ICCJ. Decizia nr. 7810/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7810/2009
Dosar nr. 3095/63/2006
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
P.G., O.M., S.A.M., C.P.D., C.Ş.A. şi V.A. au chemat în judecată Primarul municipiului Craiova şi SC F.S. SA, solicitând să fie obligaţi să emită dispoziţie motivată pentru soluţionarea notificării din 23 iulie 2001 adresată pârâţilor în temeiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, au cerut daune cominatorii de 5.000.000 lei vechi pe zi de întârziere începând de la data expirării termenului prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Totodată au precizat că având în vedere refuzul manifest al pârâţilor de a emite dispoziţia la care erau obligaţi potrivit legii şi dat fiind caracterul intuitu personae al obligaţiei de a face, să fie obligaţi pârâţii să le restituie în natură imobilul situat în Craiova, str. Fraţii (fostă str. Karl Marx, fostă str. Buzeşti) constând din actuala clădire cunoscută sub numele de Hotel M. (fost Hotel S.) în care îşi are sediul pârâta SC F.S. SA; terenul aferent, situat în spatele clădirii principale, până la zidul de împrejmuire folosit în prezent de SC F.S. SA; terenul aferent situat la intersecţia străzilor Fraţii Buzeşti cu str. Lipscani pe care au existat anexele hotelului prăbuşite la cutremurul din 1977, în prezent teren viran ocupat de chioşcuri comerciale.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr. 21 din 09 noiembrie 2005, soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Tribunalul Dolj a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, soluţie menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 400 din 16 ianuarie 2000.
Prin întâmpinare SC F.S. SA a invocat pe cale de excepţie, lisa calităţii sale procesuale pasive şi lisa calităţii procesuale active a reclamanţilor învederând că este o societate privatizată integral înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că erau incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, retrocedarea în natură a imobilului nefiind astfel posibilă. Pe acest considerent a cerut introducerea în cauză a A.V.A.S., instituţie implicată în procesul de privatizare. S-a mai susţinut că vechiul imobil situat în Craiova, str. Karl Marx a fost demolat iar pârâta prin lucrările de modernizare şi extindere efectuate, a edificat practic o nouă construcţie, volumul investiţiilor determinând schimbarea substanţei vechiului imobil, a materialului din care a fost construit.
Referindu-se la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, pârâta a evidenţiat că imobilul pe care îl deţine a intrat în proprietatea statului cu titlu valabil, respectiv în baza Decretului nr. 92/1950 şi că acesta a fost naţionalizat de la un alt autor şi nu de la B.P., autorul reclamanţilor.
Ulterior, pârâta SC F.S. SA Craiova a cerut introducerea în cauză a A.V.A.S. Bucureşti şi a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice reiterând motivele invocate în întâmpinare.
Atât A.V.A.S. cât şi D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanţelor Publice au invocat excepţia admisibilităţii cererii, pe motiv că era întemeiată pe art. 64 C. proc. civ. care se referă la arătarea titularului dreptului, ori atât A.V.A.S. cât şi Ministerul Finanţelor Publice nu erau titularii unui astfel de drept.
Pe parcursul soluţionării litigiului SC F.S. SA a invocat şi excepţia lipsei obiectului cererii întrucât notificarea reclamanţilor a fost soluţionată prin emiterea deciziei nr. 20 din 28 noiembrie 2006 care însă a fost contestată de reclamanţi la Tribunalul Dolj formând Dosarul nr. 10624/63/2007.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 623 din 02 octombrie 2007 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC F.S. SA Craiova.
A admis în parte acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu SC F.S. SA Craiova pe care a obligat-o să restituie în natură reclamanţilor imobilul situat în Craiova, str. Fraţii Buzeşti, judeţul Dolj, compus din construcţiile individualizate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert B.C. şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 1651 mp.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea dispoziţiei şi cererea subsidiară privind obligarea la daune cominatorii, ca rămasă fără obiect.
