ICCJ. Decizia nr. 9225/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9225/2009
Dosar nr.6180/109/2006
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
G.M. a chemat în judecată Primarul municipiului Piteşti solicitând anularea în parte a dispoziţiei nr. 2591 din 10 august 2006 emisă de pârât, respectiv art. 2 prin care i s-a respins cererea de acordare de despăgubiri băneşti pentru construcţia situată în Piteşti, str. Sf. Vineri cu motivarea că măsura reparatorie excede prevederilor legale ca şi a art.3 din aceeaşi dispoziţie prin care i s-au propus despăgubiri pentru terenul de 186 m.p. şi a cerut restituirea în natură a întregului teren.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea susţinând că autorul său G.A. a deţinut în proprietate în Piteşti, str. Sf. Vineri o clădire cu şase camere, etaj şi anexe, amplasate pe cca.337 m.p. teren. Imobilul a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, clădirea fiind demolată. Prin dispoziţia contestată i s-a respins cererea de despăgubiri pentru suprafaţa de 150 mp. teren (din cei 337 mp.) cu motivarea că i-a fost restituită, după care a înstrăinat-o. Pe terenul în suprafaţă de 150 mp. se afla clădirea ce ulterior a fost demolată, astfel că fără temei i-a fost respinsă cererea de despăgubiri pentru aceasta. A probat cu martori că suprafaţa totală deţinută de autorul său a fost de 337 m.p. din care i s-au acordat despăgubiri pentru 150 mp. ca şi pentru clădirea de pe acest teren în suprafaţă de 128 mp. Pe diferenţa de teren nerestituită în suprafaţă de 187 m.p., se aflau alte construcţii-dependinţe, care de asemenea au fost demolate, astfel că terenul liber de construcţii trebuia să-i fie restituit în natură, iar pentru construcţiile respective să-i fie acordate despăgubiri.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 181 din 23 decembrie 2008 a respins acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a probat calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001 fiind moştenitorul proprietarului G.A. căruia prin Decretul nr. 92/1950 i-au fost naţionalizate construcţiile situate în Piteşti, str. Sf. Vineri, în anexa la decret la poz.101 figurând doar construcţiile, fără a fi menţionată vreo suprafaţă de teren. Reclamantul a probat cu actul autentic de vânzare-cumpărare din 19 februarie 1939 la Tribunalul Judeţean Argeş, secţia I-a că autorul său a dobândit în proprietate 29,25 mp. teren în Piteşti, str. Sf. Vineri.
Prin Ordinul nr. 86 din 27 aprilie 1995 emis de Prefectul judeţului Argeş i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 150 m.p. teren situat în str. Sf. Vineri, fiind pus în posesie cu procesul-verbal din 2 mai 1995.
În ceea ce priveşte diferenţa de 187 m.p. reclamantul nu a probat în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate al autorului său asupra menţionatului teren, întrucât declaraţiile celor doi martori chiar autentice nu constituie „acte doveditoare” în sensul legii, cum nu constituia nici „copie plan cadastru planşele GVII-GVI din anii 1930-1932”.
Prin urmare cererea reclamantului nu putea fi primită.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 77/A din 9 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinţei nr. 181 din 23 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, reţinând ca şi instanţa de fond că recurentul nu a probat că autorul său a deţinut în proprietate suprafaţa de 337 mp. Astfel înscrisul intitulat „copie plan cadastral pentru anii 1930-1932” în care este menţionată suprafaţa de 326 mp. nu creează o prezumţie de proprietate în favoarea autorului reclamantului întrucât aşa cum rezultă din expertiza B.P. acest înscris se referă la proprietatea de la nr. x din str. Sf. Vineri, or la această adresă locuia familia K. de la care autorul reclamantului a cumpărat în anul 1939 suprafaţa de 29,25 mp.
Prin urmare şi în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001 reclamantul nu a produs „actele doveditoare ale dreptului de proprietate” al autorului său pentru terenul pretins.
