ICCJ. Decizia nr. 7222/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7222/2009
Dosar nr. 8895/3/2007
Şedinţa publică din 3 iulie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 952 din 28 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta G.P. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, pentru următoarele motive:
Din probele administrate în cauză rezultă că în mod legal s-a emis dispoziţia nr. 7534 din 16 februarie 2007 de respingere a notificării privind restituirea în natură a terenului situat în Bucureşti, sector 5, având în vedere că terenul nu este liber pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 856 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe.
S-a schimbat sentinţa în sensul că:
S-a admis contestaţia şi s-a anulat în parte dispoziţia nr. 7534 din 16 februarie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, în sensul că se dispune restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 422 mp, situat în Bucureşti, sector 5, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert A.M.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din actul contestat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Prin notificarea nr. 1979 din 9 noiembrie 2001 petenta G.P. a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, sector 5, reprezentând teren în suprafaţă de 425 mp.
Prin dispoziţia nr. 7534 din 16 februarie 2007, emisă de Primarul Municipiului Bucureşti s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 425 mp, argumentându-se că terenul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 şi nu face obiectul Legii nr. 10/2001, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru construcţia demolată situată în Bucureşti, sector 5 - dispoziţia comunicându-se Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin dispoziţia contestată se recunoaşte calitatea de persoană îndreptăţită a apelantei-reclamante G.P.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert A.M. rezultă că imobilul teren în litigiu a fost identificat ca având suprafaţa de 422 mp, fiind amplasat în zona neamenajată dintre Academia de Ştiinţe şi str. U., sector 5 şi descris ca fiind liber de construcţii.
Din înscrisurile depuse la dosar - adresa nr. 4003 din 7 octombrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia Generală Infrastructură şi Servicii Publice şi adresa nr. 3727/1674 din 24 octombrie 2008, emisă de Direcţia Generală de Dezvoltare, Investiţii şi Planificare Urbană a rezultat că nu există cuprinse, în planul de investiţii pe anul 2008, lucrări pe raza sectorului 5, care să afecteze terenul situat în Bucureşti, sector 5.
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat construcţiile pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Imobilul, compus din teren şi construcţie - 4 camere şi dependinţe ce a aparţinut autorilor reclamantei, A.G. şi E.A.G., dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 10680/1896, la Secţia notariat a Tribunalului Ilfov, a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 353/1984, scopul exproprierii nefiind atins şi terenul fiind liber de construcţii. Curtea, aplicând dispoziţiile legale ale art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată la situaţia de fapt, stabilită în baza probelor administrate în cauză şi în considerarea principiului restituirii în natură, ce decurge din raţiunea principală a legii speciale de reparaţie, a apreciat că imobilul teren în suprafaţă actuală de 422 mp, situat în Bucureşti, sector 5 poate fi restituit în natură, astfel încât dispoziţia nr. 7534 din 16 februarie 2007, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, prin care s-a respins restituirea în natură a terenului este nelegală şi netemeinică.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a reţinut eronat în cauză faptul că nu există cuprinse în planul de investiţii pe anul 2008 lucrări pe raza sectorului 5 care să afecteze terenul în litigiu (potrivit unei adrese emise de direcţii din instituţia recurentă) şi astfel ar fi incidente dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. S-au avut în vedere totodată concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, potrivit căruia imobilul în litigiu a fost identificat ca fiind amplasat în zona neamenajată dintre Academia de Ştiinţe şi str. U., imobil descris ca fiind liber de construcţii.
Scopul exproprierii dispuse prin Decretul nr. 353/1984 a fost atins prin chiar construirea Academiei de Ştiinţe (chiar dacă aceasta nu a fost încă finalizată), terenul în litigiu aflându-se în acest perimetru şi fiind afectat de instituţia pentru care a fost expropriat.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu în parte motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Situaţia de fapt a terenului în litigiu reţinută de instanţa de apel, criticată pe calea recursului, nu poate fi reapreciată de instanţa de recurs, acest lucru necircumscriindu-se dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Cu referire la probele administrate, în parte provenind chiar de la recurent, s-a apreciat că terenul este liber de construcţii, este amplasat în zona neamenajată dintre Academia de Ştiinţe şi str. U., scopul exproprierii nefiind atins.
Faţă de această situaţie de fapt, ce nu poate fi reapreciată, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură a terenului identificat prin raportul de expertiză.
Constatând că recursul nu este fondat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general împotriva deciziei nr. 856 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7177/2009. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 7173/2009. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
