ICCJ. Decizia nr. 999/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 999/2009
Dosar nr.2937/108/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 iulie 2007, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Arad, respectiv Primarul şi Primăria municipiului Arad, precum şi pe pârâtele A.V.A.S. Bucureşti şi SC Z. SA Arad, solicitând să fie obligaţi să emită dispoziţie motivată cu privire la notificarea pe care a formulat-o în procedura Legii nr. 10/2001 şi prin care a cerut restituirea în natură a suprafeţei de 4448 mp, teren expropriat de stat prin Decretul nr. 143/1979.
Reclamanta a solicitat ca în cazul în care restituirea nu mai este posibilă să se dispună acordarea în compensare a terenului în suprafaţă de 3706 mp situat în aceiaşi localitate.
Pârâtul Municipiul Arad a susţinut că nu a răspuns notificării întrucât nu deţine acest teren iar pârâta A.V.A.S. a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are competenţa de a dispune cu privire la cereri prin care se solicită restituirea în natură de imobile, cu menţiunea că are doar calitatea de acţionar al statului în cadrul societăţilor comerciale care au primit active ale statului.
Pârâta SC Z. SA a susţinut că terenul este proprietate publică a statului, fiind expropriat de acesta şi dat în administrarea C.P.I.S.Z. pentru construirea F.Z. Arad, autoarea sa. Această societate a susţinut că deţine terenul în administrare şi că atâta timp cât nu i-a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate în procedura prevăzută de HG 834/1995 nu a dobândit în patrimoniu acest teren şi, pe cale de consecinţă, nu are obligaţia de a răspunde notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 1087 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Arad a admis cererea şi a obligat pe pârâta SC Z. SA Arad să emită dispoziţie motivată de soluţionare a notificării formulată de reclamantă, respingând cererea formulată în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că terenul în litigiu, care se identifică în C.F. 53980 Arad, sub nr. top 3388/2, a fost expropriat de stat şi se găseşte în administrarea pârâtei SC Z. SA situaţie în care acestei societăţi îi revine obligaţia de a soluţiona notificarea.
Tribunalul a reţinut că soluţia se impune în raport de dispoziţiile art. 22 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001 şi de prevederile cap. 2 din Normele de aplicare a legii menţionate, potrivit cărora prin unitate deţinătoare se înţelege acea entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său bunul şi nu numai aceea care deţine bunul în proprietate.
Prin Decizia civilă nr. 37 din 20 februarie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins apelurile declarate de reclamantă şi de pârâta, SC Z. SA.
Instanţa de apel a reţinut, pentru aceleaşi considerente evidenţiate şi de tribunal, că nu pot fi primite criticile formulate de apelante în sensul că obligaţia de soluţionare a notificării ar reveni pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.
Instanţa de apel a statuat că atâta timp cât pârâta SC Z. SA deţine în mod efectiv terenul în litigiu, aspect de fapt care nu este contestat, aceasta are obligaţia de a răspunde notificării, fiind irelevant faptul că nu îl are înregistrat în patrimoniu, aceasta întrucât noţiunea de patrimoniu reprezintă o ficţiune a legii fără relevanţă asupra calităţii de deţinător.
Totodată, instanţa a reţinut că soluţia se impune cu atât mai mult cu cât certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui eliberare apelanta a solicitat-o, nu a fost încă eliberat de stat tocmai datorită proceselor ivite în legătură cu terenurile expropriate aflate în posesia sa, cum este şi terenul în litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC Z. SA Arad, invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâta arată că numai printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor legale incidente şi prin ignorarea sensului noţiunii de entitate deţinătoare, astfel cum aceasta este definită prin normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, instanţele de fond au dispus obligarea sa să răspundă notificării formulată de către reclamantă.
Recurenta susţine că atâta timp cât prin probele administrate (lista terenurilor întocmită de serviciul de contabilitate şi conţinutul declaraţiei de impunere întocmită de societate) a făcut dovada că terenul în litigiu nu se află înregistrat în patrimoniul său, în mod eronat instanţele de fond au reţinut că are calitatea de entitate deţinătoare şi au dispus obligarea sa la soluţionarea notificării, cu menţiunea că şi reclamanta, la rândul său, a susţinut că această obligaţie incumbă A.V.A.S. Bucureşti.
Recurenta reiterează şi apărarea potrivit căreia doar Primăria Arad a fost notificată de reclamantă.
Analizând criticile formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În drept, are calitatea de entitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001 şi are obligaţia de a răspunde notificărilor formulate de persoanele pretins îndreptăţite la măsuri reparatorii acea entitate cu personalitate juridică care are imobilul înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat.
Este de menţionat că prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor (activul) şi a obligaţiilor (pasivul) unei persoane fizice ori juridice care au o valoare economică. Cu alte cuvinte, activul patrimonial aparţinând unei persoane este constituit din totalitatea drepturilor cu valoare economică care îi aparţin şi nu doar a drepturilor de proprietate.
În consecinţă, entităţile deţinătoare nu pot refuza soluţionarea notificărilor care le sunt adresate cu privire la imobile pentru care exercită alte drepturi patrimoniale, doar sub motiv că nu exercită un drept de proprietate sau că nu s-a finalizat procedura administrativă prevăzută prin HG nr. 834/1995, prin care statul le constituie un atare drept.
În speţa supusă analizei, terenul în litigiu, situat în loc. Arad, a făcut obiectul unei măsuri de expropriere dispusă de stat în scopul construirii F.Z. Arad, întreprindere care a dobândit de la stat cu privire la acest teren un drept de administrare.
Ca urmare a reorganizării fostei întreprinderi de stat în societate comercială, anume în SC Z. SA, acest teren ca, de altminteri, şi celelalte active proprietate de stat ale fostei întreprinderi, au fost preluate de noua societate comercială, aceasta exercitând drepturile pe care le avea şi autoarea sa.
Aşa fiind, nu poate fi primită apărarea pârâtei în sensul că nu ar avea acest imobil în patrimoniu, aceasta întrucât aparţin patrimoniului său nu numai bunurile asupra cărora exercită un drept de proprietate, cum greşit susţine, ci şi cele asupra cărora exercită alte drepturi cu valoare economică, cum sunt dreptul de administrare ori de folosinţă.
Ca atare, în mod just instanţele de fond, constatând că exercită asupra imobilului în litigiu un drept de administrare, au statuat că recurenta are obligaţia de a dispune, în raport cu situaţia de fapt a terenului şi de prevederile art. 1 şi art. 21 sau, după caz a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, cu privire la notificarea formulată de reclamantă, aspect cu privire la care este irelevantă poziţia procesuală a acesteia din urmă.
Aşa fiind, cum instanţele de fond au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte urmează a consta că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut şi că societatea recurentă a luat cunoştinţă de pretenţiile formulate de reclamantă prin notificarea nr. 1143 din 5 noiembrie 2001, cel mai târziu în data de 2 august 2007 (conform menţiunilor adresei sale nr. 483/2007) pentru ca, mai apoi, să fie atrasă în prezentul proces, caz în aceasta nu poate invoca în apărare, pentru justificarea refuzului de a soluţiona pretenţiile formulate de reclamantă, faptul că nu a primit o notificare separată, ştiut fiind şi că în procesul de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite instituţiile şi persoanele implicate în executarea legii trebuie să dea eficienţă, printre altele, şi principiul celerităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. Z. SA împotriva deciziei nr.37 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 994/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 985/2009. Civil → |
|---|