În contra Deciziei nr. 77/ A din 9 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, a declarat recurs reclamantul G.M. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că din studierea atentă a expertizei efectuată în cauză rezultă că suprafaţa de teren de 187 m.p. pe care a solicitat-o, a fost luată de stat în mod abuziv din posesia autorilor săi şi a fost atribuită în folosinţă Cooperativei de consum Piteşti care la rândul ei l-a înstrăinat unei societăţi comerciale ce a edificat pe teren construcţii, deşi respectivul teren nu putea fi vândut nefiind proprietatea cooperativei.
Pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii contestaţiei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 23.1 din norma metodologică din 7 martie 2007 aprobată prin H.G. nr. 250/2007, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate, se înţelege orice acte juridice translative de proprietate (acte de vânzare-cumpărare, tranzacţii, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat anterior intrării în vigoare a Decretului nr. 221/1950), actul de expropriere şi după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care să ateste direct sau indirect că bunul aparţinea persoanei respective, extras din registrul agricol. Norma metodologică precizează şi că se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate.
Or, în speţă, reclamantul a produs doar un singur act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 153 din 19 noiembrie 1939 de Tribunalul judeţean Argeş care atestă dobândirea de către autorul său a suprafeţei de 29,25 m.p. teren în Piteşti, str. Sf. Vineri de la vânzătorii A.K., H. şi P. (f. 29 Dosar nr. 4081/2006 nr. nou 6180/109/2006).
De asemenea, în baza autorizaţiei din 26 ianuarie 1939, emisă de Primăria comunei urbane Piteşti, aceluiaşi autor i s-a încuviinţat edificarea unei anexe cu etaj în suprafaţă de 100 m.p. pe proprietatea sa din str. Sf. Vineri (f. 32 Dosar nr. 6180/109/2006), iar din copia procesului verbal de înscriere în cartea funciară a imobilului din str. Sf. Vineri, rezultă că autorul G.I.A. deţinea în proprietate o suprafaţă de 113 m.p. teren (f. 225 Dosar nr. 6180/109/2006).
Aceste înscrisuri constituie acte doveditoare a dreptului de proprietate în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi a art. 23.1 din H.G. nr. 250/2007 deja evocat.
Din această perspectivă înscrisul intitulat „copie plan cadastral planşele GVQ-GVI întocmit între anii 1930-1932” aflat în arhiva Primăriei Piteşti nu poate fi considerat un titlu de proprietate pentru suprafaţa de 326 m.p. teren solicitată de reclamant şi oricum era anterior anului 1938 în care autorul reclamantului a cumpărat de la vânzătorii A. imobilul în litigiu.
Astfel fiind, corect instanţele au reţinut că reclamantul nu a probat dreptul de proprietate asupra terenului pretins.
De asemenea, expertiza B.P. invocată de reclamant în motivele de recurs, nu confirmă susţinerea acestuia că ar fi dovedit ca fiind de 326 m.p. întinderea terenului solicitat prin acţiune, expertul limitându-se a invoca pe de o parte, actele de proprietate existente pentru suprafaţa de 113 m.p. teren, iar pe de altă parte, copia planului cadastral din 1930-1932 pentru imobilul teren şi casa cu lungimea de 42 m.p. , lăţimea de 8 m.p. totalizând o suprafaţă de 326 m.p. din str. Sf. Vineri. Or, aşa cum deja s-a relevat, la data respectivă (1930-1932) imobilul în discuţie aparţinea altor proprietari, iar pentru anii 1938-1939 probele dosarului atestă în ceea ce-1 priveşte pe autorul reclamantului că avea în proprietate 113 m.p. teren.
Prin urmare, întrucât reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru o suprafaţă de teren de 150 mp. la adresa din str. Sf. Vineri, corect instanţele au considerat că nu mai poate solicita cei 187 mp. teren pentru care nu a probat dreptul de proprietate al autorului său.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva Deciziei nr. 77/ A din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8796/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9226/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
