ICCJ. Decizia nr. 8796/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8796/2009
Dosar nr. 427/42/2006
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
L.R.I. a chemat în judecată SC A. SA Găieşti solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a terenului intravilan în suprafaţă de 4,25 ha situat în comuna Petreşti, satul Coada Izvorului, judeţul Dâmboviţa cu vecinătăţile precizate în acţiune pentru care a formulat notificarea nr. 101/N din 22 octombrie 2001 în calitate de unic moştenitor al autorilor L.R.I. decedat la 21 martie 1962 şi L.G. decedată la 15 decembrie 1978, părinţii săi, proprietari ai terenului în litigiu până în anul 1949 când a fost preluat abuziv de stat.
Reclamantul a învederat că prin decizia nr. 78 din 25 iulie 2003 pârâta i-a respins notificarea cu motivarea că imobilul în dispută nu face obiectul Legii nr. 10/2001 şi nu ar fi dovedit dreptul de proprietate al autorilor săi cu privire la imobil.
Ulterior, în temeiul art. 57 C. proc. civ. L.R. a solicitat introducerea în cauză a Agenţiei Domeniilor Statului pentru considerentul că din suprafaţa de teren de 4,25 ha solicitată prin acţiune, SC A. SA deţinea numai 15.106 mp diferenţă aparţinând pârâtei Agenţia Domniilor Statului.
Prin acţiuni conexe reclamantul a solicitat restituirea şi a altor bunuri preluate abuziv de stat respectiv conacul cu 13 camere, terenul de 1,5 ha, casa cu 2 camere şi dependinţe.
Tribunalul Dâmboviţa, Secţia civilă, prin sentinţa nr. 1009 din 10 octombrie 2005, a respins excepţiile invocate de Agenţia Domeniilor Statului privind prematuritatea şi inadmisibilitatea acţiunii raportat la art. 8 din Legea nr. 10/2001.
A admis acţiunile conexate formulate de L.R.I. împotriva SC A. SA Găieşti prin lichidator judiciar Constantinescu Aurel şi Agenţia Domeniilor Statului.
A anulat deciziile de respingere a notificărilor nr. 77. 78, 79, 80, 81, 82, 83 din 25 septembrie 2003.
A dispus restituirea în natură a casei tip conac cu treisprezece camere şi terenul în suprafaţă de 4,25 ha din care se scade suprafaţa totală de 3.703,46 mp aferentă construcţiilor, identificată conform raportului de expertiză E.A.
A constatat că reclamantul este îndreptăţit la restituire prin echivalent pentru suprafaţa de 3703,46 mp teren (aferent construcţiilor) şi pentru imobilele demolate: casă cu 2 camere, şapte coteţe, fanar, patul porumb, grajd animale.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a probat calitatea de persoană îndreptăţită fiind succesorul proprietarului L.I. de la care imobilul a fost preluat abuziv încă din anul 1949.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat imobilul în discuţie stabilind că în ceea ce priveşte construcţiile exista doar conacul, restul edificatelor fiind demolate şi de asemenea a identificat terenul aferent construcţiilor şi porţiunile rămase libere ce puteau fi restituite în natură, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 104 din 28 martie 2008 a respins apelul declarat de reclamantul L.R.I. împotriva sentinţei nr. 1009 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă.
A admis apelul declarat de SC A.G. SA prin lichidator C.A.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A admis cererea de intervenţie accesorie în interesul apelantei SC A.G. SA formulată de SC F.I.D.M.L. SRL Bucureşti.
A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a dispus restituirea în natură reclamantului L.R.I. de către Agenţia Domeniilor Statului, a terenului în suprafaţă totală de 24.073 mp situată în comuna Petreşti, sat Coada Izvorului, judeţul Dâmboviţa, compus din lotul nr. l în suprafaţă de 8528 mp, lotul nr. 2 în suprafaţă de 13.020 mp şi lotul nr. 3 în suprafaţă de 2.525 mp identificate în raportul de expertiză M.C.D. şi schiţa anexă, haşurată simplă roşie - filele 39-42 dosar apel - şi schiţa anexă la raportul de expertiză ultima completare - fila 117 dosar apel.