A respins acţiunea faţă de pârâta Primăria municipiului Craiova ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a A.V.A.S. şi a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
În motivarea soluţiei judecătorul fondului a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 noiembrie 1922 de Tribunalul Dolj reclamanţii au dovedit că imobilul notificat situat anterior în str. Buzeşti şi cunoscut sub denumirea de Hotel S. a fost proprietatea fraţilor B.P. şi B.I. şi a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 de la autorul B.P., imobilul fiind situat la data respectivă în str. Karl Marx.
SC F.S. SA a fost înfiinţată prin H.G. nr. 309 din 05 iunie 1992 în urma reorganizării Regiei Autonome a Petrolului „P. ” şi a fost privatizată integral în 1998, aşa cum rezultă din certificatul din 02 iulie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 30 octombrie 1995 a fost recunoscut dreptul de proprietate exclusivă a SC F.S. SA. asupra terenului în litigiu aferent sediului său administrativ.
În cauză însă, posibilitatea restituirii în natură a imobilului notificat trebuie analizată din perspectiva art. 27 din Legea nr. 10/2001 în redactarea anterioară modificării lui prin Legea nr. 247/2005, aceasta întrucât notificarea a fost formulată de reclamanţi, respectiv sesizarea instanţei de judecată, s-a făcut anterior intrării în vigoare a menţionatei
În acest sens, s-a evidenţiat că naţionalizarea imobilului în discuţie s-a făcut cu nesocotirea Constituţiei de la 1948, respectiv fără respectarea chiar a prevederilor Decretului nr. 92/1950 deci fără titlu valabil şi din această perspectivă urma a fi restituit în natură.
De asemenea, s-a reţinut că raportat la constatările expertizei B.C., modificările şi îmbunătăţirile aduse imobilului nu reprezintă o nouă construcţie, singurul corp nou de clădire fiind cel accesoriu respectiv casa scărilor şi prin urmare nu are o existenţă de sine stătătoare, distinct de imobilul principal astfel că în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată.
S-a considerat inadmisibilă cerere de introducere în cauză a A.V.A.S. şi a Ministerului Finanţelor Publice raportat la temeiul juridic indicat şi anume dispoziţiile art. 64 şi urm. C. proc. civ.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 135 din 01 aprilie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC F.S. SA Craiova împotriva Sentinţei nr. 623 din 02 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins în totalitate acţiunea.
Instanţa de apel a reţinut că prin Legea nr. 247/2005 intrată în vigoare pe parcursul soluţionării contestaţiei, dispoziţiile art. 27 au fost modificate devenind prin renumerotare art. 24 ce nu mai distinge în funcţie de modalitatea de preluare, stipulând că în cazul în care imobilul solicitat se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale, restituirea în natură fiind exclusă.
Legea nr. 247/2005 este de imediată aplicare tuturor situaţiilor pendinte, adică raporturilor juridice născute sub imperiul vechii legi dar ale căror efecte juridice nu au fost consumate încă, ceea ce înseamnă că art. 29 se aplică şi în cazul notificărilor formulate anterior intrării sale în vigoare, dar nesoluţionate încă irevocabil până la momentul apariţiei sale.
În speţă, imobilul solicitat se găseşte în patrimoniul unei societăţi comerciale integral privatizate în anul 1998 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aşa cum reieşea din certificatul din 02 iulie 2007 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj. Ca urmare, reclamanţii au dreptul numai la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubire aşa cum s-a dispus prin decizia nr. 20 din 22 noiembrie 2006 emisă de SC F.S. SA, propunerea cu acest obiect fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Soluţia este conformă şi cu paragraful al 2-lea al art. l din Protocolul 1 al Convenţiei Europene a drepturilor omului care reglementează dreptul de proprietate.
