ICCJ. Decizia nr. 10/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10/2010
Dosar nr. 20/90/2009
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 20/90 din 2 ianuarie 2009, reclamanta P.P.F. a chemat în judecată pe pârâta SC B.G. SA, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să se anuleze dispoziţia nr. 110 din 9 decembrie 2008 emisă de pârâtă, prin care s-a declinat soluţionarea contestaţiei în favoarea A.V.A.S. Bucureşti şi, totodată, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în B.G., str. Tudor Vladimirescu, judeţul Vâlcea alcătuit din construcţie cunoscută sub denumirea „V.Z." şi teren în suprafaţă de 464,92 m.p.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 348 din 6 martie 2007 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia nr. 241 din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia şi irevocabilă prin Decizia nr. 5503 din 30 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantei decizie motivată de restituire în natură a imobilului respectiv.
Prin sentinţa civilă nr. 333 din 24 martie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, a fost disjunsă cererea de chemare în garanţie, a fost admisă cererea formulată de reclamantă, a fost anulată dispoziţia nr. 110 din 9 decembrie 2008 emisă de pârâtă şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului proprietatea reclamantei alcătuit din construcţie şi teren în suprafaţă de 464,92 m.p. cu următoarele vecinătăţi: la N – drum acces dispensar, la E – dispensar, la S – str. Tudor Vladimirescu şi la V – proprietate S. şi C., pârâta fiind obligată şi la 4.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC B.G. S.A., criticând-o sub următoarele aspecte:
1. În mod greşit a fost disjunsă cererea de chemare în garanţie, deoarece judecarea cererii principale nu era întârziată prin judecarea cererii de chemare în garanţie.
2. Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost soluţionată în mod greşit, deoarece prin sentinţa civilă nr. 348 din 6 martie 2007 a Tribunalului Sibiu s-a dispus retrocedarea în natură a aceluiaşi imobil şi ea este executorie ca atare.
3. Cauza a fost soluţionată în mod greşit, deoarece, în speţă, erau aplicabile dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată şi modificată, societatea pârâtă fiind integral privatizată încă din anul 1999.
Prin încheierea din 11 iunie 2009, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la rămânerea irevocabilă a cererii de îndreptare şi completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 348 din 6 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu, prorogând discutarea cererii de suplimentare a probatoriului cu expertiză tehnică de identificare a suprafeţei reale a terenului solicitat de către reclamantă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, aducându-i următoarele critici:
1. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece pe rolul Tribunalului Sibiu nu există o cerere de îndreptare şi completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 348/2007.
2. Pe rolul Tribunalului Sibiu a existat totuşi o cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 348/2007, însă aceasta nu era o cerere de completare a dispozitivului, ci o cerere formulată în temeiul art. 2811 C. proc. civ., iar instanţa de apel nici nu a avut la îndemână copia acestei cereri ca să fie în măsură să decidă cu privire la suspendarea judecării cauzei.
Sentinţa nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu a rămas definitivă şi irevocabilă, astfel că nu se mai poate dispune suspendarea judecăţii în prezenta cauză, pentru a se pronunţa o altă hotărâre irevocabilă.
3. Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată din cauza de faţă, nu sunt îndeplinite condiţiile suspendării facultative a judecăţii, atâta timp cât pârâta a emis dispoziţia a cărei anulare se cerere, prin care propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent de către autoritatea implicată în privatizarea societăţii, în loc să dispună restituirea în natură a imobilului.
Instanţa învestită cu cererea pentru lămurirea dispozitivului titlului va decide dacă titlul executoriu este clar sau nu, respectiv dacă priveşte construcţia şi terenul sau numai terenul, însă nu se va mai pronunţa încă odată dacă se impune restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
4. Hotărârea instanţei de apel încalcă dreptul reclamantei la o judecată a pricinii într-un termen rezonabil
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Deşi recurenta susţine în prima critică faptul că nu ar exista pe rolul Tribunalului Sibiu o cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu, totuşi, în continuarea criticilor sale, arată că pe rolul Tribunalului Sibiu există o cerere pentru lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 348/2007 care trebuie să clarifice dacă, prin sentinţa al cărei dispozitiv se cere a fi lămurit, s-a dispus restituirea în natură atât a construcţiei cât şi a terenului, sau numai a terenului,
2. Deşi este adevărat că primul capăt al cererii formulate de către reclamantă se referă la anularea dispoziţiei nr. 110 din 9 decembrie 2008 emisă de pârâtă, totuşi, există şi un al doilea capăt de cerere prin care se solicită a se dispune tocmai restituirea în natură a imobilului respectiv, compus din construcţie şi teren, or, prin lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu, în sensul dacă s-a dispus deja restituirea în natură atât a construcţiei cât şi a terenului sau numai a terenului, s-ar putea dezlega excepţia ridicată de apelanta-pârâtă cu privire la existenţa autorităţii de lucru judecat.
3. Prin urmare, dezlegarea pricinii din cauza de faţă atârnă, cel puţin în parte, de soluţionarea pricinii ce face obiectul cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 348/2007 a Tribunalului Sibiu, astfel că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
4. Nu se poate reţine nici critica cu privire la inexistenţa dreptului reclamantei de a se bucura de un proces soluţionat într-un termen rezonabil, atâta timp cât ea este cea care a generat atât pricina de faţă cât şi pricina de a cărei soluţionare irevocabilă depinde soluţionarea cauzei de faţă.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.P.F. împotriva încheierii din 11 iunie a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 1/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