A dispus restituirea în natură reclamantului L.R.I. de către SC A.G. SA, a terenului în suprafaţă de 755 mp haşură dublă, a casei tip conac cu treisprezece camere şi W.C. situată pe acest teren notată cu simbolurile 42 şi 43 pe schiţa anexă la raportul de expertiză.
A respins cererea reclamantului pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 17.459 mp din aceeaşi localitate, proprietatea intervenientei SC R.G.I. SRL Petreşti.
A stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafaţa de teren de 17.459 mp proprietatea intervenientei introduse în cauză SC R.G.I. SRL şi pentru construcţiile demolate: una casă cu două camere, un grajd animale, şapte coteţe, un patul porumb, un fanar.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Instanţa de apel a stabilit că parata SC A.G. SA deţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 18 decembrie 1997 pentru suprafaţa de 304.826,98 mp şi urmare procedurii de lichidare judiciară, intervenienta accesorie SC F.I.D.M.L. SRL Bucureşti a adjudecat bunurile aparţinând activului „Ferma P. ” - Coada Izvorului a debitoarei SC A.G. SA, mai puţin suprafaţa de 746 mp şi conacul cu 13 camere aflat pe acest teren, prin „act de adjudecare” din 09 iunie 2005 urmat de contractul de vânzare-cumpărare active din lichidare societate în faliment autentificat din 31 ianuarie 2006. La rândul său, intervenienta accesorie a vândut activul pârâtei SC R.G.I. SRL Bucureşti prin contractul de vânzare-cumpărare din 26 iulie 2006.
Astfel fiind, pârâta-apelantă putea fi obligată să restituie în natură numai imobilul ce nu a format obiectul actului de adjudecare, respectiv terenul în suprafaţă de 755 mp identificat în raportul de expertiză M.C.D. şi schiţa anexă şi casa tip conac cu 13 camere şi WC, aflate pe acest teren.
În ceea ce priveşte diferenţa de teren de 17.459 mp deţinut de SC R.G.I. SRL Petreşti, reclamantul era îndrituit la despăgubiri conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, pe respectivul teren aflându-se construcţiile edificate de pârâta S.C Agroindustriala Găeşti S.A., construcţii ce nu au constituit proprietatea autorilor reclamantului şi care aparţin SC R.G.I. SRL Petreşti.
Pe de altă parte, în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată întrucât întreaga suprafaţă de teren de 4,25 ha are categoria de folosinţă de „curţi-construcţii” chiar dacă la momentul deposedării nu avea în totalitate această destinaţie.
Cu referire la excepţia prematurităţii acţiunii invocată de Agenţia Domeniilor Statului şi respectiv a admisibilităţii acţiunii în restituire în natură, instanţa de apel a reţinut argumentele judecătorului de fond invocând prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că Agenţia Domeniilor Statului fiind notificată avea obligaţia de a emite decizia/dispoziţia motivată şi întrucât nu a făcut-o în termenul prevăzut de lege, pasivitate ce echivalează cu un refuz de restituire, notificatorul era îndrituit a-şi valorifica dreptul în justiţie.
De asemenea, întrucât terenul în dispută este amplasat în intravilanul localităţii şi nu a fost restituit în baza legilor fondului funciar, acestuia nu i se aplică dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel că în mod corect a fost respinsă şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
În contra deciziei nr. 104 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs atât reclamantul L.R.I. nemotivat în drept, cât şi Agenţia Domeniilor Statului invocând prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Referitor la recursul reclamantului L.R., acesta a susţinut în esenţă că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut şi că hotărârea pronunţată era lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, critici reglementate de pct. 6 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Astfel, reclamantul-recurent a evidenţiat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu şi prin urmare conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 autorii săi şi-au păstrat calitatea de proprietari avută la data preluării; în realitate, instanţa a făcut aplicarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi a ignorat prevederile art. 21 alin. (1) din aceeaşi lege care statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze respectivele imobile, indisponibilizare ce operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută ulterior; restituirea în natură este obligatorie când bunul se află la o unitate deţinătoare cu capital de stat; s-au ignorat dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. întrucât instanţa l-a transformat pe intervenientul accesoriu într-un intervenient în interes propriu atunci când a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare x deşi acesta nu a cerut-o; instanţa de apel a schimbat temeiul juridic al cauzei în faţa apelului.