În contra menţionatei decizii au declarat recurs reclamanţii invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 27 al Legii nr. 10/2001 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 247/2005 având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile şi deoarece au formulat notificarea sub imperiul legii în forma nemodificată şi au investit instanţa cu cererea de restituire a imobilului tot înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
În acest context, dreptul unei societăţi comerciale integral privatizate de a păstra în patrimoniul său un imobil nu poate avea valoare decât pentru situaţiile care se nasc din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. A decide altfel, însemnează a nega dreptul reglementat în favoarea reclamanţilor dând eficienţă unui drept care nu poate fi invocat decât din momentul intrării în vigoare a legii noi, respectiv a da putere retroactivă pentru art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, text care însă urma să se aplice numai pentru viitor şi anume după data de 22 iulie 2005 când Legea nr. 247/2005 a fost publicată în M. Of.
Pe de altă parte, instanţa de apel face trimitere la"securitatea circuitului civil" atunci când le refuză restituirea în natură a imobilului dar nu are în vedere aceeaşi „securitate a circuitului civil ”, când li s-a aplicat un text nou pentru drepturi câştigate sub imperiul textului vechi al art. 27 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, nu poate fi invocat un interes general al societăţii ci de o comparare a unor interese private.
S-a mai invocat că la data apariţiei Legii nr. 247/2005 reclamanţii-recurenţi aveau nu numai o speranţă legitimă ci chiar un drept exercitat, un drept câştigat ca urmare a formulării notificării şi formulării acţiunii în instanţă.
Totodată, SC F.S. SA. nu a reuşit să dovedească faptul că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea sa, respectiv cum dreptul de administrare dobândit prin Decizia nr. 61 din 09 martie 1990 a Primăriei municipiului Craiova s-a transformat în drept de proprietate.
Pe cale de consecinţă recurenţii au solicitat admiterea demersului lor şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului.
Intimata-pârâtă a solicitat în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea judecării recursului până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 8415/225/2008 a Judecătoriei Turnu Severin având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor încheiat la 26 iunie 2003 de către B.N.P. - I.M. emis pe numele reclamanţilor pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 86 din Ordinul nr. 710 din 05 iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 vizând eliberarea certificatului de moştenitor suplimentar.
Ulterior, SC F.S. SA. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 susţinând că ar contraveni prevederilor art. l alin. (3) şi art. 44 alin. (3) din Constituţia României.
Recursul nu este fondat.
Din dosar a rezultat că prin notificarea din 23 iulie 2001 P.G., O.M., S.A.M., C.P.D., C.Ş.A. şi V.A. în calitate de moştenitori ai autorilor I.B., P.B. şi A.B. au solicitat retrocedarea în natură a imobilului situat în Municipiul Craiova, str. Fraţii Buzeşti (fosta Karl Marx, fosta str. Buzeşti) constând în:
- clădirea cunoscută sub numele de Hotelul M. (fost Hotel S.) în care îşi are actualmente sediul SC F.S. SA. Craiova;
- terenul aferent proprietăţii situat în spatele clădirii principale până în zidul de împrejmuire, teren actualmente folosit de SC F.S. SA Craiova;
- terenul aferent proprietăţii situat la intersecţia străzilor Fraţii Buzeşti cu str. Lipscani pe care au existat anexele comerciale ale hotelului, prăbuşite la cutremurul din 1977.
Notificatorii au precizat că imobilul în litigiu a fost dobândit de I. şi P.B. prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 noiembrie 1922 dar a fost naţionalizat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 figurând în tabelele anexă la poz.411 (filele 4-5 Dosar nr. 3098/2004).
Instanţa de fond a stabilit că preluarea de către stat a imobilului în dispută s-a făcut fără titlu valabil întrucât Decretul nr. 92/1950 contravenea Constituţiei din 1948, deşi în cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte că preluarea respectivă s-a făcut cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, situaţie în care, într-adevăr dobândirea de către stat a imobilului respectiv ar fi putut fi considerată în economia Legii nr. 10/2001 ca fiind realizată fără titlu valabil.
Pe de altă parte expertiza tehnică efectuată de ing. C.B. a stabilit că imobilul în litigiu a fost realizat în anii 1865-1867 cu destinaţia Hotel M. (fost Hotel S.), că a avut mai multe corpuri, intrarea în curtea interioară s-a realizat printr-un gang la parterul corpului principal.
