, instanța competentă material să soluționeze recursurile declarate împotriva sentinței pronunțată de tribunal nu se mai stabilește în raport de prevederile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, fiind incidente dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ.
Or, față de prevederile acestui text, competentă material să soluționeze recursurile declarate de pârâți împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj este Curtea de Apel Cluj, în favoarea căreia, conform art. 158 C. proc. civ., se va declina competența de soluționare a cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4996/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4572/2009. Civil → |
|---|