În recursul său, Agenţia Domeniilor Statului a învederat că atât raportul de expertiză topografică efectuat de expertul D.M. cât şi cel întocmit de expertul M.C.D. nu i-au fost comunicate pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor şi nici a completărilor ulterioare, pentru a putea formula obiecţiuni, ceea ce echivalează cu privarea de dreptul la apărare, care constituie una din garanţiile procesuale reglementate prin lege şi asigura desfăşurarea unui proces echitabil în sensul art. 6 pct. l al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Obligaţia de comunicare rezultă şi din dispoziţiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu.
Din această perspectivă, greşit instanţa a dispus restituirea imobilului individualizat în dispozitiv, fără să cunoască şi punctul de vedere al recurentei încălcând totodată nu numai dreptul la apărare, dar şi principiul contradictorialităţii.
Pe de altă parte, recurenta a învederat că în lipsa unui amplasament clar delimitat pe tarla, parcela şi categoria de folosinţă, nu se poate identifica dacă terenul pe care a fost obligată să-l predea reclamantului este în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi nu se poate stabili natura juridică a acestuia. Din această perspectivă, menţionarea suprafeţei de 24.073 mp teren din comuna Petreşti, sat Coada Izvorului, judeţul Dâmboviţa ca fiind deţinut de recurentă şi pe cale de consecinţă, obligarea sa să-l restituie reclamantului în condiţiile în care nu a confirmat că îl are în patrimoniu face ca decizia instanţei de apel să fie nemotivată.
Printr-un alt considerent recurenta a reiterat excepţia prematurităţii acţiunii faţă de împrejurarea că reclamantul a notificat-o la 13 iunie 2005 şi nu a primit răspunsul în termenul de 60 de zile statuat de lege, ceea ce evidenţiază că nu s-a pronunţat asupra notificării.
Recursurile sunt fondate pentru motivele ce succed.
Prin 7 notificări succesive transmise în perioada iulie-noiembrie 2001 către Agenţia Domeniilor Statului, reclamantul L.R.I. a solicitat restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 4,25 ha situat în comuna Petreşti, satul Coada Izvorului, judeţul Dâmboviţa şi a construcţiilor constând în conacul cu 13 camere amplasat pe o suprafaţă de teren de 1,5 ha; casa cu 2 camere, grajd pentru animale, părul de porumb, fanar, şapte coteţe (fila 152 Dosar nr. 6111/2003).
Cu adresa nr. 41109 din 25 aprilie 2002, Agenţia Domeniilor Statului a comunicat reclamantului că respectivele notificări împreună cu documentaţia ce le însoţea au fost trimise către S.C Agroindustriala Găieşti, ca unitate deţinătoare a imobilelor solicitate.
La rândul ei SC A. SA a emis un număr de 7 decizii (nr. 77-83/2003) prin care a respins notificările cu motivare comună că reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor cerute iar pentru terenul în suprafaţă de 4,25 ha, că acesta nu face obiectul Legii nr. 10/2001 sau că în ceea ce priveşte majoritatea construcţiilor acestea nu se aflau în posesia sa, iar pentru conacul cu 13 camere şi terenul aferent în suprafaţă de 1,5 ha nu au fost depuse schiţe cadastrale în termenul prevăzut de lege.
L.R.I. a contestat fiecare din cele 7 decizii, cauzele fiind conexate. In dovedirea dreptului de proprietate al autorilor săi, L.R.I. şi L.G.M. (părinţii săi), reclamantul a depus procesul-verbal din 22 mai 1949 încheiat de reprezentanţii Ocolului agricol Găieşti, respectiv copia în extras emisă de Arhivele Naţionale - Direcţia arhivelor naţionale istorice centrale reprezentând „Tabloul bunurilor atribuite Gostat Dâmboviţa”, procesul-verbal din 06 martie 1949 încheiat de Primarul comunei Petreşti, judeţul Dâmboviţa, administratorul şi delegatul P.M.K şi membrul comisiei interimare cu ocazia preluării bunurilor mobile şi imobile foste proprietatea ing. L. (filele 8-14 Dosar nr. 6111/2003).