Din corpurile vechi a mai rămas corpul principal de la stradă şi s-a adăugat un corp nou spre interior care va deservi accesul în corpul principal la toate nivelurile (casa scării în curs de finisare) inclusiv structura de rezistenţă pentru montare lift.
Din anul 1991 a început consolidarea şi reamenajarea imobilului (corp principat din fondurile proprii ale deţinătoarei SC F.S. SA., restul corpurilor fiind demolate pentru că prezentau pericol de prăbuşire.
Expertul a stabilit că imobilul neconsolidat şi fără modernizări avea o valoare de 917.313,31 RON, în timp ce lucrările de investiţii pentru consolidare şi amenajare, inclusiv corp C2 (nou) respectiv valoarea adăugată construcţiei ca urmare a reparaţiilor capitale actualizată era de 2.784.607,66 RON (fila 251 Dosar nr. 3095/63/2006).
Or, potrivit art. 19 din Legea nr. 10/2001 în situaţia imobilelor construcţiei care fac obiectul notificărilor şi cărora le-au fost adăugate, în raport de forma iniţială, noi corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, măsurile reparatorii se acordă în echivalent.
Din expertiza menţionată rezultă şi că de fapt, corpul principal ce corespunde cu fosta clădire ce a aparţinut Hotelului M., în urma reparaţiilor capitale şi-a păstrat arhitectura iniţială, dar că investiţiile efectuate de SC F.S. SA. erau de 2.784.607,66 RON în timp ce clădirea iniţială avea o valoare de doar 917.313,31 lei (filele 249-250 Dosar nr. 3095/63/2006).
Din această perspectivă, având în vedere concluziile expertului asistent D.D. potrivit cărora construcţiile preluate de stat au suportat modificări pe orizontală şi verticală în sensul că s-a construit casa scării cu regim de înălţime P+3E+casa lift pentru a da o nouă funcţionalitate corpului principal şi care face parte integrantă din această clădire rezultând în acest fel un nou imobil cu alte caracteristici şi funcţionalităţi, evidenţiază că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 10/2001 (fila 291 Dosar nr. 3095/63/2006).
În fine, potrivit certificatului din 02 iulie 2007 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 344 Dosar nr. 2100/2006) SC F.S. SA a fost înregistrată ca fiind integral privatizată în anul 1998, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi deţinea Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 30 octombrie 1995 (fila 233 Dosar nr. 2100/2006) şi prin urmare, în raport şi de cele deja expuse, reclamanţii erau îndrituiţi conform art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 numai la măsuri reparatorii în echivalent.
Referitor la cererea SC F.S. SA. pentru suspendarea soluţionării judecării recursului declarat în cauză până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 8415/225/2008 a Judecătoriei Turnu Severin având ca obiect constatarea nulităţii certificatului de moştenitor din 26 iunie 2003 emis de B.N.P. - I.M. în favoarea reclamanţilor şi utilizat în prezenta cauză în acord cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aceasta urmează a fi respinsă întrucât ar produce o tergiversare nejustificată a soluţionării recursului, o eventuală soluţie defavorabilă reclamanţilor, putând fi valorificată de SC F.S. SA pe calea extraordinară de atac a revizuirii.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 1 alin. (3) şi art. 44 alin. (3) din Constituţia României, de asemenea invocată de SC F.S. SA în recurs, acestea nu au legătură cu prezenta cauză, textul instituind norma de principiu vizând restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, dar care nu este aplicabil speţei.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca şi cererea de suspendare a soluţionării judecării recursului, respectiv excepţia de neconstituţionalitate invocate de SC F.S. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a soluţionării recursului formulată în temeiul art. 244 C. proc. civ. de intimata-pârâtă SC F.S. SA Craiova.
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de intimata-pârâtă SC F.S. SA. Craiova.
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.G., O.M., S.A.M., C.P.D., C.Ş.A. şi V.A. împotriva Deciziei nr. 135 din 01 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3502/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8763/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
