ICCJ. Decizia nr. 4572/2009. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 310 din 24 martie 2008 Tribunalul Constanța a admis cererea formulată de reclamantele S.E. și R.V. prin mandatar M.I. în contradictoriu cu Municipiul Constanța prin Primar, a anulat parțial dispoziția nr. 2174 din 18 iulie 2006 emisă de pârât, a dispus restituirea în natură a diferenței de teren de 227 mp situată în Constanța, identificată prin raportul de expertiză topo efectuat în cauză, a respins cererea formulată de M.I. și M.E. privind anularea dispoziției și restituirea terenului ca nefondată și a luat act de renunțarea la judecata capetelor de cerere privind plata folosului nerealizat de la data preluării imobilului până la formularea cererii de restituire și la suportarea cheltuielilor pentru aducerea imobilului la starea inițială.
în considerentele sentinței s-a reținut că recurentele S.E. și R.V. au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a diferenței de teren de 227 mp, iar cererea formulată de M.I. și M.E. privind anularea dispoziției nr. 2174 din 18 iulie 2006 este nefondată întrucât aceștia au calitatea de promitenți cumpărători cu privire la imobilul în litigiu.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Municipiul Constanța prin Primar învederând lipsa calității procesuale active a reclamantelor, care au vândut bunul litigios, calitatea procesuală activă fiind preluată de dobânditorii bunului. Instanța a acordat plus petita în această situație. S-a mai învederat că greșit a fost restituită în natură suprafața de 227 mp teren întrucât aceasta este afectată de construcția unui bloc de locuințe, fiind ocupată de spațiu verde și aleea de acces.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 186C din 15 septembrie 2008 a respins apelul reținând că reclamantele au calitatea de a sta în proces. Acestea, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2032 din 17 august 2006 au înstrăinat terenul de 227 mp numiților M.I. și M.E. cu condiția ca dreptul de proprietate să fie transmis după admiterea contestației și restituirea integrală a suprafeței de 632,60 mp, în care sunt incluși și cei 227 mp, care a aparținut autorului lor.
Al doilea motiv de apel nu a fost reținut întrucât nu s-a precizat referitor la ce anume s-a pronunțat instanța plus petita.
Suprafața de teren de 227 mp, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză este liberă, nefiind afectată pentru buna folosire a blocului de locuințe cum susține apelantul.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul Constanța prin Primar, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- prin vânzarea dreptului litigios reclamantele au pierdut calitatea procesuală activă
- acordând reclamantelor suprafața rezultată din măsurătorile expertului, mai mare decât cea rezultată din titlul de proprietate, instanța a acordat plus petita
- suprafața de 227,34 mp nu se poate restitui în natură fiind afectată de construcția blocului A5.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 persoanele îndreptățite la restituirea imobilelor preluate abuziv, respectiv foștii proprietari sau moștenitorii acestora, pot formula contestația prevăzută de art. 26. Ca atare numai aceste persoane au calitate procesuală activă în justiție.
în speță, reclamantele au dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că sunt singurele moștenitoare ale foștilor proprietari, E. și D.S., astfel încât nu se poate reține că nu ar avea calitate procesuală activă.
Contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2006 între reclamante și numiții M.I. și M.E., depus la filele nr. 151-153 ale dosarului de fond, nu este relevant în cauză. Prin acest contract reclamantele au vândut un bun viitor, respectiv suprafața de 227 mp teren, care nu exista în patrimoniul lor la data perfectării, stipulând expres ca dreptul de proprietate se va transmite la momentul când bunul se va putea individualiza, după finalizarea prezentului și intrarea efectivă în posesie. Este evident că vânzarea nu a afectat în nici un fel calitatea procesuală activă a reclamantelor, respectiv aceea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului, iar în speță poziția procesuală a reclamantelor nu poate fi preluată de către cumpărători pentru simplul motiv că aceștia, fiind terți față de dispoziția contestată, nu au abilitatea legală de a formula contestația.
Instanța nu s-a pronunțat plus petita, ci în limitele investirii.
Prin contestația formulată reclamantele au solicitat restituirea în natură și a suprafeței de 227 mp teren, întrucât prin dispoziția nr. 2174/2006 pârâtul Municipiul Constanța a restituit în natură doar terenul de 395 mp (filele 6-7 ale dosarului de fond) din întreaga suprafață de 632,60 mp deținută de autorii reclamantelor în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 531 din 1 martie 1942 (fila 100 a dosarului de fond).
Restituind și suprafața de 227 mp nu se poate susține că instanța a acordat reclamantelor mai mult teren decât au deținut autorii lor în proprietate, întrucât însumând suprafața de 395 mp acordată prin dispoziția contestată cu cei 227 mp restituiți prin decizia atacată rezultă suprafața de 622 mp, iar, așa cum am arătat anterior, autorii reclamantelor au fost proprietarii unei suprafețe de 632,60 mp.
Nu poate fi primită nici ultima critică inserată în motivarea recursului.
Raportul de expertiză topo efectuat în cauză (filele 179-187 ale dosarului de fond) a concluzionat că întreaga suprafață de 632,9 mp rezultată în urma măsurătorilor, potrivit configurației actuale a zonei se poate restitui în natură deoarece nu afectează blocurile de locuințe din vecinătate și nici accesul la acestea.
Față de aceste considerente recursul este nefondat și a fost respins.
← ICCJ. Decizia nr. 4822/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3983/2009. Civil → |
---|