De asemenea, a dovedit cu certificatul de moştenitor nr. x/1979 emis de notariatul de stat al sectorului 3 Bucureşti, respectiv certificatul de calitate de moştenitor nr. x/2002 emis de B.N.P. - T.O.D. că este unicul moştenitor al părinţilor săi L.G.M. şi L.R.I. (filele 6 şi 7 Dosar nr. 6111/2003).
Din cuprinsul înscrisurilor menţionate corect instanţele au reţinut că reclamantul a probat în condiţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv art. 23.1 lit. d din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, dreptul de proprietate al autorului său L.R.I. asupra imobilelor pentru care s-au formulat notificările, respectiv art. 23.1 lit. b) vizând calitatea de moştenitor a reclamantului şi art. 23.1 lit. c) din normele metodologice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Pe de altă parte, în proces ui-verbal de preluare din 22 mai 1949 rezultă că de la L.R.I. s-au preluat 50 ha de teren din care 46 ha arabil, 1,5 ha grădini, 1,5 ha conac, 1 ha pomi (fila 14 Dosar nr. 6111/2003).
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţă prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţii la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată.
Expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. E.A. a stabilit că terenul ce forma obiectul dosarului are suprafaţa de 37.900 mp cu vecinătăţile precizate în raport, din care SC A. SA Găieşti deţinea suprafaţa de 15.106 mp în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 18 decembrie 1997 (filele 45-46 şi 50 Dosar nr. 6111/2003). În răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamantul L.R.I., expertul tehnic a precizat că terenul în litigiu era intravilan şi are acces la drumul public (fila 103 Dosar nr. 6111/2003).
Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă categoria acestui teren la data preluării abuzive, respectiv procesul-verbal din 22 mai 1949 deja evocat, deşi conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 există obligaţia identificării acestei categorii şi la data preluării de către stat pentru a verifica apărarea constantă a Agenţiei Domeniilor Statului în sensul că pentru respectivul teren, raportat la data preluării erau incidente dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
În acest sens se impune atât suplimentarea raportului de expertiză cât şi completarea probatoriului şi cu alte dovezi, respectiv istoric de rol fiscal sau eventual extras de pe registrul agricol.
De altfel, chiar din raportul de expertiză topografică efectuat în apel de expertul tehnic M.C.D. se precizează că din actele prezentate de reclamant la momentul deposedării nu toată suprafaţa de 4,25 ha situată în prezent în intravilan avea categoria de folosinţă curţi-construcţii ci doar cea 1,50 ha aferente conacului şi construcţiilor anexe, iar în procesul de modernizarea fermei Petreşti în perioada 1976-1980 întregul teren a trecut la categoria de folosinţă curţi-construcţii.
Stabilirea categoriei de folosinţă a terenului în dispută la data preluării în 1949 apare necesară pentru a determina legea reparatorie aplicabilă şi totodată a verifica apărarea Agenţiei Domeniilor Statului potrivit căreia în cauză erau incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În schimb, critica formulată de Agenţia Domeniilor Statului potrivit căreia nu i-au fost comunicate expertizele tehnice efectuate în cauză şi din acest motiv nu a putut formula obiecţiuni fiind astfel lipsită de dreptul la apărare urmează a fi respinsă.
Astfel, textul art. 209 C. proc. civ. obligă expertul să depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. Textul menţionat şi nici cele ce reglementează proba cu expertiză nu prevăd vreo obligaţie pentru instanţa de judecată de a comunica raportul de expertiză.
Or, din dosar, rezultă că expertiza a fost depusă cu respectarea termenului prevăzut de art. 209 C. proc. civ. şi că întrucât la termenul din 08 iunie 2007 când a fost prezentată lucrarea reprezentantul Agenţiei Domeniilor Statului a lipsit, instanţa în considerarea art. 129 C. proc. civ. a amânat judecata tocmai pentru ca şi recurenta să ia cunoştinţă de raportul de expertiză(fila 47 Dosar nr. 427/42/2006). Deşi legal citată Agenţia Domeniilor Statului nu s-a prezentat la nici un termen în faţa instanţei de apel pentru a-şi susţine şi argumenta apărările. Prin urmare, dezinteresul Agenţiei Domeniilor Statului faţă de derularea judecăţii în apel cu atât mai mult cu cât avea şi statutul de apelantă, îi este în exclusivitate imputabil şi nu poate reproşa instanţei propria culpă, respectiv că i-ar fi încălcat dreptul la apărare.
Pe de altă parte, din observarea schiţei la raportul de expertiză M.C.D. rezultă că pe loturile 1, 2 şi 3 despre care s-a specificat că sunt în proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului, era menţionată existenţa şi a altor loturi cum ar fi pe lotul 1 în suprafaţă de 8.785 mp se află amplasate şi loturile 6 în suprafaţă de 22 mp şi lotul nr. 7 în suprafaţă de 124 mp proprietatea SC R.G.I. SRL (fila 40 Dosar nr. 403/2006); pe lotul nr. 2 în suprafaţă de 13.020 mp apare şi lotul nr. 5 în suprafaţă de 1625 mp deţinut tot de SC R.G.I. SRL cât şi o cale de acces.
Din această perspectivă este justificată critica recurentei Agenţia Domeniilor Statului potrivit căreia amplasamentul terenului atribuit reclamantului nu este clar delimitat pe tarla ceea ce nu permite identificarea precisă a terenului ce urmează a fi restituit şi întinderea acestuia, respectiv parcela şi categoria de folosinţă.
Pe cale de consecinţă şi sub acest aspect se impune completarea expertizei tehnice.
În schimb nu poate fi primită critica vizând prematuritatea acţiunii întrucât împrejurarea că recurenta nu a răspuns la notificare în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 îi este imputabilă şi echivalează cu un refuz de soluţionare şi deschide notificatorului calea de a-şi valorifica în justiţie dreptul pretins.
Referitor la criticile formulate de reclamantul-recurent L.R.I. acesta a învederat că intervenienta accesorie SC F.I. SRL nu a solicitat terenul cumpărat prin actul de adjudecare nr. 2/2006 pretins de recurent, ci doar o zonă de protecţie de 2 m în jurul clădirilor edificate de către SC A. SRL şi achiziţionat de către intervenienta. Mai mult, acest teren cumpărat de către intervenienta S.C Flamingo Impex SRL a fost înstrăinat către SC R.G.I. SRL. Pe cale de consecinţă recurentul a susţinut că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut.
O atare critică nu poate fi primită.
Astfel, prin cererea de intervenţie în interesul SC A.G. SA, intervenienta SC F.I. SRL a învederat că prin actul de adjudecare din 09 iunie 2005 a dobândit de la SC A.G. SA, societate în insolvenţă lotul SI teren în suprafaţă de 1.820 mp cu nr. cadastral 774 din activul „Ferma P.” situat în satul Coada Izvorului, comuna Petreşti, judeţul Dâmboviţa, lotul S2 cu nr. cadastral 775 în suprafaţă de 743 mp, lotul S4 cu nr. cadastral 774 reprezentând teren de 74.941 mp şi construcţiile amplasate pe aceste terenuri (filele 30-32 Dosar nr. 403/2006).
În cererea de intervenţie accesorie SC F.I. SRL, aceasta a invocat pe de o parte că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât reclamantul solicitase restituirea a 4,25 ha teren agricol, că o parte din acest teren nu a fost niciodată proprietatea autorilor săi şi că pe respectivul teren nu au fost amplasate construcţiile revendicate şi ulterior demolate pentru a se putea face aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Pe cale de consecinţă intervenienta a solicitat respingerea cererilor formulate de L.R.I. cu privire la restituirea suprafeţelor de teren ce nu sunt aferente construcţiilor preluate de la autorii săi (filele 27-29 Dosar ne.403/2006).
Or, prin decizia criticată, instanţa de apel a admis cerere de intervenţie accesorie şi pe cale de consecinţă a respins solicitarea reclamantului pentru restituirea în natură a suprafeţei de 17.459 mp proprietatea intervenientei SC R.G.I. SRL Petreşti dobânditoarea activelor din „actul de adjudecare” din 09 iunie 2005 înstrăinate acesteia de către intervenienta SC F.I. SRL. Din cele expuse rezultă cu evidenţă că instanţa a soluţionat cererea de intervenţie în limitele sesizării.
Pe de altă parte, deşi corect a învederat recurentul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv şi că în procesul-verbal de preluare nu s-a indicat temeiul juridic al respectivei măsuri, greşit a fost invocat textul art. 21 din Legea nr. 10/2001 întrucât deşi la data notificării imobilul în dispută se afla în proprietatea SC A.G. SA, societate comercială cu capital de stat conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 18 decembrie 1997 (fila 50 Dosar nr. 6111/2003) aceasta a intrat în insolvenţă, iar prin actul de adjudecare din 09 iunie 2005 parte din terenul solicitat de reclamant, aşa cum deja s-a evidenţiat, a fost înstrăinată intervenientei SC F.I. SRL care la rândul său a vândut-o către SC R.G.I. SRL.
Recurentul-reclamant nu a solicitat prin prezenta acţiune desfiinţarea contractelor de înstrăinare şi prin urmare cât timp respectivul teren nu se află în proprietatea SC A.G. SA, iar menţionatele contracte sunt în vigoare, instanţa nu putea dispune restituirea în natură a acestui teren aflat în proprietatea privată a altor persoane.
Pe de altă parte, deşi în expunerea recursului reclamantul a susţinut că pe rolul Tribunalului Dâmboviţa exista cererea sa de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2006, nu a prezentat o dovadă a modului de finalizare a respectivului litigiu şi prin urmare nu există temei legal pentru ca SC A.G. SA să poată fi obligată să retrocedeze terenul în dispută, din moment ce nu s-a probat că ar fi revenit în patrimoniul acesteia.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 49 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că prin luarea în considerare de către instanţă a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2006 cererea de intervenţie accesorie a fost transformată într-o intervenţie în interes propriu, critica este neîntemeiată.
Astfel, la termenul din 10 februarie 2006, în prezenţa reclamantului-apelant L.R.I., reprezentantul acestuia a fost de acord cu admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de SC F.I. SRL (fila 43 Dosar nr. 403/2006) iar cu ocazia dezbaterii în fond a apelului nu a solicitat respingerea ei şi nu a pretins existenţa unui interes propriu al intervenientei.
De altfel, este de necontestat că prin actul de adjudecare din 09 iunie 2005 adoptat în cadrul unei licitaţii organizate în cadrul unei proceduri de lichidare a activelor SC A. SA a suprafeţei de teren de 8200 mp solicitată de reclamant a devenit proprietatea intervenientei accesorii SC F.I. SRL (filele 30-32 Dosar nr. 403/2006).
Aşa cum deja s-a relevat actul de adjudecare nu a fost desfiinţat, după cum nu s-a probat nici că înstrăinarea făcută de SC F.I. SRL a imobilului adjudecat către SC R.G.I. SRL ar fi fost desfiinţată.
În schimb este corectă observaţia recurentului-reclamant potrivit căreia expertiza tehnică efectuată în apel nu a avut în atenţie „actul de adjudecare” din 09 iunie 2005 prin care imobilul în litigiu a fost dobândit în parte de intervenienta SC F.I. SRL, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 24 iunie 2006 prin care acelaşi imobil a fost transmis către SC R.G.I. SRL, înscris ce nu a fost depus la dosar.
Astfel fiind şi întrucât în cauză situaţia de fapt nu a fost corect stabilită, recursurile urmează a fi admise, a casa decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul L.R.I. şi de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva Deciziei nr. 104 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8770/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9225/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
